Romanul Hoţul de merinde continuă seria cazurilor şi peripeţiilor în care este implicat comisarul Salvo Montalbano, o serie pe care Andrea Camilleri a început-o cu Forma apei. Autorul nu se dezice nici în acest roman de stilul său narativ prin care a captivat cititorii în cazul primului roman al seriei, presărând dialogurile cu destule regionalisme şi trimiteri geografice sau livreşti.
În acest nou caz al lui Montalbano dăm peste mai multe crime sau dispariţii misterioase, care se succed într-un ritm ameţitor. În primul rând un tunisian prezent pe un pescador italian este împuşcat, iar apoi un bătrân, din urbea în care îşi desfăşoară activitatea comisarul, este înjunghiat.
Ancheta condusă de Salvo Montalbano va fi una destul de bizară, avand în vedere că printre suspecţi se numără şi o menajeră ale cărei ocupaţii suplimentare au conexiuni cu mafia şi activităţile ilicite. Intriga se complică atunci când Karima ‘dispare’ şi îl “lasă” pe Francois, fiul ei de 5 ani, în mâinile soartei, astfel că, spre neplăcerea sa, comisarul va trebui să îl ia în grija sa pe micul hoţ de merinde, mai ales la presiunea logodnicei, Livia.
Pe parcurs acţiunea cărţii mai capătă câteva ramificaţii, printre implicaţi fiind nu doar mafioţi, ci şi anumite servicii secrete… Personajele care “colorează” şi această carte sunt binecunoscuţii colegi ai lui Salvo, şi anume Fazio, Augello, Catarella, dar şi detectivi amatori, precum simpatica bătrânică Clementina Cozzo, sau victime aparent inocente, ca Lapecora, bătrânul asasinat, din Vigata. Pe lângă problemele avute cu aceste cazuri de omucidere şi dispariţia menajerei, comisarul Montalbano va trebui să rezolve şi dificultăţile din relaţia cu tatăl său.
Iată doar o parte din întrebările la care cititorul poate găsi un răspuns prin lectura acestui roman: care este legătura dintre Ahmed Moussa, Karima şi Arelio Lapecora? Cât de implicate sunt Mafia şi Serviciile Secrete în crimele şi dispariţiile care au loc pe parcursul cărţii? Cum se va termina încurcătura în care se afla Salvo Montalbano, referitor la relaţia cu tatăl dar şi la dilema creată de situaţia cu Francois, micul hoţ rămas singur, şi presiunile Liviei? Se vor descoperi oare toate misterele din spatele acestui caz investigat nu doar de poliţia din Vigata?
Pentru final, aş spune că aceasta este probabil una dintre cele mai bune serii de romane poliţiste scrise în ultimele decenii, fiecare dintre ele având totodată şi trăsăturile unui roman comic sau, pe alocuri, tragicomic! Hoţul de merinde este în opinia mea una dintre cărţile cele mai bune ale lui Andrea Camilleri şi în mod sigur te poate determina să continui şi cu alte lecturi din opera acestuia! Lectură plăcută!
Adauga un comentariu