DROOD: o incursiune deliranta prin Londra lui Dickens si Collins

Am avut întotdeauna o anume slăbiciune pentru romanele masive, cu intrigă complexă, care reușesc în pofida aspectului de bolțar, să te aspire în lumea pe care-o descriu și să te facă să întorci paginile cu înfrigurare. Acesta este și cazul lui Drood, creația de geniu a lui Dan Simmons, cu care vă mărturisesc sincer că nu am mai intrat în legătură până acum.

Romanul, un thriller istoric de clasă, este o încercare(reușită cel puțin din punctul de vedere al artei narative)de a elucida enigma țesută în jurul ultimilor cinci ani din viața marelui scriitor englez Charles Dickens, fiind narat de o altă personalitate marcantă a vremii, Wilkie Collins, autorul, printre altele, al romanului Femeia în alb.

Pornind de la accidentul de tren din Staplehurst (9 iunie 1865), care l-a afectat într-o măsură foarte mare pe Dickens, care călătorea împreună cu actrița Ellen Ternan și mama acesteia, Simmons construiește un roman plin de mister, cu o atmosferă sumbră, o incursiune întunecată prin mahalalele Londrei, cu ale lor cuiburi de opiomani. Adăugați la asta un personaj misterios, Drood, care-apare întâia oară la accidentul de la Staplehurst, aparent hrănindu-se cu sufletele celor uciși, aparenta pasiune pentru hipnoză și mesmerism a lui Dickens, și narațiunea (punctată de momente delirante datorate abuzului de laudanum) lui Collins, și veți obține un roman care, deși poate părea pe alocuri prea lung, este o oglindă sumbră a unei minți îmbolnăvite de invidie și drog, un thriller rafinat presărat cu ritualuri antice egiptene, temple subterane închinate zeilor străvechi, cuțitari asiatici, africani, germani și americani ce pândesc în colțurile întunecate ale străzilor. Cred că mintea în delir a lui Collins răzbate clar și tăios din felul lui de a nara, creat cu măiestrie de Simmons. Invidia lui Collins pe succesul lui Dickens(invidie care-l împinge chiar să-l acuze de crime în serie) e un fel de coloană vertebrală a masivului roman, Wilkie declarând că Dickens merita să moară pentru că în ciuda neajunsurilor ca om, era un scriitor de geniu, în vreme ce el nu era așa. Este concluzia unui om care-a trăit în umbra unei mari personalități a literaturii, și potrivit acestui roman, s-a simțit frustrat de carisma de care dispunea Dickens din plin. Scenele care descriu turneele de lectură ale lui Dickens, felul său special de a citi din propriile opere, intrând în pielea personajelor, conferă romanului o intensitate aparte, pe care-am întâlnit-o la puține cărți. E încă o bilă albă pentru Simmons, care reușește să creeze un roman de atmosferă excelent. Chiar am simțit că mă aflu acolo, alături de Dickens în vreme ce citea.

Recomand Drood tuturor iubitorilor de mister, de atmosferă, de literatură și de what if? Este unul din cele mai bune thrillere istorice pe care-am avut plăcerea să le citesc. Pentru cele trei zile în care l-am „dat gata” am simțit că nu mai sunt în Timișoara secolului al XXI-lea, ci în sumbra și cețoasa Londră a secolului al XIX-lea. Londra lui Dickens, Collins….și Drood.