“Jocurile Foamei” ilustrează fantezist o perioadă viitoare, ce urmează unei apocalipse. Puterea, ca şi în vremurile indepărtate de noi – în urmă sau mai apropiate, ia mintile celor care o detin, îi dezumanizează şi-i determină să alcătuiască, pentru dominaţi, metode de constrângere care iau forma de jocuri ale căror reguli se schimbă după bunul plac al conducătorilor.
În volumul “Sfidarea“, destinele personajelor deja îndrăgite (Katniss, Peeta şi mentorul Haymitch) sunt purtate într-un nou vartej de evenimente. Fiind cu totii învingători, te-ai aştepta, conform legilor în vigoare, să aibă parte de o viaţă îmbelşugată în cartierul construit anume pentru ei. Doar că felul în care s-au priceput să supravieţuiască n-a fost pe placul puterii cu miros de “trandafiri şi sange”. Nu li s-a putut anticipa dorinta de a trai. E ca şi cum ar fi luat în zeflemea autoritatea.
Conflictul dintre putere şi indivizii asupra cărora este exercitată este mascat de ideea de spectacol, cu cosmetizările, poleiala şi efectele speciale din dotare. Turneul Triumfal ocazionează manifestări de simpatie fata de eroina cu nume de plantă lacustră şi abilităţi de zeită a vanătorii, iar broşa ei devine simbol de nesupunere, o mică partitură care capata valori de marseilleză.
Şi iţele intrigii se complică, iar regulile jocului se schimbă, încat nu poţi lăsa din mana volumul, ba, încantat, mai întinzi mana după inca unul.
Antrenamentele pentru participantii la Jocurile Foamei sunt foarte bine puse la punct: este vorba despre tehnici de lupta (aruncat sulite, tir cu arcul, aruncat cuţite, luptă corp la corp) şi de supravieţuire (noduri din franghii, aprins focul, metode de camuflaj, construit de adăposturi, insecte comestibile, fabricat de hamacuri, pescuit). Acestea sunt urmate de evaluarea individuală, ocazie cu care creatorii de joc îi pot testa individual pe participanti. Daca în volumul intai Katniss i-a suprins pe evaluatori şi ne-a lăsat şi pe noi cu sufletul la gura, în al doilea şi ea şi Peeta i-au infruntat, ne-au încantat şi înspăimantat.
Nu ai cum să nu participi mental afectiv la evenimente. Avertismentele primite de eroi îţi răman intipărite în minte: “Convinge-mă pe mine” sau “Cand o să fii în arenă […] Doar să nu uiţi cine e dusmanul”.
Ţinutele în care Katniss si-a facut apariţia au fost impresionante dovezi de virtuozitate are maestrului Cinna: la editia nr. 74 a fost “fata din foc”, la cea de-a 75-a s-a transformat intr-o … zeflemea.
M-au impresionat numele personajelor, şi nu mă pot împiedica să exemplific: pe langă nume celebre din antichitate (Seneca, Brutus, Plutarch) unele fac trimiteri la botanică (Katniss, Primrose, Buttercup, Clove), zoologie (Heavensbee), altele ilustrează caracterul purtatorului(Gale, Chaff), ocupatia(Thresh, Seeder) sau sentimente pe care le trezesc (Rue), ori chiar antiteza cu caracterul (Snow).
De asemenea, am apreciat nuanţele de ironie, umor, umanism, iubire şi înţelegere a naturii manifestate în situatii extreme, forţarea limitelor personale şi atatea altele incă. E o experienţă inedită lectura acestei minunate fantezii. Pe mine m-a convins.
Adauga un comentariu