Al cincilea as este romanul care m-a initiat in lumea Rodicai Ojog-Brasoveanu. Eram in anul 2000 si am zarit cartea la o librarie. Facea parte din colectia ORA, de la Nemira. Cunosteam bine editura, colectia Nautilus si Babel Horror (Suspans acum) fiind preferatele mele chiar si acum, asa ca m-am hotarat sa ii dau o sansa. Acea alegere avea sa-mi schimbe total perceptia asupra romanelor istorice si de suspans romanesti.
Autoarea reuseste, cu un talent de magician literar, sa ilustreze o lume fascinanta. Cartea cuprinde toate elementele esentiale unui roman de succes – veridicitatea perioadei istorice, personaje creionate impecabil, tensiune si, bineinteles, o poveste de care e imposibil sa nu te indragostesti.
In timpul celui de al doilea Razboi Mondial, o doamna cu un caracter puternic, specific romanesc, Magda Savu, este angajata model in armata germana si spion al Romaniei. Roman Iuga si Mos Toma o obliga sa participe intr-o misiune extrem de periculoasa, o actiune menita sa schimbe fata razboiului de pana atunci. Barbatii il mai atrag in misiune si pe Chat Noir, un ticalos foarte carismatic. Cele patru persoane de pana acum, alaturi de doi copi misteriosi si alti raufacatori se trezesc intr-o ciudata inchisoare de sub pamant, unde incepe o crancena lupta pentru supravietuire.
Cu timpul tensiunea creste incredibil, adrenalina facandu-si simtita prezenta cu adevarat. Magda incepe sa isi aminteasca diferite scene din copilaria ei si inceputurile unei relatii de dragoste. Fie ca e vorba de trecutul eroinei principale sau de prezentul mizer in care se afla personajele, Rodica Ojog-Brasoveanu surprinde toate trairile si sentimentele prin care trec, cititorul lasandu-se purtat de autoare printr-o paleta de diverse stari. Actiunea este total imprevizibila, rasturnarile de situatie fiind prezente pe tot parcursul ei, iar replicile pline de umor ale personajelor o fac si mai savuroasa.
“Al cincilea as” este o poveste emotionanta despre umanitate. O carte care ramane in mintea cititorului mult dupa citire, care arata felul de a gandi a oamenilor de atunci si care are toate componentele unui roman de succes international. Pur si simplu splendid!
In incheiere voi adauga un citat din aceasta carte monumentala, care nu face decat sa intareasca cele spuse mai sus: “Eu gesticulez dezordonat, imi inchipui ca bioxidul de carbon inghitit ne joaca feste. Simt un parfum de liliac tanar pe care n-am sa mi-l explic niciodata… Asa miroase viata”?
Adauga un comentariu