Evenimentele întâmplătoare sunt de umplutură în viaţă sau poţi găsi un înţeles în jocul hazardului?
Când am început să citesc, eram convinsă că e o carte SF, genul meu preferat. Mi-am dat seama de greşeală după prima pagină, dar nu m-am oprit din lectură pentru că mă “prinsese” deja o primă mare calitate a cărţii – e foarte plăcut scrisă. Eleganţa, fluiditatea, cursivitatea şi naturaleţea limbajului te cuceresc (şi traducerea se ridică la înălţimea originalului).
Calităţile nu se opresc aici, pentru că stilul nu ascunde o lipsă de conţinut: dimpotrivă, un al doilea plus este bogăţia de idei, şi rigoarea raţionamentelor. Nu găseşti afirmaţii goale si lipsite de logică. Ba chiar simţi că autoarea te-ar putea convinge de orice vrea – cel puţin până începi să-ţi pui întrebări.
Şi iată un al treilea lucru pozitiv: e o carte ce ridică întrebări, şi încurajează reflecţia. Întrebări ce variază de la utilitatea studiului gramaticii, la cum alegi un nume de pisică, la existenţa Frumosului şi rolul artei în viaţa omului. Nu am fost mereu de acord cu autoarea, dar aşa e mai bine – dezbaterea stimulează gândirea.
După doar primele pagini descoperi aceste calităţi, şi altele încă. E o întâmplare că lui William Ockham îi sunt dedicate câteva pagini? Nu cred – e acelaşi Ockham discutat în Numele trandafirului, singura scriere în care am găsit aceeaşi combinaţie de atribute: Eleganţa ariciului e o carte simplă, dar încă nu i-am cules toate înţelesurile profunde; plină de banalităţi ce capătă sens şi rost; plină de teme elevate, dar tangibilă; plină de contradicţii, dar consistentă; plină de senzaţii dar şi de cugetări.
Poţi să o citeşti aşa cum citeşti zilnic blogurile preferate, sau ca pe o carte de filozofie. E atât de simplă sau atât de complexă cât vrei să o consideri. O poţi citi dacă vrei să te relaxezi, savurând exprimarea ca pe o cană de ciocolată caldă, dar o poţi citi şi dacă vrei să fii provocat, savurând ideile şi raţionamentele ca pe un … mecanism de ceas elveţian. Poţi să o citeşti dacă te întrebi cum e viaţa de zi cu zi pentru portarii din Franţa, vei găsi răspunsuri. Dar poţi să o citeşti pentru a înţelege mai bine şi viaţa de zi cu zi a tuturor oamenilor ce gândesc şi simt. De fapt nu numai că poţi să o citeşti, trebuie să o citeşti – chiar dacă preferi cărţile SF, ca mine.
O lume în care o franţuzoaică de cincizeci si patru de ani nu a fost niciodată la coafor, în care portarul blocului e mai cult decât studenţii la filozofie, în care o adolescentă căreia nu-i lipseşte nimic vrea să se sinucidă din considerente spirituale, în care o menajeră se poartă mult mai frumos decât bogataşele pe care le serveşte, în care există măcar un politician cinstit, în care pisicile parcă înţeleg ce le spui – nu e o lume SF?
Nu, e lumea noastră, e viaţa fiecăruia dintre noi.
Adauga un comentariu