Un material de Alex T.
In romanul “O toaleta a la Liz Taylor”, din seria de romane politiste cu Melania Lupu, Rodica Ojog-Brasoveanu aduce din nou in prim-plan o intriga solida, in care simpatica batranica si motanul Mirciulica vor contribui la incalcirea itelor pe durata anchetei intreprinse de maiorul Cristescu, o mai veche cunostinta a celor doua personaje remarcabile…
Cel care declanseaza toate evenimentele de natura criminala este inginerul Marian Dragu, tipul de om rasfatat, cu succes rasunator in viata (bani, femei, obiecte de arta etc.), avand atributele unui Don Juan mioritic.
Astfel, inca din primele pagini se observa pasiunile duse la fanatism si resentimentele cauzate celor mai multi dintre cunoscuti, prin atitudinea sfidatoare si sardonica a lui Dragu. Pe lunga lista a personajelor care doreau sa-l ‘puna la punct’ pe inginer, victima unui asasinat, se numara sotia – Anca, nerabdatoare sa-i plateasca jignirile si insultele emotionale, Olga Gabrelotti, o femeie refuzata, Mircescu, un marunt doctor, complexat de succesul celuilalt si dornic sa-si recapete picturile celebre vandute neavantajos, Nanu, o persoana cu trup firav, parasit de iubita si Cernat, colocatar in apartamentul mortului.
Pe langa ei, in poveste apar si doua bande rivale care se lupta pentru comorile din casa in care s-a petrecut crima, una condusa de Cristea, alta de Dolga.
Pe parcurs, cititorul va descoperi motivatia posibililor criminali, precum si latura tensionata a unui santaj, lupta pentru recuperarea persoanei dragi, complicitatea la ascunderea unor obiecte de mare pret, autodenuntarea mai multor potentiali faptasi ai omorului etc. Stilul narativ unic al scriitoarei se observa si aici, cu elemente imprumutate din dramaturgia si comedia hollywoodiana, putem spune…
Deasupra influentelor din literatura si societatea straina – chiar si urzeala in genul lui D. L. Sayers (Cinci piste false), pe alocuri, samd. -, stau elementele specifice spatiului ex-sovietic (militie, functionarime…), plus umorul si tipologia damboviteana a multor protagonisti ai povestii. O lectura antrenanta, cu destule rasturnari ale pronosticurilor, surprize in desfasurarea investigatiei, crime diverse (furt, asasinat), naratiune coerenta, fluida, fara poticneli, personaje, replici si situatii memorabile, amuzante si pline de savoare…
Toata panoplia de motivatii sentimentale si infractionale este prezenta in roman, iar slalomul anchetatorilor printre obstacolele judiciare va fi rasplatit, in cele din urma, desi rezolvarea cazului nu il va consola pe Maior. O scriere pe care niciun pasionat al literaturii de calitate nu ar trebui s-o rateze.
Concluzionand, as spune ca romanul face parte, cu siguranta, dintre cele mai valoroase creatii policiere ale literaturii romanesti, in particular, si ale literaturii de suspans internationale, in general. Astept cu nerabdare sa reintalnesc unele personaje din aceasta carte, si in alte volume ale seriei – bineinteles, Melania, Cristescu, Mirciulica…
Adauga un comentariu