Prin publicarea romanului ”Ubik” (ed. 2012, hardcover, traducător Ștefan Ghidoveanu), editura Nemira ne-a oferit șansa unei noi întâlniri cu lumile stranii create de Philip K. (Kindred) Dick. Iar universul imaginat aici este cu adevărat bizar, fascinant și îngrijorător în același timp, deoarece realitatea, atât cât o putem percepe din spatele iluziilor în care este strâns înfășurată (ca de obicei, în scrierile lui Philip K. Dick), este la fel de rea ca și iluzia ei.
În lumea asta, moartea nu este chiar definitivă cum ne imaginăm noi, atâta vreme cât decedații erau ”cazați” în instituții specializate (moratoriumuri), de unde puteau fi aduși la viață la cererea rudelor sau apropiaților; nu atât corpul fizic, ci le era chemat spiritul, pentru a discuta cu cei vii, print-un mecanism care copiază, cel puțin așa mi l-am imaginat eu citind romanul, principiul telefoaniei pe fir. Dacă vă întrebați ce făceau morții în intervalele în care nu erau chemați să sporovăiască cu cei vii, ei bine, aflați că visau ori discutau unii cu alții. Unii, ca și în viață, mai hrăpăreți ajungeau să-i posede pe cei mai slabi, dintre cei ”cazați” în apropierea lor, și să le fure din energia vitală, dacă o pot numi așa, pentru a-și prelungi ”datele lor de garanție”.
Căci, după o perioadă (mai lungă sau mai scurtă, totul depindea de calitatea serviciilor și de numărul ”resuscitărilor” la care era supus un decedat, pardon semi-viu), spiritele corpurilor prezervate se uzau, și, gradual, dispăreau pentru totdeauna.
Dar asta nu-i nimic, pe o scală de 10, a celor mai stranii lucruri care se întâmplă în universul creat de Philip K. Dick. Mai avem pe odinea de zi călătorii spațiale către destinații din cele mai îndepărate (o plimbare prin sistemul solar era simplă ca o plimbare prin parc), oameni cu abilități psihice speciale – adică telepați și contra-telepați, persoane capabile de telekinezie și precogniție, apoi corporații bogate și nu mai puțin lacome care oferă servicii speciale folosindu-se de astfel de persoane; avem și-o călătorie în timp, o ușă care cere bani (ei, credite) pentru a se deschide/închide, ba chiar un întreg apartament pe care trebuie să-l plătești pentru a te lăsa să-i folosești facilitățile. O lume cu adevărat bizară!
Da, și de parcă nu era de ajuns, în lumea asta mai e ceva – un drog, o entitate, un ceva doar foarte vag definit, dar nu mai puțin prezent, al căruit nume – Ubik – deși nu-i vag ca nume, indică fără putință de tăgadă o calitate foarte precisă a unui concept foarte vag și el: ubicuitatea, înțelească ca ”însușire atribuită cuiva (de obicei divinității) de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în același timp”.
Iar ”Ubik este peste tot”, ”Ubik poate face orice”, ”Ubik nu poate fi/ nu trebuie ignorat” – după cum, de altfel, ne și avertizează Philipi K. Dick prin scurtele fragmente (publicitare) de la începutul fiecărui capitol.
”Ubik” trebuie citit.
Adauga un comentariu