Prima carte scrisa de Raymond Chandler pe care am citit-o nu ma incantase prea mult. Poate pentru ca ma asteptasem la altceva, fara sa ma informez asupra stilului sau. Acum, insa, stiind la ce sa ma astept, am avut o surpriza foarte placuta. Atat de placuta, incat m-am pus cu burta pe carte, am citit si cand trebuia sa scriu, mi-am consumat toate pauzele doar ca sa o termin, sa vad cum decurge actiunea. Exceptand primele pagini, cadrul in care au loc evenimentele este de departe mult mai primitor decat in primul roman. Dar, sa nu credeti ca intentionez sa le compar. Nu pot trece insa peste aceste element in incercarea de a va face cunoscute impresiile mele. Poate ca mi-a placut mai mult si datorita faptului ca a fost diferita de prima.
„Doamna din lac” este în egală măsură un roman poliţist, cât şi un portret fidel al unei societăţi afectate de război, o lume în care securitatea financiară a devenit unul dintre puţinele scopuri pentru care merită să lupţi. În acest roman, scriitorul abandonează decorul citadin, pentru a ne introduce în lumea orăşelelor liniştite şi a cabanelor de munte.
Derace Kingsley, un om de afaceri relativ prosper, îl angajează pe Philip Marlowe pentru ca acesta să-i găsescă soţia, dispărută cu ceva timp în urmă si astfel, pentru a se putea apara de scandalul presei. Unicul punct de plecare îl reprezintă o telegramă a soţiei, prin care acesta îşi anunţa intenţia de a-şi părăsi soţul, pentru a se căsători cu Chris Lavery, amantul ei.
Investigand, Marlowe afla ca in aceeasi zi si din acelasi loc a mai disparut o femeie. Dar, în timp ce Marlowe îl ţine sub urmărire pe Lavery, detectivul descoperă că prezenţa sa în cartier reprezintă un motiv de îngrijorarea pentru un vecin, doctorul Almore. Şoţia docotrului Almore murise în circumstanţe suspecte, însă afacerea fusese muşamalizată.Detectivul îşi continuă cercetările în Little Fawn Lake, locul unde doamna Kinglsey fusese văzută ultima dată. Dar împrejurimile atât de liniştite ale oraşului ascund un secret: în adâncurile liniştite ale lacului este descoperit un cadavru. Puţin mai târziu, Chris Lavery este găsit mort în apartamentul său.
Lucrurile se complică şi mai mult în clipa în care Derace Kingsley primeşte un telefon de la soţia lui, care, temându-se că va fi suspectată de moartea lui Lavery, doreşte să fugă. Întâlnirea ulterioară dintre Marlowe şi doamna Kingsley îl face pe detectiv să bănuiască un adevăr teribil. Cazul se dovedeste a fi mult mai complicat decat s-ar fi asteptat, descopera amanunte foarte suspecte ce il conduc in miezul unei chestiuni in care nu lipsesc politisti corupti, manati de interese meschine, secrete dubioase si nu in ultimul rand, alte crime.
Suspansul planeaza in aer, deopotriva cu pericolul ce ii urmeaza fiecare pas. Mi-au placut mult toate aceste enigme pe care Marlowe reuseste sa le deconspire, modul in care acesta reconstituie intamplarile piesa cu piesa. Trebuie sa recunosc ca nu am reusit sa intuiesc prea multe aspecte ale acestei tesaturi de intrigi. Cred ca ai nevoie de o inteligenta aparte si de un simt suplimentar sa poti concepe o astfel de poveste si apoi sa dezvalui putin cate putin, pana ce imaginea devine completa. Chandler reuseste acest lucru intr-un mod atat de natural, tinand cititorul cu atentia incordata la maxim si determinandu-l sa nu lase cartea din mana.
În multe privinţe, „Doamna din lac” mi s-a părut un roman mult mai echilibrat decât „Somnul de veci”. Nu mai avem de-a face cu un roman de acţiune, nu mai abundă schimbările de situaţie dramatice şi nu întâlnim un schimb de focuri la fiecare două capitole. Marlowe îşi schimbă şi el stilul; concluziile sale nu se bazează atât pe dovezi, cât pe o fină cunoaştere a psihologiei criminalilor.
Acesta este un roman care combina cu gratie claritatea si spiritul neobosit al lui Raymond Chandler. Philip Marlowe este singurul detectiv fictiv, care poate rivaliza cu Sherlock Holmes, in termeni de faima. Este Marlowe, totuşi, personajul care este mult mai credibil din acestea doua, si acest lucru este valabil pentru toate personajele lui Chandler. Ca Dickens, el este un maestru la utilizarea catorva cuvinte intr-un dialog pentru a aduce cititorul in paginile sale si a-si lasa amprenta in mintea cititorilor, fie ca foloseste lumea neobositului detective, a omului de afaceri, care se crede dur sau a politistului de tara a carei grosolanie si atitudine posaca ascunde o minte sclipitoare.
Adauga un comentariu