Arhive din December, 2008
George Meredith – Sandra Belloni
On December 17, 2008 in Clasici
George Meredith (1828-1909), poet si romancier, unul dintre principalii autori ai perioadei victoriene, demonstreaza prin romanul Sandra Belloni ca are un stil care se distinge prin bogatia in metafore, interventii lirice, dialoguri spirituale si stralucite incursiuni in psihologia personajelor.
Actiunea se desfasoara in secolul XIX, intr-o perioada in care italienii luptau pentru independenta de stat, dorind eliberarea de sub conducerea austriaca. Personajul principal, Emilia Alessandra Belloni, cantand cu o voce divina seara de seara in padurea de brad invecinata domeniului Brookfield, va atrage atentia si curiozitatea domnisoarelor Pole (Arabella, Cornelia si Adela), stapanele Brookfield-ului, fiicele unui negustor instarit din Cetatea Londrei, Samuel Bolton Pole. Domnul Pericle, de origine grec, partenerul in afaceri, mai bogat, al domnului Pole, va ramane si el impresionat de vocea Emiliei Belloni, fiind un admirator al muzicii de valoare, dovedind un interes real pentru sustinerea cultivarii talentului domnisoarei Belloni.
Unul din adversarii familiei domnisoarelor Pole il reprezinta Laura Tinley si familia acesteia, detinatoare a unui domeniu insemnat. Aceasta rivalitate se accentueaza si mai mult dupa cateva glume ale Laurei Tinley la adresa unor metafore folosite de stapanele Brookfield-ului pentru a desemna un anumit comportament sau o atitudine afisata in societate. Oricum, domnisoarele Pole au un aer de superioritate, dispret si ironie la auzul numelui de Tinley. Intriga tesuta in jurul Emiliei (Sandrei) Belloni si vocii acesteia reprezinta, de fapt, punctul central de atractie al romanului, miza fiind, insa una mai profunda, si anume maturizarea tinerei fete talentate, dar si a celorlaltor personaje care intra in legatura cu ea pe parcursul cartii.
Romanul dezvolta multiple jocuri ale sentimentelor, ale dragostei, ilustrand dezamagiri profunde, tradari neasteptate, rasturnari de situatie si schimbari traite de personaje, punctul comun fiind drumul spre maturizare al acestora. Stilul lui Meredith se observa lesne din interventiile sale de factura filosofica asupra psihologiei fiecarui personaj determinant in poveste, cititorul putand gasi formule de exprimare. Intr-adevar, acest roman poate fi considerat o fresca bine realizata a Angliei secolului XIX, a unei societati frecventate de personaje pitoresti. Intrigile amoroase si situatiile pline de haz sunt redate de autor intr-un mod subtil si rafinat. Proza acestei epoci trezeste un sentiment de nostalgie in prezent, operele literare din perioada respectiva catalogandu-se drept esentiale in dezvoltarea culturii mondiale. In concluzie, romanul Sandra Belloni face parte din genul romanului de dragoste, dar are in mod cert si valente filosofice, autorul dovedindu-si maiestria stilistica personala si ilustrand unicitatea acelei epoci.
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte (II)“
Alexandru Trandafir
[ratings]
Robert Charles Wilson – Turbion
On December 15, 2008 in SF
Turbion este o carte excelenta, cu adevarat o rara avis in science-fictionul modern, din toate punctele de vedere. Am sa incerc sa-mi explic parerea, fara a dezvalui detalii cu privire la firul epic, ce trebuie, fireste, descoperit de cititor.
Entuziasmul meu cu privire la aceasta carte are mai multe radacini…
In primul rand, subiectul fantastic ce sta la baza desfasurarii de fapte este cu totul originala si oarecum metaforica: intr-o seara dispar de pe cer stelele… Robert Charles Wilson gaseste suficiente resure pentru a explica plauzibil fenomenul si, mai mult, il dezvolta , aducand spre sfarsit elemente noi. Deznodamantul nu este, in fapt un final inchis, lasandu-se loc unei continuari, pe care eu, sincer o astept cu nerabdare.
In al doilea rand, volumul are o calitate exceptionala: este scris foarte bine, este solid, iar actiunea nu se destrama. Daca s-ar elimina elementul SF, tot ar ramane o naratiune buna, de-a lungul careia evolueaza cele trei personaje principale, urmarite pe parcursul lor biologice, intelectuale si profesionale.
Relatiile parinti-copii, relatiile eroilor cartii cu alte personaje pasagere… totul are un aer veridic si este descris cu talent. Este adevarat, fundalul actiunii este tot Pamantul, ceea ce simplifica oarecum crearea atmosferei de firesc, de familiar, dar prea des citim carti de SF in care, desi eroii principali sunt oameni sau fiinte umanoide, ei comit acte, vorbesc sau se comporta intr-o maniera artificioasa, de film stangaci. In carte, apare la un moment dat un personaj uman, dar de origine extraterestra. Chiar si acesta este “desenat” cu mult talent, cititorului oferindu-i-se toate instrumentele necesare “vizualizarii” respectivului individ.
Am crezut ca dupa Dune nu o sa mai citesc vreo opera SF care sa ma tina cu sufletul la gura. Este greu, la cat s-a scris si la cat de departe s-a ajuns in acest moment din punct de vedere al cercetarii stiintifice, sa gasesti o idee fantastica originala . Si mai greu pare sa fie sa transpui acea idee intr-o forma coerenta si armonioasa. Robert Charles Wilson reuseste, scrie un roman frumos si inchegat, oferind ocazia petrecerii unor momente de maxima placere amatorilor genului si nu numai.
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte (II)“
Corina-Aurelia Zugravu
[ratings]
Joseph Conrad – Corsarul. Falk
On December 15, 2008 in Clasici
Joseph Conrad (Teodor Josef Konrad Korzeniowski) este unul dintre marii scriitori englezi moderni, opera sa influentand mari autori precum Virginia Woolf, Graham Green, Thomas Mann sau Ernest Hemingway.
Corsarul. Falk, editata pentru prima oara in 1923, poate fi considerata o imbinare de genuri (roman de aventuri, roman istoric, roman filosofic, roman de dragoste). Actiunea din Corsarul se desfasoara la finalul secolului al XVIII-lea, la cativa ani de la revolutia franceza. Intriga romanului se tese in jurul unui batran “lup de mare”, Peyrol, care doreste sa-si petreaca ultimele zile, indiferent de numarul lor, intr-un loc cat mai retras, linistit si relativ ferit de pericolele intalnite pe parcursul unei vieti petrecute pe mari si oceane.
Existenta lui Peyrol a stat mereu sub semnul aventurilor, al neprevazutlui si al nesigurantei zilei de maine. Din acest motiv, notoriul pirat cauta un loc unde sa se poata retrage pentru a-si trai in tihna restul zilelor. Calatoria il conduce la ferma Escampobar, situata in imediata apropiere a tarmului francez la Marea Mediterana. Nu dupa mult timp de la sosirea sa la ferma, insa, corsarul va simti din nou chemarea marii. Astfel, destinul lui Peyrol se va intersecta pe parcursul cartii, printre altele, cu cel al unui locotenent francez, Eugene Real. Diferentele de opinii – si nu numai – duc la existenta unei stari conflictuale intre doua caractere puternice, respectiv Peyrol si locotenentul Real. Ceea ce-i apropie pana la urma pe cei doi este interesul comun de aparare a patriei in fata dusmanului reprezentat de englezi.
Misiunea locotenentului Real este, pe de o parte, urmarirea miscarilor englezilor din preajma tarmului francez, iar pe de alta parte, inducerea in eroare a inamicului prin scaparea intentionata a unor scrisori si documente ce contineau mesaje false cu privire la actiunile viitoare ale francezilor. Se subintelege amploarea riscului asumat pentru indeplinirea misiunii amintite.
Joseph Conrad, prin stilul aparte, reuseste sa reliefeze legaturile dintre personajele cartii sale, conturand trasaturile si taria fiecarui caracter – sentimentele, lupta interioara, atributele definitorii ale personajelor romanului. Autorul se dovedeste a fi un fin critic al personajelor sale, observand cu meticulozitate evolutia acestora de-a lungul actiunii cartii. Afirmatia lui Graham Green cu privire la personajele conradiene sintetizeaza perfect spiritul Corasrului: “Eroii lui Joseph Conrad, in ciuda fortei caracterului lor, a independentei, a puterii de a indura singuratatea, ne aduc o viziune lucida, uneori melancolica, a luptei zadarnice cu destinul.” Aceasta carte trebuie descoperita de fiecare cititor in parte, de aceea nu am mai dat si alte detalii, pentru ca este o lectura ce trebuie parcursa de oricine e pasionat de literatura, mai ales ca este vorba de una de valoare.
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte (II)“
Alexandru Trandafir
[ratings]
Alfred Bester – Omul demolat
On December 15, 2008 in SF
Aparut la editura Nemira – 2007.
Roman distins cu premiul Hugo in 1953.
‘Omul demolat‘, de Alfred Bester, este un roman ce poate fi caracterizat de oricine, fara rezerve, drept o capodopera a sf-ului si suspansului, cu elemente luate din categoria romanelor politiste, actiunea cartii avand loc intr-un cadru ‘creionat’ de talentul si imaginatia autorului, si anume New York-ul anului 2301.
Mai exact, la inceputul de secol XXIV, intr-o societate a viitorului schimbata aproape in totalitate, iar savarsirea vreunei crime nemaifiind inregistrata de mai mult de sapte decenii, se intampla un lucru neprevazut atunci cand un magnat al afacerilor pe nume Ben Reich reuseste sa evite (pana la un punct) sistemul politienesc, sistem sustinut de existenta unor telepati – Esperi – oameni care au abilitati si capacitati in sondarea mintii unui om de rand, astfel putand fi aflate din timp intentiile eventualilor nelegiuiti.
Dupa asasinarea lui D’Courtney, conducatorul unui cartel rival celui condus de Ben Reich, politia va fi supusa unei presiuni si mai mari in tentativa de gasire a ucigasului, deoarece cooptarea telepatilor (Esperilor) in structura acesteia se astepta sa fie o garantie a eficientei si o arma de temut in lupta cu membrii lumii interlope si cu cei care au ganduri criminale. Astfel, in conditiile in care martorul asasinatului- fiica lui D’Courtney- este inca in viata, intre Lincoln Powell si Ben Reich incepe un joc de-a soarecele si pisica, fiecare avand interesul sa ajunga primul la martorul respectiv, pentru unul acest lucru putand insemna o scapare din mainile justitiei, iar pentru celalalt reusita acuzarii in scopul Demolarii.
Lupta data intre Powell si Reich va necesita folosirea avantajelor de care dispun cei doi, in vederea atingerii scopului, cunoscutii celor doi jucand un rol important in desfasurarea urmaririi ucigasului. Powell, inspectorul-sef de politie, Esper 1 (E1) , cea mai rara si evoluata forma de telepat (formele inferioare si mai raspandite fiind E2 si E3), isi va folosi si relatiile din lumea Esperilor -medici, avocati etc. pentru demascarea criminalului, el fiind in acelasi timp si membru al Consiliului de Conducere al Ghildei Esperilor.
Actiunea este caracterizata de abundenta rasturnarilor de situatie, a scenelor de urmarire pe fundalul unui New York al viitorului, dar si urmariri pe alte planete, momente in care are loc descrierea unor scene de nebunie si pierdere a simtului realitatii (mai ales la Ben Reich), alaturi de scenele sangeroase specifice unei lupte pe viata si pe moarte, si multe alte lucruri ce pot fi descoperite numai citind cartea.
Suspansul creat de autor si cursivitatea sau fluiditatea unui thriller SF sunt specifice si cartii de fata, reprezentand doar unele din punctele forte pentru care cititorul se va lauda ca a ales acest scriitor si roman, lectura nemaiputand fi intrerupta din momentul inceperii ‘Omului demolat’.
Asemanator oarecum unui film cu gangsteri din secolul XX, dar transpus in secolul XXIV, romanul dovedeste ca vechile instincte, deci si cele ucigase, se pot regasi cu usurinta si intr-o societate avansata sau a viitorului.
Finalul romanului, probabil surprinzator pe alocuri, se dovedeste cu atat mai mult unul inspirat, in opinia mea, prin Demolarea despre care se aduce aminte pe parcursul cartii putandu-se intrezari chiar ceva datator de speranta. Chiar daca acest final poate reprezenta o surpriza, sunt de parere ca cel care a citit acest roman nu se poate declara dezamagit. Combinatia de genuri (SF, thriller, suspans) este magistral realizata de Bester.
In concluzie, poti fi de acord cu cei de la ‘Fantasy & Science Fiction Magazine’ atunci cand afirma despre ‘Omul demolat’ urmatoarele : ‘un thriller SF fascinant’ si ‘o carte de referinta a genului’ .
ALEXANDRU TRANDAFIR
[ratings]
