“Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale”.
Nu cred ca exagerez atunci cand spun ca Frank Herbert a scris probabil cea mai celebra saga science fiction din cate au fost publicate. Dune e o carte pe care am gasit-o pe toate listele de recomandari posibile, o carte care mi-a fost recomandata pana si de tatal meu, asa ca atunci cand am reusit sa pun mana pe ea, m-am simtit obligata sa o citesc. Am avut asteptari foarte ridicate de la cartea asta, si nu am fost deloc dezamagita de ea.
Povestea este una foarte complexa, plina de intrigi politice si religioase. Actiunea romanului are loc zeci de mii de ani in viitorul nostru, intr-un univers in care oameni au colonizat o multitudine de planete locuibile. Stiinta si tehnologia au evoluat cu mult peste limitele imaginate de noi, insa calculatoarele si orice forma de inteligenta artificiala au fost interzise. In absenta acestor elemente tehnologice, unii oameni si-au dezvoltat anumite capacitati mentale extraordinare care sa compenseze lipsa calculatoarelor si a “masinilor ganditoare”.
In centrul intrigii din Dune se afla Paul Atreides, fiul Ducelui Leto Atreides. Acesta face parte dintr-un program genetic secret, vechi de secole, un program pornit de ordinul matriarcal Bene Gesserit din care face parte si mama lui Paul.
Ce mi-a placut foarte mult la Dune a fost universul expansiv pe care Frank Herbert l-a creat. A fost extrem de interesant sa citesti despre politica dintre marile case, despre istoria planetelor si a societatii lor. Era atat de bine pus la punct incat totul parea real si veridic. Frank Herbert e un scriitor foarte bun si asta se vede in primul rand aici: a avut de prezentat foarte, foarte multe informatii complexe, si a reusit sa o faca intr-un mod care sa nu deruteze cititorul.
Dune este si o carte cu puternice teme religioase si filozofice. In primul rand, spune o poveste fascinanta, dar daca te uiti putin mai adanc la ce reprezinta personajele, iti vei da seama ca Dune poate fi luata drept o alegorie biblica, cu Paul drept figura mesianica.
Exista foarte multe personaje, toate cu motivatii distincte si credibile pe care le poti intelege cu usurinta. Au defecte si fac greseli, iar astea le ofera o umanitate pe care rareori o intalnesti in genul science fiction.
As recomanda cartea asta oricui? Nu cred. Garantat e nevoie de o anumita maturitate in gandire pentru a intelege Dune. Volumul de informatii pe care trebuie sa il retii pe parcursul lecturii este foarte mare, asa ca e nevoie si de rabdare si de atentie atunci cand o citesti. Nu e o carte pe care sa o poti citi in tren si nici nu as recomanda-o daca vrei ceva usor. Totusi, daca esti dispus sa depui putin efort, Dune e lectura palpitanta si interesanta.
Adauga un comentariu