Imi plac romanele politiste, in special cele care au drept eroi personaje absolut surprinzatoare ori cele ce se petrec in vremuri si locuri la care nu te-ai fi gandit vreodata. De aceea sunt fan Alan Bradley (detectivul lui are 11 ani si e o fetita precoce, Flavia de Luce, cu preocupari neasteptate-chimia, in special otravurile), Danila Comastri Montanari (autoarea seriei Mistere in Roma Antica, investigate de senatorul Publius Aurelius Statius), Bernard Knight (cu al sau coroner, Sir John de Wolfe, cercetand mistere medievale) ori Isaac Asimov, creatorul lui Elijah Bailey si R.Daneel Olivaw, investigatori din viitorul extrem de indepartat, ca sa numesc doar pe cativa dintre favoritii mei.
Acum am adaugat nume noi la colectie – Ingrid J Parker si “detectivul” ei, functionarul imperial Sugawara Akitada din Japonia secolului al XI-lea . Actiunea romanului se petrece in Luna Fara Zeu, noiembrie, anul 1014, perioada Heian, numita astfel dupa Heian Kyo (azi Kyoto), capitala imperiului in acele vremuri, epoca recunoscuta mai ales pentru arta si literatura sa, cand budismul castigase adepti din ce in ce mai multi, mai bogati si mai influenti, iar puterea trecea pe nesimtite din mainile imparatului in cele ale clanului Fujiwara.
Nobil scapatat, functionar la Ministerul Justitiei, rotita neinsemnata in acest mecanism colosal care este birocratia japoneza, Akitada, insotit de servitorul sau Seimei, calatoreste spre Kisarazu, capitala indepartatei provincii Kazusa pentru a investiga disparitia convoaielor cu taxele datorate imparatului. Drumurile sunt intesate de talhari, calatorii sunt atacati, dar un tanar dezertor numit Tora le sare in ajutor.
Spre deosebire de altii de rangul sau, Akitada nu se fereste sa inchege relatii cu oamenii simpli; chiar daca Tora e necioplit si nu inspira incredere, il angajeaza ca insotitor, incantat de priceperea acestuia in lupta cu betele de bambus. La banchetul dat in cinstea sa, face cunostinta cu notabilitatile locale, care sunt in acelasi timp si suspectii principali-Yukinari, comandantul garnizoanei, prefectul Ikeda, maestrul Joto, abatele templului budist, fostul guvernator Tachibana, actualul guvernator al provinciei, Fujiwara Motosuke.
Akitada se simte legat de maini si de picioare cand afla ca fiica lui Fujiwara va deveni cat de curand concubina imparatului, conferindu-i guvernatorului intangibilitate. Lipsa totala a probelor, a indiciilor, a pistelor de urmat il face sa se intrebe de ce a fost trimis tocmai el acolo, ce urmaresc superiorii lui, isi doresc sau nu ca ancheta sa fie finalizata.
Investigatiile il poarta prin toate mediile sociale, printre cersetori, prostituate si mici comercianti, escroci, raufacatori, soldati si calugari budisti, servitori, nobili, curtezane si inalti demnitari, prin palate, bordeie, bordeluri, crasme, bai publice, temple ori scoli de arte martiale. Nu va lasati inselati de aparente, in ciuda faptului ca evenimentele se desfasoara in Japonia cea protocolara, incorsetata de tabuuri si cutume, romanul este plin de dinamism, actiunea se precipita in scurta vreme, au loc crime, tradari, urmariri in miez de noapte, scene de dragoste si lupta, apar personaje interesante ce dau culoare si farmec povestii: falsul invalid numit Sobolanul, tanara luptatoare Ayako, sora ei, frumoasa pictorita surdomuta Otomi, tatal lor, instructorul de arte martiale Higekuro, doamna Tachibana cea fragila ca un fluture surprins de inghet.
In cele din urma, acest Sherlock Holmes japonez rezolva misterul convoaielor disparute, ba chiar mai mult decat atat si, cu toate ca isi nemultumeste superiorii, reuseste sa-si asigure admiratia si recunostinta unor oameni puternici si influenti. Dragonul furtunii e mai mult decat m-am asteptat-un roman politist inteligent si antrenant, o carte despre datorie, onoare si alegeri dificile, un tablou al Japoniei in epoca Heian, plin de superbe detalii, asemenea unui kimono bogat ornamentat, detalii despre hrana, bauturile, imbracamintea, arhitectura, mobilierul, ceremoniile, sistemul judiciar, pedepsele, obiceiurile, viata de zi cu zi in general.
Abia astept sa citesc Rashomon, urmatorul volum, sper din tot sufletul ca Nemira sa continue seria si, daca nu cer prea mult, mi-as dori sa se ia in considerare ideea de a publica si povestirile scrise de Ingrid J Parker inainte de Dragonul furtunii, cele care prezinta primele cazuri ale lui Sugawara Akitada.
Adauga un comentariu