Am vazut atribuindu-se acestui roman multe titluri elogioase (“Inceputul detronarii seriei ‘Stapanul Inelelor”, “Cea mai buna saga fantasy” etc.), dar nu asta m-a atras pe mine la el. Prima data am vazut filmul, apoi am primit primul volum cadou si a fost ca o revelatie. Nu are rost sa mai spun ca, inca odata, cartea bate filmul, dar parca actiunea capata sens in carte, un sens care lipseste filmului, mai ales la inceput – pana te acomodezi cu personajele. Este un puzzle maiestuos, de dimensiuni pe masura. Zeci de personaje, fiecare cu macar o mica descriere, niciunul neuitat, zeci de intrigi tesute, dialoguri inteligente, actiuni comice, horror (pentru unii) sau pasaje pline de aventuri care te tin cu sufletul la gura.
La inceput, te poate speria dimensiunea romanului (si e doar primul!), dar pana sa iti dai seama ca a inceput sa te prinda, ai si citit o suta de pagini. Am citit romane unde, pana sa inceapa sa ma prinda, m-am chinuit peste introducere. ”Urzeala tronurilor” are un prolog, pentru ca asa trebuie, si totusi te introduce in actiune din prima clipa.
Urzeala tronurilor are doua planuri principale –cele sapte regate, cu casele, cavalerii, povestile, bucuriile si suferintele lor si taramul Dothraki de peste marea ingusta, cu traditiile, limba, comportamentul atat de diferit primilor, dar cu o puternica influenta asupra evenimentelor ce se contureaza in prima carte si urmeaza a se intampla in urmatoarele.
Cele sapte regate, desi unite sub acelasi rege au interesele proprii, propriile aliante, proprii supusi. Legaturi de sange, legaturi de arme, toate sunt adunate acolo. Aceste legaturi vor face din cele sapte regate un redutabil teren de lupta – atat armat cat si diplomatic.
S-au scris multe romane despre conflicte armate intre doua, trei, cinci familii sau regate, dar nu am citit niciodata un conflict diplomatic atat de ramificat, de complex. Cand ai crezut ca ai inteles – in sfarsit – cine este aliat cu cine sau cine vrea binele / raul cuiva, firul povestii te contrazice si creaza alte si alte urzeli, intr-un ritm naucitor si totusi care nu plictiseste, ba din contra, te tine in priza.
De cealalta parte, Dothraki, acesti barbari veniti din est, de peste mare, la inceput aparent neimplicati in urzelile din vest, isi urmeaza cu sfintenie traditiile, pana se decide momentul implicarii lor in jocul tronurilor.
Fantasticul nu lipseste, ci vine sa intregeasca acest tablou pictat cu maiestrie de George R.R. Martin. Balauri, oameni albi, lupi stravechi si multe alte creaturi fantastice isi joaca si ele rolul in acest joc.
Cantec de gheata si foc este o serie care trebuie citita, care vine sa redefineasca romanele fantasy si care trebuie sa stea pe raftul de sus al bibliotecii.
Adauga un comentariu