Detectivul Roy Grace este din nou în faţa unui caz provocator. La Sussex, cadavrul unui adolescent este descoperit pe malul mării. În acelaşi timp, Caitlinn Becket are nevoie urgentă de un transplat, altfel îşi va pierde viaţa. Motiv pentru care mama ei apelează la surse illegale, în disperare de cauză. Astfel începe incursiunea detectivului în lumea crudă a traficului de copii.
Roy Grace, eroul său, se lansează în misiuni pe viaţă şi pe moarte. Peter James scrie o poveste care te ţine cu sufletul la gură, demascând o mafie necruţătoare care seamănă izbitor cu realitatea.
Am citit o mulţime de romane criminalistice ficţionale, motiv pentru care sunt rareori impresionată de detectivii fictivi. Ei par întotdeauna să fie super cinici, beţivi, afemeiaţi. Acest lucru se dovedeşte a fi preluat chiar din viaţa reală, devenind plictisitor după un timp. Roy Grace este unul dintre puţinii detectivi care a crescut în ochii mei în timpul seriei. El nu este ieşit din comun, dar are o poveste interesantă care m-a atras cu adevărat. Soţia lui, Sandy, a dispărut de mai mulţi ani şi de atunci nu a mai fost văzută . Roy nu ştie sigur dacă ea este moartă sau vie, aşa că nu i-a fost deloc uşor să se implice într-o altă relaţie. În cele din urmă, el a întâlnit o femeie pentru care are sentimente.
Există multe indicii cum că Sandy ar putea reintra în poveste. Acestea sunt într-adevăr convingătoare, cel puţin pentru mine. Sunt curioasă cum va reacţiona Roy dacă ea reapare.
Povestea este spusă din perspectiva mai multor personaje. Acest lucru oferă o privelişte de ansamblu a poveştii. Probabil, în afară de Roy Grace, nu vom reuşi să cunoaştem cu adevărat niciun alt personaj. Suntem familiarizaţi cu Lynn Beckett şi lupta ei de a-şi vindeca fiica de boala la ficat. Mi-ar fi plăcut o dezvoltare a prezentării acestui personaj. Ni se prezintă vag şi celelalte personaje, dar asta nu e suficient pentru mine. Nu cred ca această carte ar fi trebuit să fie mai lungă decât este. Personajele principale trebuiau caracterizate mai mult, iar cele secundare privite în funcţie de importanţei lor.
Mărimea capitolelor are o importanţă semnificativă. Caracterizările personajelor insignifiante sunt scurte, de obicei de două sau trei pagini. Aceasta este o caracteristică distinctă a romanelor lui Peter James. Acest aspect specific autorului îmi plăcea în trecut, pe când in această carte, a început să mă enerveze puţin. Atunci când mi se dădea o bucată de informaţie mai interesantă, capitolul se termina. Eram nevoită să trec repede peste capitolele plate, până să ajung la o altă parte importantă din carte. Cu toate acestea, asta mă făcea să nu las cartea din mână. Descrierea complexă a personajului James ar putea dilua firul poveştii.
Povestea este – ca orice poveste a lui Peter James –una bună. Conceptul de vanzător de organe nu este unul nou, dar îmi place modul în care Peter l-a descries aici, implicând ofiţeri de poliţie din alte ţări. Criminalitatea internaţională este mai răspândită ca niciodată acum, din cauza metodelor de comunicare modernă. Se observă că autorul a cercetat acest subiect în încercarea de a aduce trăsăturile personajele cât mai aproape de realitate. Totusi, reuseste sa o faca fara sa complice povestea – pare sa aiba cu adevarat un dar de a scrie povesti de moda veche.Exista in carte unele coincidente care, desi esentiale pentru ancheta lui Roy, sunt un pic prea aleatorii pentru a fi realiste.
Ador stilul lui Peter James. Este direct – dar fara a-i lipsi pasajele descriptive, mai ales ca ele sunt relevante pentru poveste insasi.Asta, impreuna cu subiectul care este extreme de limpede, face cartea usor de citit. La peste sapte sute de pagini, mi s-a parut, la inceput, destul de descurajant sa incep sa citesc cartea.Dar, din fericire, nu mi-a luat decat cateva zile de lenevit in pat ca sa o citesc.
Trebuie sa recunosc ca sunt dependenta de seria Roy Grace acum. Acum, mor de nerabdare pentru a afla ce se intampla cu Roy , prietena lui si sotia lui.
Adauga un comentariu