Vernor Vinge a devenit faimos pentru romanele sale premiate cu Premiul Hugo “Foc in adanc” (1992) si “Adancurile cerului” (1999). Iar faptul ca si acest roman “La Capatul curcubeului” a primit un premiu Hugo in 2007, confirma faptul ca este unul dintre cei mai apreciati scriitori.
In acest roman, Robert Gu, personajul principal, isi revine dupa ce a fost bolnav de Alzheimer. Candva un poet celebru, prin progresele din medicina Robert a reusit chiar sa isi recapete tineretea. Singurul lucru pe care nu l-a recapatat este muza lui poetica.
Ceea ce revine este si personalitatea lui rautacioasa, care isi gaseste placerea in a-i rani pe cei din jur, si din aceasta cauza Robert este indepartat de cei pe care i-a cunoscut inaintea bolii sale. Avand o relatie tensionata cu familia fiului sau, el merge inapoi la scoala pentru a invata abilitatile necesare intr-o lume care s-a schimbat radical.
Treptat, Robert ajunge sa se apropie de nepoata sa, Miri, si un tanar student, Juan, si sa exploreze noi tehnologii, inclusiv cea a retelelor electronice omniprezente, care s-au dezvoltat de la internetul din zilele noastre.
Inainte de acest lucru este un prolog in care un agent de informatii descopera un studiu cu privire la un virus proiectat spre ai face pe oameni sa se comporte intr-un anumit fel (in acest caz, sa cumpere un produs de cofetarie) in momentul in care apare un declansator vizual (un spot tv). Implicarea este ca fie o natiune ori un grup terorist planuieste sa utilizeze aceasta tehnologie in scopuri apocaliptice. Sursa probabila a virusului este urmarita intr-un laborator din San Diego.
Robert a fost odata profesor la Universitatea din San Diego unde devine implicat intr-un protest impotriva digitalizarii si distrugerii bibliotecii. Aici drumul lui Robert se intersecteaza cu lumea spionajului international. Acest lucru este inevitabil dat faptul ca fiului sau este ofiter superior in cadrul Homeland Security care, atunci cand nu supravegheaza apararea coastei de vest a Americii, este plecat in misiuni de combatere a terorismului in intreaga lume. Si daca nu era de ajuns, cumnata lui Robert are mintea reprogramata cu ceea ce este necesar pentru a salva America de la cele mai recente amenintari internationale.
“La Capatul curcubeului” este un roman complex, cu personaje pe care ajungi intr-un final sa le simpatizezi. Este un roman placut ca fictiune, si provocator cand vine vorba despre lumea care va fi si lumea in care traim acum. In aceasta privinta este sf pur in sensul clasic si uimitor, prin care autorul priveste unde suntem acum si extrapoleaza sa zicem, peste 20 de ani.
Traim vremuri de supraveghere aproape constanta, dar in viitorul creat de Vinge, supravegherea nu numai ca nu va disparea, dar de fapt va deveni si mai abuziva. Personajele din roman au invatat sa se adapteze, si mai important, au invatat cum sa faca fata consecintelor emotionale a intimitatii private limitate, iar acest aspect neasteptat ofera cartii o dimensiune suplimentara, dincolo de fictiune profetica. “La Capatul curcubeului” seamana cu un manual de supravietuire pentru vremurile in care traim.
Nu sunt sigur daca societatea va adopta atat de multe schimbari in urmatoarele doua decenii precum Vinge ar dori sa ne faca sa credem. Chiar si in ritmul actual al dezvoltarii tehnologice, cartea pare ca prezinta un viitor care este setat cu 20 de ani prea devreme. Cu toate acestea, chiar daca va dura 20 de ani, 30 de ani, sau poate chiar 40 de ani, sunt convins ca multe din lucrurile pe care Vinge le-a scris se vor intampla.
Recomand cartea cu placere celor care doresc sa afle mai multe despre un viitor destul de probabil.
Adauga un comentariu