Eram de-a dreptul speriat de cartea asta. M-am pomenit cu ea fără să fi citit primele patru volume ale seriei “Cântec de gheaţă şi foc”, iar constatarea numărului de pagini mi-a dat, la propriu, o durere de cap. Totuşi, eram destul de curioas dacă această serie fantasy mă va prinde şi pe mine. Văzusem adaptarea primului volum realizată de HBO şi nu pot să spun că reușise să mă capteze ,povestea pierzându-și farmecul dupa primele episoade.
Seria urmează să cuprindă şapte volume, dar data apariţiei celui de-al şaselea nu a fost anunţată încă. Cele trei fire narative majore se intersectează pe alocuri – pe imaginarul continent Westeros, câteva familii nobiliare se luptă pentru Tronul de Fier; la extremitatea nordică a continentului, un zid imens îi protejează pe oameni de Ceilalţi, o rasă cu aspect umanoid şi anumite trăsături vampirice; în oraşele-stat ce formează un arhipelag la est de Westeros, Daenerys Targaryen (fiica fostului rege al întregului Westeros, ucis într-un război civil), visează să se întoarcă pe continent şi să restabilească onoarea familiei, atuul ei fiind trei ouă de dragon primite moştenire. Povestea a fost concepută iniţial după Stapanul Inelelor, inclusiv ca număr de volum, însă, dacă lungimea a depăşit-o deja pe cea a sagăi lui J. R. R. Tolkien, varietatea personajelor şi complexitatea narativă nu o poate egala pe aceasta.
Vestea bună este că seria se citeşte lejer. Am dat gata fără efort câte 3-400 de pagini pe zi din Dansul Dragonilor.
Un aspect destul de interesant e faptul că, deşi este vorba despre o naraţiune la persoana a treia, fiecare capitol prezintă punctul de vedere al unui anumit personaj, iar numărul punctelor de vedere creşte cu fiecare volum, ajungând la 18 în Dansul Dragonilor.
Personajele remarcabile ale celui de-al cincilea volum sunt Jon Snow – fiul ilegitim al lui Eddard Stark şi acum comandant al Rondului de Noapte, însărcinat cu păzirea Zidului nordic, Daenerys – în prezent regină a Meereenului, posesoare a trei dragoni adolescenţi şi aflată în căutarea unui soţ avantajos din punct de vedere politic, Tyrion Lannister – fratele pitic al gemenilor incestuoşi Cersei şi Jaime, regina Cersei – judecată pentru adulter şi Theon Greyjoy, zis „Duhoare”, prinţ capturat şi torturat îndelung de către fostul său aliat, Ramsay Bolton. Bran şi Arya Stark, cunoscuţi oricui a citit primul volum sau a văzut serialul produs de studiourile HBO, îşi fac apariţia fantomatic, iar poveştile lor sunt lăsate în suspans.
Dansul Dragonilor este un volum alert, deseori comic, relaxant. Ce-i drept, conflictele diverselor clanuri sunt adesea sângeroase, dar identificarea cu vreunul dintre personaje mi se pare un proces destul de spinos în cazul de faţă.
Are ca pro-uri numărul foarte mare al dialogurilor şi redus al descrierilor, ceea ce face lectura să înainteze rapid; senzaţia că autorul se distrează scriind; poveştile conexe, uneori mai interesante decât intriga durabilă a seriei. Iar ca un așa zis minus putem sancționa faptul că în spatele poveştii nu pare a se ascunde nimic; este un mod plăcut de petrecere a timpului liber şi cam atât.
Acestea fiind spuse , este un volum extraordinar pentru fanii literaturii fantasy.


“Povestea a fost concepută iniţial după Stapanul Inelelor, inclusiv ca număr de volum”, serios ?! LotR a fost conceput initial ca un singur volum de catre autor, editura fiind cea care a decis publicarea in trei volume, asta e programat pentru sapte volume; si cum doamne a fost “conceputa” dupa LotR ? sunt total diferite.
Varietatea personajelor… cred ca ai citit doar titlurile capitolurilor cand ai facut afirmatia aia.
Adauga un comentariu