Am citit Ubik in prima editie aparuta la Nemira, cea din 1994, acum aproape douazeci de ani. A fost o experienta terifianta. Pentru ca nu se incadreaza in tiparele unui roman sf obisnuit. Si pentru ca timpul, curgerea lui si realitatea din arhitectura romanului sunt elemente variabile si supuse unor schimbari uimitoare. Din pacate, cred ca acesta e si motivul pentru care aceasta bijuterie literara e atat de putin cunoscuta, pentru faptul ca este diferita, iesind mult din tipare.
Citind Ubik, nu poti sa nu intrezaresti macar sclipirea geniului lui Pilip K. Dick. Compunerea realitatii, mai precis descompunerea ei in variante si realitati paralele, limita imperceptibila intre realitate si vis si pendularea intre ele, personajul principal, Joe Chip– un antierou, un om inteligent insa plin de angoase, un neadaptat la realitatea in care traieste si ingredientul misterios, ubicuitatea, care leaga si dezleaga firele povestii in moduri imposibil de anticipat, un dumnezeu sub forma de spray cu particule argintii. Si nu poti sa sa nu remarci semi-viata, o forma naucitoare de punte intr viata si moarte in care mortii nu mai sunt asa de morti, ci doar in asteptare, un Bardo Thodol occidental, as putea spune.
Nu doresc sa dezvolt firul narativ al romanului, va las voua aceasta placere (si va rog sa ma credeti, e o placere!), vreau doar sa spun ca povestea ia nastere in jurul felului in care evenimentele si fortele exterioare individului creeaza realitatea din jurul acestuia iar propriile lui nazuinte si asteptari o tulbura asa cum piatra aruncata tulbura luciul apei unui lac. Si toate acestea se intampla pana cand eroul pierde controlul asupra propriei existente, punct in care iau nastere lucruri cu o ratiune proprie, oculta. Vorbesc despre regresia temporala si despre modul in care Joe o percepe, o entropie demna de Kafka.
O alta tema captivanta a cartii o reprezinta problematica stăpânirii timpului, incluzând chiar şi un tip de talent uman – precog-ul, cel ce vede viitoruri posibile, tema dezvoltata si in Palmer Edelicht. Alături de acesta, sunt prezente şi alte câteva dintre temele preferate ale lui Dick, precum consumul de droguri (lucru pe care Dick il cunostea din experienta personala, tema care se repeta si in A Scanner Darkly) sau mecanismele de adaptare la schimbările climatice radicale ale Terrei.
Si acestea sunt doar cateva dintre nestematele ascunse in paginile acestei scriituri incredibile, cititi si va veti convinge, ati pus mana pe una dintre cele mai bune carti!
Iar la final, Philip K. Dick arunca manusa intregii umanitati, propunand un posibil sens al istoriei tulbrator pentru sabloanele utilizate de contemporaneitate pentru a-si inchipui timpul si spatiul, viata si moartea, lasand totusi loc pentru interpretari, reusind sa ne puna pe ganduri la rostul nostru pe acest pamant, tulburandu-ne asa cum doar marii autori o pot face.
Adauga un comentariu