Biografia lui Stephane Hessel în mod clar şi sigur are harul şi forţa de a captiva un cititor (sau chiar un public) pasiv, şi când mă refer la pasiv se înţelege genul de de cititor care din cauză că nu are bani de o cafea sau de un ceai când afară e frig, intră la o librărie şi se opreşte la o carte (deşi acasă pe noptieră o altă carte îl aşteaptă) , începe să se uite pe coperţi şi prin ea, aleatoriu. Atunci încet se vede cucerit de ea, astfel din cititorul pasiv devine cititorul interesat, dinamic şi chiar dacă de o ceaşcă fierbinte nu are buget, de carte totuşi are până la urmă. Iată deci ceva din biografie: francez născut în Germania, erou al Rezistenţei, deportat la Buchenwald, apoi condamnat prin spânzurătoare, membru al comisiei care a redacta Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ambasador al Franţei la ONU, şi ce îmi place personal cel mai mult, evreu propalestinian – o viaţă plină de interes şi extrem de ocupată pentru un singur om. Prima oară m-am întâlnit cu acest domn prin intermediul manifestului „Indignaţi-vă“, de asemenea apărut la editura Nemira, şi da, m-a determinat să citesc şi efortul depus cu Dalai Lama a ceea ce eu văd drept un nou capitol sau volum la manifestul anterior.
Prin „Să facem pace! Pentru un progres al spiritului“, Stephane Hessel şi posesorul unui premiu Nobel pentru pace, Dalai Lama, încearcă să soluţioneze gravele probleme ale societăţii dar şi a indivizilor care o compun, pornind de la nivelul politic, economic până la cel transcendental, spiritual. Iar aceşti indivizi ce formează societatea contemporană sunt răpiţi de drepturile fireşti cu care democraţia, cel mai bizar sistem politic cunoscut de animalele politice, ar fi obligat să le garanteze.
Indivizii trebuie să devină cetăţeni implicaţi în polisul global, deoarece fiecare dintre ei contribuind prin taxe şi impozite, este un stâlp real al societăţii ce este firesc să fie auzit, cetăţeanul nu este doar un contribuabil sau şi mai urât spus, un portofel. Implicarea tibetană este prezentă dar în mod arcan, ascuns şi moderat, suficient să înţelegi mesajul comunicat, simplu ce este esenţial pentru temelia solidă a civilizaţiilor superioare: toleranţa. Fiecare religie o slăveşte prin scrieri şi lăcaşuri de cult, dar realitatea exterioară lor o îngrădesc din păcate de multe ori la un nivel metafizic doar, iar oamenii la nivel pshihologic fac diferenţa dintre ei şi ceilalti, diferiţi de ei prin diverse valenţe.
Cum am spus mai sus, consider cartea un fel de continuare la celebrul manifest şi aş ruga posibilul cititor să citească „Indignaţi-vă“ iar apoi să treacă la această ultimă carte-colaborare dintre două mari personalităţi ale contemporanului. Când citeşti lucrările lor te străbate impresia că asişti la un impuls injectat istoriei, ce poate peste un secol, vor constitui un moment important în decursul societăţii şi a forţei cu care Stephane Hessel şi Dalai Lama o înzestrează pentru o dezvoltare echilibrată şi naturală, în acelaşi timp armonioasă cu restul mediului întreg uman, fără diferenţe.
Adauga un comentariu