320 de pisici negre

Am citit majoritatea romanelor Rodicai Ojog-Brasoveanu si toata seria cu Melania Lupu, dar 320 de pisici negre e probail preferata mea, si nici nu are cum sa fie altfel.

Melania Lupu este unul din cele mai minunate persoanje intalnite de mine in carti si am citit foarte multe carti. Daca ati citit macar un roman cu ea, veti intelege despre ce vorbesc. Este batrana si multi o considera senila, dar este oricum numai asa nu. De o inteligenta uimitoare si o pofta de viata aflata in totala contradictie cu varsta ei, Melania colaboreaza cu Scotland Yardul si rezolva tot felul de enigme, mai ales in tara noastra draga. Motanul ei, Mirciulica, de care sigur ati auzit daca ati citit un alt roman din serie, va avea in acest volum un rol mult mai important decat in celelalte. Asta nu poate fi decat de bine, nu? Asa cred si eu.

In acest volum, Melania este in sfarsit prinsa cu mata in sac si este arestata. Reuseste totusi sa evadeze cu ajutorul englezului Ned Morton, un om certat cu legea care vrea sa dea o ultima lovitura, cea mai grea si mai spectaculoasa. Pentru a consimti sa il ajute cu planul sau, Melania ii cere sa i-l aduca pe Mirciulica, motanul ei de suflet. Incercand sa traga de timp pentru a rezolva ea insasi misterul locului in care este ascunsa statuia cautata de Ned, batranica ii cere sa i-l aduca pe Mirciulica, motanul ei de suflet, fara de care sustine ca nu poate face nimic. Ned ii aduce cate o pisica neagra, dar de fiecare data Melania spune ca nu acela este pisicul ei. Situatia continua asa pana cand barbatul ajunge sa ii aduca 320 de pisici negre, de unde vine si numele romanului.

Ce mi-a placut atat de mult? In primul rand actiunea. Suspansul si umorul cu care m-a obisnuit deja Rodica Ojog-Brasoveanu nu m-a dezamagit nici aici. Am fost surprinsa inca de la inceput, pentru ca in niciun caz nu ma steptam ca Melania sa fie arestata, iar de acolo lucrurile se complica si mai tare, spre deliciul oricarui cititor. In al doilea rand, personajele. Nu doar Melania este remarcabila aici, ci si Ned Morton. Este extrem de frumos, foarte priceput in ceea ce face, amuzant si fermecator, captivandu-te inca de la inceput. Spre finalul romanului are loc un eveniment ce va uimi cititorul si care va arunca o noua lumina asupra personalitatii lui, fapt ce m-a facut sa il indragesc si mai tare.

Desi nu toata lumea agreaza romanele politiste, cele alei Rodicai sunt putin diferite si merita sa fie citite. Recomand “320 de pisici negre” oricarui fan al genului, dar si celor care vor sa incerce ceva nou.