Deși inițial am ”fugit” de saga ”Cântec de gheață și foc”, la îndemnul prietenilor am început sa citesc prima parte a seriei, intitulata sugestiv ”Urzeala Tronurilor”.
”Încleștarea regilor” continuă șirul narativ al primei cărți cu același stil cu care ne-am obișnuit. Autorul păstrează structura și în această carte, separând capitolele în funcție de personaje, cu adaugarea unor noi figuri. Daca un lucru m-a uimit la aceasta carte, acela este complexitatea covârșitoare a poveștii, aceasta fiind un conglomerat de mai multe povești care, deși aparent sunt prezentate independent una de cealaltă, în esență acestea formează un întreg care, personal, mi se pare ca tinde către un final care va implica toate personajele, fiecare aducându-și contribuția până la finalul poveștii.
Pentru că din fire îmi displace să intru în detalii, considerând că importantă este imaginea de ansamblu, mă rezum la a afirma că Încleștarea Regilor este o minunăție scriitoricească, complexitatea acesteia fiind una pe care am mai întâlnit-o doar la Tolkien. Și nici așa nu i se face dreptate; comparându-i pe cei doi autori, putem spune doar că abordează teme fantasy și cam atât. Cunoștințele lui Martin întrec orice așteptări pe care le-am avut când am început să citesc cea de-a doua carte; autorul pare să fi aprofundat cunoștințe de politică, tactici de război și ceea ce mă bucură cel mai tare este modul în care el tratează relațiile dintre personaje, interacțiunea care nu este nici măcar pe alocuri seacă. Cartea este una plină de dinamism, suspans și răsturnări de situație( la care cititorul CHIAR nu se așteaptă). Cumva, autorul pare să pătrundă în capul cititorului, să vadă ce gândește, ce speră de la acțiune și de la personaje, ce anticipează și apoi reușește să schimbe totul chiar în momentul în care cititorul își calculează un alt scenariu.
În opinia mea, George R.R. Martin pare un adevărat vrăjitor literar care reușește să schimbe totul la 360 de grade, să te ia prin surprindere, să nu fi prevăzut nimic din ce se întâmplă și totuși să constați că modul în care a gândit el povestea este unul genial!
Bineînțeles că în poveste regăsim personajele mult îndrăgite din prima parte (sau poate urâte, de ce nu?), dar regăsim și o infuzie de caractere noi, unele exotice, altele mohorâte. De asemenea, vedem și ascensiunea unor personaje care în prima parte se situau pe scara socială a lui Martin undeva la subsol.
Indiferent de ce personaje îndrăgiți sau ați ajuns să displaceți, Încleștarea Regilor respectă tot ați citit în prima parte și adaugă elemente noi, astfel că 1037 de pagini nu vi se vor părea îndeajuns.
Adauga un comentariu