Romanul istoric Logofatul de taina, scris de celebra Rodica Ojog-Brasoveanu, face parte din seria logofatul Andronic, avand certe calitati literare, dar si trasaturi evidente ale documentelor istorice, precum cronicile si letopisetele. In caz ca ar mai fi nevoie, aceasta carte completeaza tabloul unei scriitoare de succes, dovedind talentul si stilul atragator si rafinat care sunt specifice unor mari autori de romane politiste sau istorice.
Cartea de fata abunda in arhaisme si regionalisme din Valahia, Moldova ori Transilvania acelor vremuri in care Voda Constantin Brancoveanu se afla pe tronul Tarii Romanesti. Acest aspect este un mare plus al romanului, deoarece ofera acea senzatie de real, de cronica foarte apropiata de adevarul istoric, in ciuda unor actiuni sau trairi care pot parea fortate, la un moment dat – lucru oarecum logic, daca ne gandim ca asistam la o lucrare de fictiune, fie si istorica.
Un alt aspect demn de remarcat in roman este si capacitatea autoarei de a ne face sa traim parca aievea acele vremuri tulburi, adaugand personajelor trasaturi care ne fascineaza, in asa fel incat sa ne alaturam misiunii lor si chiar sa ne punem in pozitia lor.
Actiunea se petrece aproximativ pe la sfarsit de secol XVII, inceput de secol XVIII, cand teritoriile romanesti mentionate anterior se aflau sub presiunea Imperiului Habsburgic si a celui Otoman, iar balanta puterii in Europa putea cunoaste mari dezechilibre, afectand in principal populatiile din state mai putin insemnate pe harta batranului continent.
Personajul central al cartii este faimosul Radu Andronic, logofatul lui Voda Brancoveanu, un fel de agent secret – un James Bond de la 1700 -, deprins cu treburile de taina ale Cancelariei Negre conduse de stolnicul Cantacuzino. Logofatul este trimis la curtea imparatilor din Occident, spre a le deslusi unele tradari si jocuri de culise specifice politicienilor vremii, iar drumul e plin de primejdii si peripetii memorabile.
Pe langa logofatul de taina al lui Brancoveanu, vom intalni personaje misterioase, hazlii si pitoresti, precum slujitorul Ilie Machidon, boierul Miclaus, boierul Costache Andronic, jupaneasa Irina, cainele Simion, contele de Saint-Lo, contesa Henriette de Motteville, feciorul de preot Ioan Singuru, motul Dragan, jupanita Tofana s.a.m.d.
Printre trasaturile cartii, in acelasi timp si puncte forte care atrag spre lectura, se numara: ritmul alert al actiunii, temperat uneori de momentele de reverie ale personajelor; existenta mai multor fire narative, de baza fiind povestea lui Mos Pahomie, contemporan cu Alecsandri, si evocarea propriu-zisa a misiunii si aventurilor logofatului si grupului sau de insotitori; imbinarea fluida a unor povesti si urzeli aparent paralele; dueluri pe viata si pe moarte pentru indeplinirea misiunilor; naratiunea complexa si multifatetata; limbajul arhaic; intrigile si tradarile de la Curtea Domneasca si curtile imperiale; comicul unor intamplari narate; rasturnarile de situatie etc.
In final, pot sa mai spun ca Logofatul de taina este unul din cele mai bune romane istorice pe care le-am citit in ultima vreme, depasind in valoare nu doar scrierile unor autori romani, ci si multe carti din literatura straina si internationala. Rodica Ojog- Brasoveanu reuseste sa uimeasca pe oricine prin calitatea scrierii, indiferent ca respectiva persoana este la primul ori la al zecelea roman citit din opera autoarei. Ca sa spunem asa, frate cetitorule, merita, cu siguranta, sa nu ratezi lectura acestei carti impresionante, una plina de intelesuri si invataminte, ea aducand atat informatii cu rol de instruire, cat si satisfactia unei povesti bine narate, cu o trama solida, elaborata intr-un mod cat se poate de veridic. Lectura placuta si mult succes in calatoria de pe urmele logofatului Radu Andronic, frate cetitorule!
Adauga un comentariu