3001 – Odiseea finală – Răspunsurile la întrebări
On November 02, 2011 in Autori, Carti, Clasici, Eseu, IQ, Literatura contemporana, SF, Suspans
Un material de Narcisa Stoica
Partea finală a călătoriei fascinante prin istoria imaginată a omenirii, l-a surprins pe Sir Arthur C. Clarke destul de aproape de sfârșitul propriei călătorii personale prin viață. Totuși, vârsta și crunta boală cu care se lupta de ceva timp, nu l-au împiedicat să dea o finalitate celebrei sale odisee, o poveste care a ținut cu sufletul la gură nenumărați cititori și care a schimbat nu doar orizonturile scrierilor Science Fiction ci, într-o foarte mare măsură, a redesenat harta viselor și aspirațiilor legate de explorarea spațiului de către Omenire.
Și chiar dacă la data când a terminat de scris Odiseea Finală Sir Arthur C. Clarke mergea în baston, imaginația debordantă și măiestria literară cu care și-a încheiat una din cele mai faimoase aventuri din lumea cărților (și de ce nu, a cinematografiei, dacă luăm în considerare “A space Odissey” a lui Stanley Kubrik) nu m-au lăsat o clipă să-mi aduc aminte asta, în timp ce am parcurs paginile romanului, cu sufletul la gură.
Încă de când am deschis volumul, m-am așteptat să aflu câteva din răspunsurile la misterele lăsate nedeslușite în volumele anterioare, iar Sir Arthur C. Clarke nu m-a dezamăgit deloc.
2061 – A Treia Odisee – Evoluția continuă
On October 11, 2011 in Autori, Carti, Clasici, Literatura contemporana, SF
Un material de Narcisa Stoica
În cea de-a treia parte a Odiseei Spațiului, Sir Arthur C. Clarke continuă povestea fascinantă a unei Omeniri conștiente că nu este singura entitate dotată cu rațiune din Univers, dar nu mai puțin dornică să afle cine sunt creatorii misteriosului monolit negru – ființe dotate cu inteligență, care pot crea o stea şi distruge, pentru nedesluşite scopuri, o planetă de o mie de ori mai mare decât Pământul, ființe atotputernice care, și mai important, sunt la curent cu existența Omenirii.
La numai jumătate de secol de la transformarea lui Jupiter într-un mini-soare (numit acum Lucifer) și de la primirea mesajului care a înfiorat o lume întreagă: ”Toate acestea lumi sunt ale voastre, cu excepția Europei. Nu încercați să aterizați aici!”, foarte multe s-au schimbat pe Pământ și în spațiul cosmic din proximitatea acestuia.
Ultima Teorema, ultimul proiect al unui Mare Maestru
On August 01, 2011 in Autori, Carti, Clasici, Fantasy, SF
Un material de Caracas Geanina Mihaela
Romanul a fost scris de doi dintre Marii Maestri ai literaturii science-fiction, fiecare cu peste jumatate de secol de experienta in genul SF. Inceput de Arthur C. Clarke ca un proiect de sine statator, problemele sale de sanatate l-au fortat sa caute un colaborator in persoana lui Frederik Pohl. Care, pe baza manuscriselor si a ideilor lui Clarke, a terminat romanul doar cu cateva zile inaintea mortii acestuia.
Actiunea se desfasoara in sec 21, pe doua planuri: pe de o parte urmareste viata si cariera lui Ranjit Subramanian, un matematician din Sri Lanka (tara de adoptie a lui Clarke) care gaseste o rezolvare foarte scurta a celebrei Teorii a lui Fermat. Devine cunoscut de toata lumea si i se propune sa se alature unei organizatii secrete numita Pax per Fidem, care urmareste sa aduca pacea mondiala pe o cale cat mai pasnica. Pe de alta parte romanul ii are in prim plan pe membrii unei rase extraterestre numite Marii Galactici care, detectand explozii nucleare pe Pamant, decid sa extermine omenirea. Desigur co-autorii cartii n-au lasat acest lucru sa se intample, insa cum si de ce veti afla citind romanul.
Matematicǎ science – fiction – “Ultima teoremǎ”, de Arthur C.Clarke şi Frank Pohl
On December 08, 2010 in Carti
Arthur C. Clarke - Ultima Teorema
O carte science fiction despre matematicǎ este (paradoxal) destul de rar întâlnitǎ în literaturǎ. Motivul este simplu – sunt puţini scriitori de science fiction care stǎpânesc matematicile avansate şi sunt capabili sǎ le transfere în domeniul literar.
“Ultima teoremǎ” aduce în prim plan rolul ştiinţei nu numai în dezvoltarea omenirii, ci şi în salvarea acesteia. Cartea vorbeşte despre ultima teoremǎ a lui Fermat, o enigmǎ matematicǎ ce încǎ fascineazǎ creierele din toatǎ lumea. La fel se întâmplǎ şi cu personajul principal al cǎrţii, Ranjit Subramanian, care devine obsedat de faimoasa teoremǎ a lui Fermat, zice-se elaboratǎ în 1637 dar nerezolvatǎ … pânǎ în 1995, când englezul Andrew Wiles a publicat o demonstraţie de 100 de pagini. Din pǎcate, lumea matematicǎ a fost nemulţumitǎ de aceastǎ demonstraţie, pentru cǎ… folosea metode prea avansate pentru timpul lui Fermat.
Între timp, fiinţe extraterestre denumite Marii Galactici detecteazǎ explozii fotonice de pe Pǎmânt (rezultate din detonǎrile de bombe nucleare. Marii Galactici controleazǎ destinele mai multor rase de nivel superiod şi ordonǎ uneia dintre ele sǎ trimitǎ mesaje de tip “încetaţi şi demobilizaţi-vǎ” cǎtre pǎmânteni. Consecinţele nerespectǎrii acestor avertismente pot fi (ca în majoritatea romanelor science fiction) drastice pentru rasa umanǎ, însǎ cu toate acestea mesajul nu este primit cum ar trebui de aceasta…
Romanul “Ultima teoremǎ” poartǎ cititorul prin câteva dintre temel majore ale sf-ului, atât de dragi lui Clarke sau lui Pohl. Întâlnim aici clasicii extratereştri (din pǎcate din ce în ce mai rari în romanele sf din ultimii ani), conflictele inter-umane, imposibilitatea de comunicare între pǎmânteni şi extratereştri. Cu alte cuvinte, un regal science fiction pentru toţi pasionaţii genului, dar şi pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu genul şi vor o introducere în domeniu reuşitǎ.
Mai existǎ un motiv pentru care aş recomanda lectura acestui roman: cuplul de autori. Pe Arthur C. Clarke probabil cǎ l-aţi cunoscut deja din ciclul de patru romane “Odiseea spaţialǎ”. El este vizionarul care a introdus rasele extraterestre superioare, care supravegheazǎ constant omenirea. Clarke a inventat conceptul de satelit geostaţionar şi ştie sǎ îmbine magistral invenţiile ştiinţifice cu eterna curiozitate a omenirii, spre diverse şi interesante aventuri spaţiale.
Pe de cealaltǎ parte, Frederik Pohl este un alt celebru scriitor de science fiction, mai puţîn cunoscut în România însǎ la fel de prolific şi de imaginativ ca şi Clarke. Frederik Pohl este şi el unul dintre creatorii de rase extraterestre misterioase şi interesante – vezi de exemplu rasa Heechee din ciclul cu acelaşi nume. Pǎmântenii vǎzuţi de el sunt nişte aventurieri care îşi depǎşesc limitele pânǎ la limita auto-distrugerii –şi aşa se întâmplǎ şi în romanul sf “Ultima teoremǎ”. Întrebarea este – va fi salvatǎ omenirea şi dacǎ da, de ea însǎşi sau de înţelepciunea raselor extraterestre?
Dacǎ sunteţi curioşi sǎ aflaţi rǎspunsul, vǎ invit sǎ citiţi acest roman magistral.
