Atunci cand membrii echipajului unei barci gasesc un cadavru in marea de langa Brighton, initial nu sunt surprinsi – multi oameni alegand sa fie “ingropati” in mare decat in pamant. Cu toate acestea, cadavrele sunt diferite, deoarece au fost in mod evident operate inainte de moarte. O investigatie mai atenta dovedeste ca acestea nu mai au niciunul din organele lor vitale. Detectivului inspector Roy Grace ii este atribuit acest caz, dar necunoscand nici macar identitatea personelor decedate, el se confrunta cu un caz dificil. Intre timp, intr-o alta parte din Brighton, Lynn Beckett este ravasita de durere deoarece fiica ei, Caitlin, are o boala hepatica severa, si daca nu gaseste repede un alt ficat, ea sigur va muri. Poate Lynn sa gaseasca o solutie mai putin legala ? Daca da, poate Roy Grace sa o opreasca in a face ceva ilegal ?
Am citit multe romane politiste, dar in aceste zile sunt rareori impresionat de detectivii din aceste carti. Intotdeauna par a fi foarte cinici, mari consumatori de alcool si, desi acest lucru poate fi adevarat si in viata reala, devine plictisitor dupa o vreme. Roy Grace este unul dintre putinii detectivi care a crescut in ochii mei pe parcursul seriei. Nu are nimic iesit din comun, dar are o istorie interesanta care m-a atras. Sotia lui, Sandy, a disparut cu cativa ani inainte. Roy este nesigur daca aceasta este moarta sau nu si i-a fost greu sa se implice intr-o alta relatie in trecut. Cu toate acestea, el a intalnit in cele din urma o femeie pentru care simte ceva si doreste sa se implice. Exista multe indicii ca Sandy poate reveni in poveste, si este interesant de vazut cum va reactiona Roy daca acest lucru se va intampla.
Povestea este spusa din punctele de vedere ale mai multor personaje. Acest lucru are avantajul de a oferi o poveste bine spusa, dar in acelasi timp inseamna si faptul ca nu apucam sa cunoastem pe nimeni la fel de bine ca pe Roy Grace. Ne este prezentata situatia Lynnei Beckett si lupta ei de a-si vindeca fiica de o boala de ficat – as fi preferat o dezvoltare mai profunda a carcaterului. In timp ce nu consider ca aceasta carte ar fi trebuit sa fie mai lunga decat este, ar fi fost mai potrivit sa ne fie oferite perspective mai putine din partea caracterelor care nu au un rol important si mai multe din partea caracterelor care au un rol important.
Imi place stilul lui Peter James de a scrie. Este un stil direct catre tinta, dar nu fara pasaje descriptive – acestea fiind intotdeauna relevante pentru poveste. Acest lucru, impreuna cu subiectul cartii, face ca lectura sa fie foarte usoara. Trebuie sa recunosc ca imi plac povestile pe care le scrie, dar mai important este faptul ca imi doresc foarte mult sa aflu ce se intampla cu Roy, prietena lui si sotia. Cartea nu este lipsita de defecte, dar per ansamblu, este foarte usor de citit si foarte interesanta. O recomand oricarui cititor de romane politiste.
Adauga un comentariu