De unde sa incepem? Banuiesc ca o cuvantare din partea autorului va indeplini foarte bine ca un prolog, fragmentul urmeaza asa: O sumedenie de oameni pretind ca-si amintesc vietile lor anterioare, ei bine, eu afirm ca-mi amintesc o alta viata in prezent. Nu mi-au ajuns la urechi declarati asemanatoare, dar presupun ca experienta mea nu este unica. Unica este, poate, dorinta de a vorbi despre ea.
Ca incheiere din recenzie, pe care o putem considera, cum face persoana mea, ca un trailer, cu fragmente rapite din durata totala a capodoperei, mai includ si un graffiti din baia barbatilor, cu textul aromat de semnificatii adanci si profunde pentru arhitectura inovatoare a romanului, deci fara alte plimbari prin labirint, sa luam sprayul de vopsea din baie: Eu sunt viu, iar voi sunteti morti.
Numele de Philip K. Dick la cantarul meu aranjat de subiectivism, arata urmatoarele detalii: lumea moderna pe drumul entropiei, paranoia, realitate, realitati, realitate virtuala, personaje nu scoase din Marvel (simpli oameni), curiozitate, viitor de acceasi culoare ca apa dupa ce mopul s-a spalat in ea, cyberpunk si un har deosebit de cronic al intrebarilor ce te bantuie o lunga perioada dupa ce ai terminat. Vedeti voi, cu o carte ce poarta nominalul scriitorului, niciodata nu poti dovedi curaj sa afirmi ca ai inteles intregul, poti doar sa te consideri binecuvantat daca ai reusit sa surprinzi parti din el.
Singurul defect cu care cartea lui este diagnosticat e faptul ca nu soseste impreuna cu o coloana sonora semnata de Hans Florian Zimmer sau Howard Shore. Desi acest lucru nu e chiar defect, se rezolva cu un playlist. Deturnarea actiunilor si intrebarilor din roman este o moarte, dar aici in carte, sau poate si in viata, este un alt inceput ce va duce la un inceput continuu, perpetuu, fara blestemul unui moment-omega. Nefericitul personaj este domnul Glen Runciter, a carui moarte inghite personajele spre un neant neluminat, ameninta existenta grupului de unsprezece oameni, echipa intrunita de acelasi nefericit cu privire la o problema de afaceri ce se dovedeste mult mai mult, existenta capitalista pierind in fata tavalugului de talentati, anti-talentati, initiali, precogi si containere, lumini rosii, si poate si renastere (asta daca esti norocos la panda momentului propice).
Romanul este o locomotiva. Incet la inceput dar dupa jumatatea lui devine un TGV, in care iti doresti sa se gaseasca centuri de siguranta mobile, oh da, pentru ca Ubik, iti va testa rezistenta si frivolitatea impreunata cu fragilitatea mintii. Cum as putea sa inchei? Pofta la lectura, si sa aveti ceva monede de 50 de bani la voi, poate altfel nu se deschide cartea.
Adauga un comentariu