Blaze, de Stephen King – nici SF, nici horror, pur si simplu literatura

„Blaze” nu este cel mai bun roman al lui Richard Bachman, cum incearca sa ne convinga Nemira cu litere sclipitoare inca de pe prima coperta a cartii. „Marsul cel lung” („The Long Walk”, in original) este net superior ca valoare, iar „Fugarul” („The Running Man”, in original) reprezinta, in opinia mea, cea mai buna carte scrisa vreodata de Stephen King, alias Richard Bachman, si preferata mea numarul 1 din toate cartile pe care le-am citit!

Actiunea romanului „Blaze” se poate rezuma astfel: un tinar urias la statura, dar cam pitic la creier, se incapatineaza sa puna in practica o rapire imaginata de fostul lui partener de escrocherii, intre timp decedat. Aventura eroului legata de aceasta rapire se intersecteaza cu flashbackuri ale copilariei sale, menite sa defineasca mai bine caracterul lui Blaze (titlul cartii imprumuta numele/porecla personajului principal) si, totodata, sa intrerupa liniaritatea povestii.

Scriitura buna si stilul alert fac o lectura placuta din „Blaze”, insa romanul contine prea multe inadvertente pentru un volum atit de mic (relativ mic in comparatie cu lungimea majoritatii romanelor lui King), ceea ce devine suparator la un moment dat, pentru ca denota neglijenta in redactare.

De pilda, la pagina 28, autorul ne spune explicit ca televizorul lui Blaze e stricat, si la pagina 68 doar ne sugereaza acest lucru. Dar la pagina 103, acelasi aparat este functional, intrucit eroul aude stiri de la TV. Numai ca autorul ne zice iar la pagina 111 ca televizorul e stricat!?

O alta neconcordanta flagranta este legata de inaltimea eroului: la pagina 57, King scrie ca Blaze are deja 2 metri si 15 centimetri inaltime in clasa a 6-a si ca imediat dupa aceea Blaze mai creste cu 7 centimetri (vezi pagina 84), deci un total de 2 m 22 cm inca de pe la 13 ani; insa la pagina 143 aflam ca: „La cincisprezece ani, Blaze nu mai avea mult de crescut. Avea unu nouazeci si opt in inaltime”, iar la paginile 100 si 166, autorul ne spune ca Blaze are 2 metri si 5 centimetri inaltime?!

Nu cred ca aceste inconsecvente au aparut din cauza traducerii, fiindca insusi traducatorul semnaleaza cititorilor alte doua asemenea nepotriviri la paginile 53 si 121.

Dincolo de aceste scapari, „Blaze” imi aminteste de romanul lui Victor Ion Popa, scris in 1933 si intitulat „Velerim si Veler Doamne” (ecranizat in 1976 de Sergiu Nicolaescu sub titlul „Osinda”, cu Amza Pellea in rol principal). Personajul Blaze este aproape la fel de dramatic precum personajul Manlache din romanul autohton. Ambii eroi au un destin de osindit, in sensul ca structura lor interna este eminamente buna, dar viata i-a calauzit pe drumuri gresite si le-a harazit evenimente nefericite, care le aduc moartea inca de timpuriu si intr-un mod tragic, ineluctabil.

Un alt punct comun intre cele doua personaje principale este si faptul ca acestea se ataseaza sufleteste de un copil – semn al puritatii ce rezoneaza in spirite similare –, pe nume Joe in „Blaze” si Vasile in „Velerim si Veler Doamne”. Idem, amindoua cartile au un pregnant filon politist in trama povestii, fara insa a le transforma propriu-zis in romane politiste. O alta similitudine recognoscibila intre cele doua lumi totusi distincte o constituie si atitudinea parinteasca fata de erou a batrinului Harry Bluenote din „Blaze”, respectiv a lui mos Petrache Sava din „Velerim si Veler Doamne”. Caracterizarea celor doi batrini ii transforma in personaje arhetipale, modele demne de urmat, intruchipind intelepciunea omului care poate distinge esenta pozitiva a eroului, spre deosebire de ceilalti oameni din jur, care il percep doar in sens negativ.

De asemenea, se poate face o paralela si intre Blaze si personajul principal din romanul lui V. Voiculescu, intitulat „Zahei Orbul”, un alt puscarias urias confruntat cu un destin tragic si implacabil.

Pe scurt, „Blaze” este un roman bun, simplu, fara pretentii moralizatoare, care se citeste lejer si care atrage inevitabil empatia cititorului fata de eroul napastuit. Totusi, intr-un clasament personal al cartilor semnate de maestrul King, acest roman se situeaza pe un loc codas, obtinind nota 7,50 per ansamblu.