În “Sentimentul unui sfârșit” Julian Barnes reușește cumva să concentreze întreaga sa “putere” literară. Cartea nu este construită în lungime, bazându-se pe pagini, ci în adâncime, bazându-se pe sensuri ascunse, pe o complexă filozofie personală mascată de cuvinte simple și nu în ultimul rând pe introspecții realizate pe diverse planuri existențiale.
Dacă ar fi să plecăm de la premiza că o carte nu este altceva decât o alăturare fericită de cuvinte am putea ajunge la falsa concluzie că oricine poate scrie cărți. Limitarea vocabularului printr-un număr finit de cuvinte este definitorie pentru un adevărat autor. Același vocabular se regăsește în operele lui Tolstoi, Stephen King sau Julian Barnes însă ar fi absurd să încercăm să-i uniformizăm la nivelul creațiilor lor. Adevărații scriitori transformă cuvintele simple în magie.
Oricât de mult aș încerca eu să mă folosesc de cuvinte pentru a explica cuvintele lui Julian Barnes… am sentimentul, iar și iar, că ceva îmi scapă.
Am așteptat zile întregi, măcinând în minte, forma pe care ar trebui să o dau acestei recenzii și încă nu pot spune că sunt mulțumită de rezultat. Barnes reușește să te convingă, pagină după pagină, că ceea ce citești nu sunt evenimente imposibile ale unui univers îndepărtat ci… totul se poate întâmpla vecinului de scară sau, poate chiar ție. Un cititor nu se va putea identifica niciodată cu toate personajele unei cărți dar, dacă e o carte bună, aceasta se va mula pe propria existență, vor exista zeci poate sute de pasaje în care punctele comune îl vor face pe cititor să găsească răspunsuri acolo unde avea întrebări.
“Sentimentul unui sfârșit” este o astfel de carte, o carte scrisă cu cuvinte normale ce conține însă paragrafe ce reușesc să te curenteze iar și iar parcă amintindu-ți că și TU ai trecut prin ceva asemănător. Cum se poate regăsi o domnișoară necăsătorită într-o carte ce istorisește povestea unui bărbat trecut de prima tinerețe, divorțat și având un copil? Pare imposibil, nu-i așa? Cu toate acestea Barnes atinge butoanele ce se regăsesc în fiecare om și știe să jongleze perfect cu emoții și stări ce ne-au definit la un moment dat.
Ca oameni suntem “condamnați” să visăm, să ne dorim o viață minunată, plină de fericire și iubire, ca mai apoi să uităm toate acestea și să ne mulțumim cu ceea ce reușim să închidem în existența noastră. Nu cred că există an în care la ora 00:00 oamenii să nu-și pună dorințe. Fiecare dorință, fiecare zi, va aduce mai apoi regrete. Regretul neîmplinirilor.
“Sentimentul unui sfârșit” este structurată în două etape. Prima este axată pe existența lui Tony Webster, oferind practic o poveste a evoluției acestuia dinspre tinerețe către maturitate. Ca într-o peliculă totul se derulează într-un singur sens, parcă prin puterea unui mic motoraș invizibil ce mută cadru după cadru evenimentele din dreapta spre stânga. Prezentul devine trecut, viitorul devine prezent. În a doua etapă a existenței lui Tony Webster motorașul invizibil pare a se bloca în prezent și, imposibilitatea de a continua să deruleze cadrele de la dreapta spre stânga îl forțează să o ia în sens invers. Trecutul devine astfel prezent, din ce în ce mai brutal, schimbând din ce în ce mai mult realitatea… dar, ce este realitatea? Ziua de azi bazată pe amintirile de ieri mai poate supraviețui dacă amintirile se schimbă? În toate cărțile ce tratează călătorii în timp apare un paradox. Prezentul se va schimba în permanență odată cu schimbarea trecutului.
Cine este cu adevărat Tony Webster și care este adevărata sa existență? Pentru această întrebare răspunsul se regăsește între paginile cărții lui Julian Barnes.
Cine suntem noi și de ce facem atât de multe greșeli, greșeli de care ne dăm seama mult prea târziu? Răspunsul trebuie să-l descoperim încet, pe măsură ce înaintăm în vârstă. Tind însă să cred că multe din alegerile pe care le facem în viață în prezent se vor dovedi în viitor ca fiind greșite. E ca și cum ți-ai apropia de ochi o coală de hârtie. Dacă e lipită de față nu distingi nimic. Pe măsură ce o îndepărtezi usor începi să sesisezi cuvinte, apoi paragrafe si în cele din urmă totul capătă înțeles. E bine însă să avem grijă să nu îndepărtăm prea mult hârtia.
Lectură plăcută și vă doresc să descoperiți tot atâtea înțelesuri pe câte a închis Julian Barnes între paginile cărții “Sentimentul unui sfârșit”.
Adauga un comentariu