Arhive din November, 2008
Misterele din Channel Row – Alain Bauer&Roger Dachez
On November 26, 2008 in Suspans
Cartea urmareste sa ne familiarizeze cu inceputurile masoneriei(antice si acceptate),din secoul XVIII, in Anglia.
Masoneria este o organizatie ale carei structura si scopuri au ridicat si ridica multe semne de intrebare. Ceea ce , in fond, este firesc, odata ce masoneria are caracter ocult(sau in orice caz pretinde a avea) .
Evident, tot ce este secret devine incitant si inflameaza imaginatia, drept pentru care despre masonerie se spun diferite lucruri care , probabil, nu au legatura cu realitatea. Nu lipsesc hiperbolele, masonii sunt vazuti peste tot, ei sunt factorul determinant in toate evenimentele majore economice si politice din diverse parti ale lumii.
“Misterele din Channel Row” incearca sa ne aduca cu picioarele pe pamant si sa ne arate cateva din aspectele mai reale, mai concrete ale organizatiei de care discutam.
Per ansamblu, insa, naratiunea este fastidioasa si parca te lasa sa intelegi ca va urma ceva foarte interesant…ceva care insa nu mai vine. Secrete, omoruri, jafuri, dezvaluiri socante trec unul dupa altul, dar, din pacate, autorii rateaza ocazia de a realiza o carte interesanta si pentru cititorii care nu sunt in mod special interesati strict de istoria(romantata) a masoneriei. In ceea ce ma priveste, rateaza chiar realizarea unei consistente, unui “thrill” autentic pe care sa il poata transmite si celui care lectureaza tiparitura.
Probabil pentru a incerca sa compenseze lipsa de fond a volumului si a-l face mai comercial, in mijlocul cartii este inserata exact ca nuca in perete o scena de dragoste “fara perdea” intre doua personaje altfel stangaci schitate. Scena este chiar inoportuna, nu se potriveste cu desfasurarea povestirii, iar comportarea celor doi protagonisti este greu de imaginat pentru moravurile unor englezi reformati din perioada respectiva.
Dincolo de aceste probleme, in fata noastra defileaza personaje mai mult sau mai putin ilustre care au pus umarul la constructia Masoneriei. Se accentueaza ideea ca s-a pornit de la oameni simpli si ca introducerea, cooptarea persoanelor de rang inalt a venit abia ulterior si a avut drept scopuri ridicarea prestigiului si castigarea unor resurse financiare pentru organizatie. Organizatie pe care autorii ne-o descriu ca avand un tel nobil, acela de intrajutorare (materiala si sociala) a membrilor ei. Sunt prezentate si cateva din ritualuri (desi, sincer, detaliile in care se intra sunt chiar plictisitoare si nu “rimeaza” cu un thriller). Unele dintre ele au pentru omul contemporan elemente mai degraba amuzante, dar in fapt contin elemente care conduc la originile Masoneriei.
In concluzie, pentru cei interesati de masonerie ca atare sunt convinsa ca exista carti mai precise si mai concrete. Iar cei ca mine, care se asteptau sa citeasca un thriller pasionant, desfasurat pe fundalul organizatiilor masonice, raman in buna masura dezamagiti. Se putea mai bine…
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte (II)“
Corina-Aurelia Zugravu
[ratings]
Philip Jose Farmer – Zeii Lumii Fluviului
On November 18, 2008 in SF
“Zeii Lumii Fluviului” este ultimul roman din seria “Lumea Fluviului” de Philip Jose Farmer. Pentru mine a fost o mare bucurie sa aud de aparitia acestui roman, deoarece am fost destul de dezamagit de finalul celui de-al 4-lea volum, intitulat “Labirintul Magic“, care era menit sa fie finalul seriei. Insa, Farmer nu a putut sa se desparta atat de usor de personajele sale, asa cum de altfel nu pot nici cititorii acestei serii, iar in felul acesta, avem parte de o continuare a aventurii, cu noi intorsaturi de situatie si cu un final pe masura.
Unul dintre subiectele de baza in volumele anterioare este natura umana. Intalnim asta inca din primele pagini ale primului volum, observam adaptarea omului la situatii incredibile, observam panica, dezorientare, acte de violenta inutile. Sunt o multitudine de elemente ce se unesc, si ajung sa ne faca sa ne intrebam ce inseamna sa fii om si ce anume ne determina sa ne continuam existenta, atunci cand credinta in ceva maret pare sa dispara. Treptat acest subiect evolueaza putin, desi la baza intrebarile raman aceleasi. Citind insa volumul final al seriei, ne este tot mai greu sa gasim un raspuns la intrebare.
Avem acum de-a face cu zei. Dupa cum se stie, de-a lungul istoriei au existat o multitudine de zei. Acestia insa au fost fie simpli oameni, carora, datorita unor imprejurari li s-au atribuit puteri supraomenesti – care in realitate erau inexistente – fie erau creatii ale mintii omenesti. Insa, oare ce anume obtinem in momentul in care unor oameni simpli li se ofera cu adevarat puteri inimaginabil? Evolueaza oare spre un stadiu superior sau sunt orbiti de putere? Ce decizii am lua daca am avea control total asupra existentei? Putem oare avea incredere in oameni si in capacitatea lor de a se schimba, de a deveni mai buni? Acestea sunt doar cateva din intrebarile pe care am ajuns sa mi le pun citind romanul “Zeii Lumii Fluviului“.
Pentru mine, primul volum al seriei ramane in continuare favoritul, insa ultimul volum se apropie foarte mult de el, din punct de vedere calitativ. Actiunea este dinamica si captivanta, personajele, la fel de interesante. Personajele de fapt, reprzinta chiar acel ceva care m-a impins sa citesc toate volumele. Farmer realizeaza o caracterizare extraordinara, in plus te face curios in privinta lor, deoarece nu sunt doar personaje ale unui roman, ci si persoane reale. Avem parte, astfel, de o noua teorie despre cine era cu adevarat Jack Spintecatorul, ne intalnim atat cu el, cat si cu victimele sale, pusi fata in fata.
Nu pot spune ca este un roman excelent, si nu este nici pe departe cel mai bun roman pe care l-am citit, insa il recomand cu tarie tuturor celor care au citit volumele anterioare, iar pentru restul, tin doar sa mentionez ca “Lumea Fluviului” este o serie careia se merita sa i se acorde atentie.
Calin Adrian
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte (II)“
Stephen King – Misterul regelui. Despre scris
On November 17, 2008 in Suspans
Probabil ca cei care au citit macar un roman de Stephen King si care aud titlul “Misterul regelui” se gandesc ca e o alta carte despre fenomene iesite din comun, duble personalitati sau instincte criminalo-horroriste. Fals. Ceea ce ii contrazice este chiar continuarea titlului: “despre scris”. Totusi, se poate cadea si in cealalta extrema: daca e o carte plictisitoare, in care autorul are grija sa-si mentioneze toate cele o mie de romane publicate, toti banutii adunati si experienta capatata in lunga sa cariera de succes, incercand sa ne faca si pe noi sa punem mana pe pix (sau pe tastatura) si sa ne incercam norocul? Fals din nou.
“Misterul regelui. despre scris” nu este doar o alta autobiografie sau o carte de auto-ridicare in slavi, desi Stephen King foloseste ca baza propria viata, nu pentru a-si imagina cum raman bietii cititori cu gura cascata cand vad sumele exorbitante sau cum se lipsesc de parul din cap de ciuda, gandindu-se ca ei nu vor avea parte niciodata de un asemenea succes. Dimpotriva (ca doar nu e vreun autor sadic care vrea sa-si ucida cititorii prin tehnica socului), maestrul King ne invata cum sa trecem peste greutatile inceputului, sa continuam sa speram si sa luptam pentru ca potentialul nostru sa nu ramana inchis in propria minte (sau in hard-disk). In plus, tehnica pe care Stephen King o foloseste e destul de simpla si la obiect, fara sa introduca detalii inutile care nu ar reusi decat sa ne bage si mai mult in ceata, in loc sa raspunda intrebarilor deja existente.
“Misterul regelui” nu e doar un alt manual care iti spune ce sa scrii sau cum sa scrii. De fapt, King lasa imaginatia noastra sa ne inspire si nu ne da nicio idee despre ce subiecte ar trebui sa abordam la inceput – nimic despre vreo descriere a Zanei Primaverii sau despre naratiuni scurte si pline de intamplari – ci reiese clar ca ideile trebuie sa vina de la sine si ca nu trebuie sa le scoatem cu forta.
Cu siguranta King ne ajuta sa ne formam baza de care avem mare nevoie – “trusa cu unelte”, cum o numeste el, la care un scriitor apeleaza mereu, mai ales in situatii de criza si care devine din ce in ce mai bogata pe masura ce numarul paginilor scrise creste. Una din uneltele amintite de autor – cea mai importanta, daca ma intrebati pe mine – e vocabularul. Restul le veti afla daca veti hotari sa intrati in librarii si sa cumparati cartea (sau, daca va e mai usor, sa o comandati de pe pagina web a Editurii Nemira) si chiar va sfatuiesc sa o faceti. Daca recenzia mea nu v-a convins, macar intrebati-va daca un mic ajutor – un imbold din partea unui autor consacrat – nu este exact ceea ce v-ar trebui pentru a trece la urmatorul nivel.
Inchei citandu-l pe Stephen King: Scrisul nu e viata, dar e un mod de a te intoarce la viata. Ganditi-va la asta.
Anca Mergiani
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte (II)“
George Banu – Dincolo de rol sau Actorul nesupus
On November 14, 2008 in Carti
Departe de a fi considerat un manual de receptare a jocului, aşa cum însuşi autorul precizează, Dincolo de rol sau Actorul nesupus este mai înainte de toate o mărturie vie a neîncetatelor cercetări teatrale întreprinse de George Banu de-a lungul timpului, concentrându-şi atenţia asupra diversităţii factorilor care duc la împlinirea spectacolului de teatru. Autorul ni se dezvăluie şi aici drept fabuloasă enciclopedie a fenomenului teatral, graţie experienţei acumulate de domnia sa de-a lungul numeroaselor manifestări teatrale, festivaluri sau stagii, împlinite la Avignon sau aiurea, oriunde ceva merita a fi descoperit ochiului vigilent şi greu impresionabil al reputatului critic.
Consultând, nostalgic uneori, biblioteca sa interioară, recurgând la propria-i cultură de neobosit spectator, făcut din plămada spectacolelor pe care le-a vizionat (pag.12), autorul pendulează între universul dominat de propriile-i amintiri, (populat cu senzaţii trăite în timpul vizionării unor spectacole notabile) şi cel al reflecţiilor asupra teatrului ca organism viu, în permanentă devenire, disecându-l până la ultima frântură de materie, dezvăluind o lume pe care chiar oamenii de teatru nu o cunosc, cunoscând-o totuşi. Alternând tonul cald al confesiunii cu acela sigur al teoreticianului, autorul propune analogii cu picturi celebre, plutind liber prin propria-i videotecă interioară, iar rezultatul devine un cuceritor eseu filosofic asupra fiinţei speciale a actorului.
Volumul Dincolo de rol sau Actorul nesupus ne apare drept un diamant perfect tăiat, ale cărui faţete ne dezvăluie pe rând omul de teatru (actor, regizor, spectator), produsul de teatru (repetiţia, spectacolul, monologul, recitalul, lectura, aplauzele) şi chiar teatrul (cabina actorului, devenirea sau declinul postişelor, culisele descoperite). Autorul a simţit fascinaţia pe care culisele, loc al interstiţiului (pag.272), acel spaţiu secret, acea graniţă dincolo de care se naşte artă, au exercitat-o asupra publicului şi a fructificat deplin experienţele-i unice şi marile-i întâlniri într-un volum în care ocheanul e întors către scenă ca spaţiu de joc, dar mai ales către creator (actor sau regizor), ca om de geniu ce populează spaţiul sacru al scenei. Lentila este fixată asupra actorului ca fiinţă specială, ridicat de G.Banu la rangul de înger, evoluând între rol şi el însuşi (pag.17), dar şi asupra relaţiilor actorului cu regizorul, fiinţând într-o vecinătate privilegiată, asemenea unor îndrăgostiţi captivi (pag.85).
Există o anume poezie ce stăpâneşte stilul lui George Banu, îmbinând tonul de mărturisire cu acela al finei analize teoretice, pentru a deschide perspectiva cunoaşterii şi re-cunoaşterii marilor spirite ale teatrului european, prea puţin accesibile în ţara noastră, chiar şi oamenilor de teatru: portretele lui Antoine Vitez, Ariane Mnouchkine, Luca Ronconi, Peter Stein, Ottomar Krejca, Franck Castorf, Stanislas Nordey, Krzysztof Warlikowski tresar dintre paginile acestui volum populat fabulos cu frânturi din spectacole celebre. Este, deci, un volum care se adresează deopotrivă elitei teatrale, dar şi simplului spectator, avid de secretele teatrului, devoalate cu generozitate de autor. Observând multiplele transformări la care a fost supusă arta teatrală, de la metodă la inovaţie, reunind reflecţii asupra actorului, cartea deschide perspectiva reconsiderării demersului artistic, prilejuindu-i autorului discursuri despre importanţa limbii de expresie a actorului (Nu poţi juca sau regiza decât în limba în care visezi – Luc Bondy apud G.Banu, op.cit., pag.69), sau discursuri în legătură cu problematica nudului pe scenă, a corpului travestit, sau a uzitării aparaturii video în spectacolul de teatru; aceasta din urmă permite criticului lansarea metaforei unice, videocamera ca Mefisto al teatrului (pag.268).
Citind Dincolo de rol sau Actorul nesupus pătrundem dincolo, aruncăm o privire lacom-curioasă înspre omul de geniu. Reluând tehnica portretului artistic, prezentă şi în volumul Ultimul sfert de secol teatral. O panoramă subiectivă, autorul creionează în capitolul Actori mitologici, portretul actorilor Sarah Bernhardt, Gerard Philipe, Ryszard Cieslak-Icarul teatrului, George Constantin, Victor Rebengiuc şi Ştefan Iordache – actorul răzvrătit. Pentru spectatorii care au fremătat într-o sală de teatru la câţiva metri de actorul lor excepţional, Ştefan Iordache şi Titus Andronicus (cum am avut privilegiul a-l descoperi prima dată pe scenă) şi sfâşietorul Victor Petrini, nu dispar odată cu stingerea minunatului actor, căci el e unul dintre actorii nesupuşi, este unul dintre excepţionalii teatrului, a căror prezenţă va rămâne vie şi fascinantă pentru martorii care am fost. Purtăm cu noi această moştenire câştigată în întunericul sălilor de spectacol (pag.38-39). Nimeni nu ne poate răpi amintirea! Ştefan Iordache este actorul răzvrătit, forţa care conduce energiile spectacolului, actorul-poet care atrage ca un magnet privirea şi tulbură scena (pag.40). Cu riscul epuizării, Ştefan Iordache nu evoluează pe scenă, nu interpretează, ci ni se dăruieşte, într-un act de sacră denudare, aşa cum îşi visa Grotowski actorii.
Recentul volum al criticului de teatru George Banu, Dincolo de rol sau Actorul nesupus (Ed. Nemira, 2008), beneficiază de traducerea Deliei Voicu, aflată la cea de-a patra experienţă de acest gen, fiind responsabilă şi de tălmăcirea volumelor Ultimul sfert de secol teatral, O panoramă subiectivă (Ed. Paralela 45, 2003), Peter Brook. Spre teatrul formelor simple (Ed.Unitext-Polirom, 2005) şi Scena supravegheată. De la Shakespeare la Genet, (Ed. Unitext-Polirom, 2007).
Volumul Dincolo de rol sau Actorul nesupus stă sub semnul unui motto al gânditorului german Friedrich Nietzsche – Caut o multiplicitate complexă care să fie însă contrariul haosului – perfect justificat de subtitlul Miniaturi teoretice, portrete, schiţe.
Dincolo de orice demers laudativ, primim cu bucurie, din nou, gândurile criticului George Banu, pe care-l recunoaştem şi acum în ipostază de fin teoretician al teatrului, din ale cărui unice întâlniri şi experienţe încercăm a ne înfrupta prin intermediul lecturii acestei speciale cărţi dedicate Actorului de pretutindeni.
Haricleea Nicolau Rădescu
[ratings]
