Imediat ce am terminat prima carte din trilogie am avut senzatia ca am asistat la ceva maret, la un adevarat festin dedicat intregii literaturi post-apocaliptice, cu multe teme si motive, un rezumat foarte cuprinzator, iar cand amintesc de latura emotiva cu trasaturi potrivite pentru personaje, nu pot face ca sa nu respect directia dusa in literatura since-fiction de scriitoarea Suzanne Collins.
Da, acest volum isi are originea intr-un singur cuvant „sfidarea”, care pentru Peeta si Katniss a insemnat un alt cuvant, supravietuire, care pentru presedintele Snow in felul lor de a reusi sa iasa din jocuri, jocuri menite sa aiba un singur supravietuitor si un castigator-pentru prima data in istoricul flamandelor jocuri, a insemnat o posibila scanteie ce ar putea aprinde cerul deasupra Capitoliului.
Ajunsi invingatori se asteapta la o continuare a existentei in Districtul 12, doar ca ruleta sortii formidabil masluita de autoare ii va surprinde inca din Turul Invingatorilor, cand se zvonesc soapte din ce in ce mai des despre o revolta, revolta ce devine finantata de actele celor doi supravietuitori, fiecare gest, fiecare cuvant sugereaza o sustinere din partea lor si totusi asa de involuntar. Acum intervine o alta competitie, editia a III-a a Jubileului Pacificarii, care inseamna alte jocuri, dar si mai cinice, participanti sunt alesi din vechii invingatori ai editiilor obisnuite ale Jocurilor Foamei, tinute o data la 25 de ani. Cu acest context, dictatorul presedinte le furnizeaza rebelilor si locuitorilor Panemului un memo despre imposibilitatea victoriei asupra Capitoliului, toti, inclusiv vechii invingatori si supravietuitori pot ajunge din nou in arene, o trimitere clara la forta Capitoliului.
Cum din Districlul 12 sunt doar 3 castigatori ramasi in viata, Haymitch, Peeta si Katniss, cuplul ultimilor doi sunt norocosi la aceasta loterie macabra, pusi din nou sa ucida sau sa se lase ucisi. De aici aceasta noua aventura de a ramane in viata, va fi plina de actiune si suspans in acelasi fel ca in volumul precedent, singurul aspect diferit este faptul ca acum cunosti mai bine eroii, deci trairile devin mai accelerate.
Cartea si seria se bucura in atmosfera ei sumbra si totalitara, de puternice accente-teme cum ar fi societatea si individul, ce in timpul calatoriei literale mi-au adus aminte de anumite pasaje din nepretuita „Apocalipsa” lui Stephen King, si daca tot il aduc si pe el aici, as nota ca despre autor am citit un articol in care vorbeste despre aceste carti din trilogie, deci avem un exemplu de cititor pasionat si devorator al seriei „Jocurilor Foamei”, unul care stie ceva despre fapturile cu cotor.
In mod cert pot sa spun ca din moment ce veti deschide acest sipet de aventuri si suspans o sa aveti si multe idei la care sa puteti sa va ganditi mult timp dupa ce o sa inchideti cartea, care se citeste usor desi in ea vor fi episoade ce vor marca intreaga opinie a autoarei despre un stat totalitar si despre politica, politica frumos fotografiata in fiinta Capitoliului si a dorintei presedintelui.
Nu va ingrijorati despre mentionarea acestui bacil, politica, Suzanne Collins o face prezenta in chip atragator pentru cititor, subtil si ca decor. Politica nu naste monstri dar cu siguranta ii elibereaza din oameni. Pofta la lectura.
Adauga un comentariu