UBIK – DICK

UBIK – DICK

Am ales acest titlu simplu gratie aliteratiei extrem de potrivite dintre numele autorului si numele cartii, si, totodata, pentru ca suna la fel de percutant ca un alt titlu de roman celebru – „Moby Dick”, de Herman Melville –, a carui valoare deosebita a fost recunoscuta abia dupa moartea autorului, intocmai ca in cazul operei dickiene.

Astfel, in 2005, criticii revistei „Time” au inclus romanul „Ubik” printre cele mai bune 100 de romane de limba engleza publicate incepind din 1923 (anul aparitiei primului numar din publicatia saptaminala respectiva). Dar in 1969, la decernarea premiilor Nebula, si in 1970, la decernarea premiilor Hugo, acest roman nici macar nu a fost nominalizat, iar ambele premii au fost cistigate de romanul „The Left Hand of Darkness”, de Ursula K. Le Guin, care este mult sub valoarea lui „Ubik”. De aceeasi parere este si Stefan Ghidoveanu, care, in numarul 2/1992 al revistei „Nautilus”, dedicat lui Philip K. Dick [n.1928 – d.1982], scria despre „Ubik” ca este un „roman exceptional, capodopera a science-fiction-ului din toate timpurile […]. Din pacate, aceasta mare reusita nu a cunoscut si consacrarea internationala pe care ar fi meritat-o”.

Intr-adevar, la momentul aparitiei sale, „Ubik” nu s-a bucurat de prea mult succes la public, asa cum, de altfel, nici autorul cartii nu s-a bucurat in timpul vietii de prea mult succes financiar. Insa operele cu adevarat merituoase sint cele care rezista trecerii timpului. Simplul fapt ca scrierile lui Dick devin din ce in ce mai des o sursa de inspiratie pentru cinematografie dovedeste ca acest scriitor este tot mai apreciat de fanii SF-ului din lumea intreaga. Conform fiicei autorului, Isa Dick Hackett, se pregateste inclusiv o ecranizare a romanului „Ubik”, in regia lui Michel Gondry, care vine astfel sa incununeze o lunga serie de adaptari cinematografice (multe dintre ele fiind exceptionale), dupa cum urmeaza:

1)-„Blade Runner” (lansat in 1982, cu Harrison Ford in rol principal si regizat de Ridley Scott, filmul e bazat pe romanul „Do Androids Dream of Electric Sheep?”, publicat in 1968),
2)-„Total Recall” (lansat in 1990, cu Arnold Schwarzenegger in rol principal si regizat de Paul Verhoeven, filmul e bazat pe povestirea „We Can Remember It for You Wholesale”, publicata in 1966),
3)-„Screamers” (lansat in 1995, cu Peter Weller in rol principal si regizat de Christian Duguay, filmul e bazat pe povestirea „Second Variety”, publicata in 1953),
4)-„Impostor” (lansat in 2001, cu Gary Sinise in rol principal si regizat de Gary Fleder, filmul e bazat pe povestirea cu acelasi titlu, publicata in 1953),
5)-„Minority Report” (lansat in 2002, cu Tom Cruise in rol principal si regizat de Steven Spielberg, filmul e bazat pe povestirea „The Minority Report”, publicata in 1956),
6)-„Paycheck” (lansat in 2003, cu Ben Affleck in rol principal si regizat de John Woo, filmul e bazat pe povestirea cu acelasi titlu, publicata in 1953),
7)-„A Scanner Darkly” (lansat in 2006, cu Keanu Reeves in rol principal si regizat de Richard Linklater, filmul e bazat pe romanul cu acelasi titlu, publicat in 1977),
8)-„Next” (lansat in 2007, cu Nicolas Cage in rol principal si regizat de Lee Tamahori, filmul e bazat pe povestirea „The Golden Man”, publicata in 1954),
9)-„The Adjustment Bureau” (lansat in 2011, cu Matt Damon in rol principal si regizat de George Nolfi, filmul e bazat pe povestirea „Adjustment Team”, publicata in 1954),
10)-„Total Recall” (remake programat sa apara in 2012, cu Colin Farrell in rol principal si regizat de Len Wiseman).

Revenind la romanul „Ubik”, descoperim in el tema predilecta a lui Philip K. Dick, recte descompunerea realitatii in fragmente subtile si paralele, care se intrepatrund si se conditioneaza reciproc, sporind astfel angoasele eroului principal, care, pentru a contracara iluzia realitatii, apeleaza la un drog foarte potent, numit Ubik, o substanta (entitate?) omniprezenta si misterioasa, ce pare sa afecteze toate obiectele si fiintele din univers.

Desigur, intilnim aici si o multime de clisee SF, precum telepatia, telekinezia, precognitia, zborurile interplanetare, mecanismele robotizate, calculatoarele inteligente, calatoriile in timp, reinvierea mortilor, toate ambalate intr-un melanj complicat, tesut magistral de autor cu fire delicate ca intr-o pinza de paianjen, gata sa se destrame la orice atingere umana.

Actiunea cartii se poate rezuma la confruntarea dintre organizatia de protectie anti-psi a lui Glen Runciter si organizatia de esperi a lui „Ray Hollis, al carui personal cu talente psionice constituie obiectul anihilarii inertiale si, ca atare, tinta organizatiilor de protectie”. Confruntarea celor doi patroni este prilejuita de solicitarea adresata firmei „Runciter Associates” de a neutraliza un atac din partea esperilor firmei „Hollis Talents” asupra unei baze selenare secrete, unde isi avea sediul o companie de cercetare detinuta de Stanton Mick, unul dintre cei mai bogati investitori din sistemul solar. Pentru deservirea acestui important client, Runciter insusi, impreuna cu Joe Chip – „specialistul firmei in domeniul testarii cimpurilor” psi –, conduce pe Luna o echipa formata din cei mai buni 11 inertiali ai organizatiei sale, menita sa anihileze activitatile de spionaj industrial intreprinse de psionicii lui Hollis.

La scurt timp dupa aterizarea pe Luna, o bomba explodeaza in camera de hotel unde fusesera cazati inertialii si il ucide pe Glen, transformindu-l astfel pe Joe Chip in liderul firmei „Runciter Associates”. Din acest moment, realitatea incepe treptat sa se destrame in jurul lui Joe si sa regreseze, sa involueze, sa se desfasoare in sens contrar curgerii normale a timpului, revenind la „stadii anterioare inerente in configuratia materiei”. Explicatia aparenta a acestor evenimente stranii ii va fi oferita eroului, si totodata, cititorilor, de Ella Runciter, sotia decedata a patronului lui Joe Chip, reanimata in stare semi-vie intr-un moratorium din Elvetia. Insa nu vreau sa intru in detalii, pentru a nu diminua suspansul si placerea lecturii. Oricum, restul actiunii nu se poate povesti; e deja istorie…

Foarte interesante mi s-au parut „masinile-de-distribuit-homeoziare”, un soi de dispozitive ce printeaza automat ziare la domiciliul si la cererea clientului, care par un fel de precursor al internetului prin modul in care erau interconectate si distribuiau informatiile. Coincidenta face ca actiunea romanului este plasata in 1992, acelasi an in care Tim Berners-Lee a lansat primul site web!!! Asta da anticipatie… De altfel, multe din lucrurile imaginate de autor in acest roman au devenit azi o banalitate (vehiculele electrice sau pe perna de aer, videofonul, realitatea virtuala, artiforgurile – grefe de organe artificiale), altele inca isi asteapta inventatorul (propulsia interstelara, calatoria in timp, masinile homeostatice, reanimarea cadavrelor in stare semi-vie cu ajutorul protofazonilor, matritele faciale diferite folosite pentru deghizare – similare celor din filmul „Face/Off” sau din franciza cinematografica „Mission: Impossible”).

Antologica mi s-a parut si scena in care Joe Chip se cearta cu usa vorbitoare a apartamentului sau, pe care eroul trebuie sa o plateasca de fiecare data cind intra sau iese din locuinta. Scena este plina de un umor absurd, ce imi aminteste de o alta intimplare amuzanta plasata intr-un viitor la fel de tehnicizat, imaginat in filmul „Demolition Man” (lansat in 1993), cind eroul interpretat de Sylvester Stallone se trezeste la viata dupa citeva decenii in care fusese criogenizat si, nestiind cum se foloseste o toaleta futurista, incepe sa injure in preajma unui aparat care dadea amenzi pentru fiecare injuratura; va dati seama ce dorea sa faca apoi cu acele hirtii…

In concluzie, „Ubik” este una dintre acele carti uriase care te fac sa nu le lasi din mina pina la final si care, deopotriva, te fac sa-ti pui intrebari chiar si dupa ce le-ai terminat de citit.

Cu „Ubik”, Dick a reusit sa-si reconfirme statutul de autor preferat de literatura SF, pe care i l-am acordat inca din adolescenta.

Sper ca Nemira sa atraga cit mai multi cititori cu aceasta editie hardcover din 2012 a cartii, in traducerea impecabila a lui Stefan Ghidoveanu, fiindca merita sa se afle in biblioteca oricarui pasionat de SF.

In loc de incheiere prezint lista romanelor de Philip K. Dick citite de subsemnatul, in ordinea preferintelor mele:
1. Timpul dezarticulat („Time Out of Joint”, in original, 1959) – nota 9,85;
2. Viseaza androizii oi electrice? („Do Androids Dream of Electric Sheep?”, in original, 1968) – nota 9,70;
3. Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch („The Three Stigmata of Palmer Eldritch”, in original, 1965) – nota 9,65;
4. Ubik (idem in original, 1969) – nota 9,50;
5. Omul din castelul inalt („The Man in the High Castle”, in original, 1962) – nota 9,30;
6. Loterie solara („Solar Lottery”, in original, 1955) – nota 8,80;
7. Substanta M („A Scanner Darkly”, in original, 1977) – nota 8,50;
8. Jucatorii de pe Titan („The Game-Players of Titan”, in original, 1963) – nota 8,20;
9. Invazia divina („The Divine Invasion”, in original, 1981) – nota 6,40.