Daca cineva iti spune vreodata cat de eroic si tentat ii suna ideea unui razboi, pune-i in mana primul roman al scriitorului danez Sven Hassel, “Legiunea blestematilor”.
Modul in care sunt prezentate ororile celui mai distrugator razboi de pana acum, Al Doilea Razboi Mondial, de la cel mai mic detaliu grafic, la cel mai puternic sentiment trait pe campul de lupta, te va tine nu numai cu sufletul la gura, ci iti va si zapaci gandirea cu multe idei politice revelatorii.
“Astazi, dupa atatia ani, imi amintesc ororile si groaza doar sub forma unor lucruri trecute, o data pentru totdeauna. Dar, de ce eram atunci atat de inmarmurit privindu-le cum dispareau in urma? Iata o intrebare la care n-am izbutit sa raspund vreodata.”
Sunt cuvintele naratorului, personaj de altfel, care prefigureaza fenomenul dezumanizator al razboiului. Romanul te duce prin toate situatiile posibile ale unui razboi, de la dezertare, inchisoare, permisii, petreceri intre soldati, pana la batutul in retragere si preluarea conducerii.
Cartea debuteaza cu Sven, prins dupa ce a dezertat si trimis intr-un lagar disciplinar, unde se practica mai mult tortura si unde soldatii sunt vazuti mai degraba ca saci de carne decat fiinte umane. Dupa multe greutati duse, acesta este recrutat pe front, unde este inrolat in Regimentul 27 disciplinar, moment in care viata lui s-a schimbat radical.
Joseph Porta, spaima companiei, Batranul, tatal tuturor si omul cu psihicul de otel, Micutul, muschii trupei, impreuna cu altii alcatuiesc un tot perfect, o adevarata fratie care lupta, literar vorbind, pana la ultimul om. Desi dadeau dovada de brutalitate in lupta, Regimentul 27 disciplinar nu a fost niciodata de accord cu oricare idee politica, mai ales cu ideea razboiului in sine. Organizand chefuri de fiecare data cand puteau, fraternizand cu inamicul si punand la cale modalitati de a-si face de ras superiorii, acestia incearca constant sa sparga monotonia razboiului si sa prinda o licarire de libertate. Au adoptat pana si o pisica, careia i-au pus numele Stalin, si au decorat-o in uniforma specifica.
Personal recomand aceasta carte cu caldura, nu este numai o impletitura fantastica a descrierii grotescului cu umorul negru, ci este si o lectie pentru oricare dintre noi, insa cuvintele autorului sunt de neegalat:
“Doar câţiva vicioşi consideră războiul excitant şi romantic. În ochii celor mai mulţi el este doar ceea ce este: murdărie, noroi, suferinţă, teamă, monotonie. Războiul este o cale greşită de a atinge culmile existenţei omeneşti. Ei vă lasă decepţionaţi, goliţi, iar la întoarcere veţi descoperi că nu aveaţi nici un scop, că totul a fost făcut degeaba şi că aţi pierdut contactul cu viaţa. Aţi devenit un dezechilibrat, cum se spune. Nu mai aveţi nici un fel de siguranţă. Şi asta indiferent dacă sunteţi învingător sau învins. Poate că tragedia este şi mai mare pentru învingător? A câştigat, dar pentru cine şi de ce? Ce are în faţă este fără cap şi fără coadă. Iniţial crezuse cel puţin într-un adevăr elementar, dar acesta, scos din ambalajul în care fusese prezentat la plecare, devenise atât de complex şi de bogat ramificat încât nu-l mai putea recunoaşte.”
Aceasta este doar o mostra din lucrarea danezului, care iti produce fiori pe sira spinarii, o lucrare revelatoare care te face sa vrei sa te razvratesti, sa razbuni un lucru pe atat de nedrept, pe atat de distrugator. Terifiant, dar cat se poate de adevarat.
Adauga un comentariu