Inca de la inceputul romanului, Regele Stevie ne povesteste cat de greu i-a fost sa scrie si sa rescrie aceasta carte, de ce a scris-o, cum a scris-o, ce l-a determinat sa scrie. Eu unul sunt convins ca a scris-o pentru a ne reaminti de vechii cowboy care populau Vestul Salbatic, despre stilul lor de viata si pasii care trebuiau urmati pentru a deveni un pistolar.
Plasat intr-o lume apocaliptica, Roland Deschain, ultimul pistolar al vremurilor sale, porneste intr-o cursa contracronometru spre misteriosul Turn Negru, insa pentru a strabate drumul catre destinatie, trebuie sa-l prinda pe insidiosul Om in Negru. Condamnat si inarmat, Roland trebuie sa treaca peste o serie de obstacole pentru a-si atinge scopul fixat inca de la inceputul calatoriei desertice, acela de a afla cat mai multe raspunsuri necesare pentru ca misiunea sa continue.
Povestea este insasi insufletita de caracterul straniu al lui Roland care este schimbator ca si bataia vantului, simbolul luptei pentru cunoastere, pistolarul ramane consacrat prin sacrificiile pe care le face de-a lungul drumului, se indragosteste, lupta impotriva fortelor raului, se alege cu un partener de calatorie, vede lucruri imposibile. Se poate spune ca aceasta calatorie il programeaza pe Roland sa se autodescopere, sa cunoasca, sa uite unele amitiri si sa acumuleze altele noi. Este un drum al unei maturizari in care trebuie sa invete sa deosebeasca binele de rau.
Gustul aventurii este starnit de misiunea imposibila la care este supus, de sangele varsat si momentele de groaza pe care le va resimti pe masura ce il va ajunge pe Omul in Negru.
Romanul Pisolarul dainueste precum o aventura dificil de savarsit intr-un mediu ostil, incadrat pe un teren desertic care apartine decorului western, insa Roland reuseste sa ramana ultimul supravietuitor, zbatandu-se intre viata si moarte sfidand elementele naturii pentru a parcurge taramnul catre destinatia finala. Roland poate fi asociat unui “cameleon cowboy” care se adapteaza oricarui mediu sau nivel de dificultate al Jocului Mortii la care este supus.
Pistolarul ramane precum o bomboana care este dulce la suprafata, care de-a lungul timpului devine acra iar in ultimul stadiu acea bomboana se transforma in guma care trebuie mestecata mult timp pentru a putea deslusi cum a incercat Regele sa ne determine sa aprofundam primul dintre multe altele romane ale Turnului Negru.
Va recomand aceasta carte daca doriti sa faceti cunostinta cu un pistolar adevarat intr-o civilizatie condamnata sa supravietuiasca. Va reusi Roland sa-si prinda adversarul sau daca va afla raspusurile necesare parcurgerii drumului catre Turn? Doar cititnd veti afla povestea ultimului pistolar. Nu va spun mai multe, lectura placuta!
Adauga un comentariu