Nu mai țin minte cum am ajuns pe blogul lui John Scalzi, dar țin minte foarte clar că m-am gândit ”Iată un om care știe cum să se poarte cu cititorii”. Ideea este așa: Scalzi a pus pe blog-ul lui primul roman pe care l-a scris ca să fie citit de orice doritor. Dacă îți place, atunci cumperi liniștit(ă) alte cărți scrise de el pentru că știi cu siguranță ce te așteaptă. Nu te mai enervezi dacă dai banii și apoi descoperi că nu ai făcut o alegere foarte inspirată. Așa se face că am descărcat romanul cu pricina, care se numește ”Agent to the Stars” (încă este pe site, puteți să îl citiți și voi), l-am citit și am decis că merită să trec la următorul, care este ”Războiul bătrânilor”.
”Războiul bătrânilor” l-a făcut faimos pe Scalzi și pe bună dreptate. Are o premisă originală și foarte fertilă. Nu vreau să vă dau nici cel mai mic indiciu pentru că v-aș strica toată bucuria de a descoperi singuri o carte cu adevărat interesantă. Vă garantez însă că o să vă pună pe gânduri pentru că este foarte ușor să te pui în pielea personajului principal. Eu, pusă în situația respectivă, cred că aș fi făcut aceeaşi alegere.
Ce mi-a plăcut însă foarte mult a fost cum decizia pe care protagonisul o ia în primele capitole îl duce în situații pe care nu ai cum să le prevezi. Treptat ești implicat până la pleoape într-o intrigă complexă, care dezbate teme ca libertatea de alegere, dreptul la fericire și flexibilitatea minții umane.
Da, sunt teme ”grele”, dar asta nu încarcă lectura. Scalzi are peniță ușoară și prezintă totul simplu, fără dezbateri filozofice grandioase. Este profund, dar nu scorțos. De fapt, mie mi-a dat pe alocuri impresia că urmăresc un documentar, dar unul extrem de bine făcut. Genul acela de documentar care îți prezintă lucrurile clar, concis și echilibrat, fără mesaje moralizatoare.
Psihologia personajelor este bine clădită, iar asta contribuie la impresia că este un roman bine închegat şi gândit. Un al atu este grija cu care îşi alege tehnologiile care fac parte din universul pe care îl descrie. Unele dintre ele eu, cel puțin, nu le-am întâlnit în alte romane. Sunt inventive și chiar plauzibile. Iar Scalzi le folosește ingenios ca punct de pornire a unor conflicte, așa cum se întâmplă de multe ori și în prezent. Știti şi voi foarte bine: uneori psihicul nostru abia reușește să țină pasul cu ce este capabilă inteligența noastră să născocească. Și uneori – poate de cele mai multe ori – ne împiedicăm de propriile noastre creații. Un alt punct de tensiune în ”Războiul bătrânilor” este conflictul dintre individ și un sistem birocratico-militar care tinde să vadă oamenii ca pe o resursă, aşa cum sunt armele sau pixurile.
V-am spus, este profund. Pentru că toate aceste tensiuni sunt la rândul lor contrapunct la principalul conflict, cel dintre oameni și o rasă extraterestră. Scalzi reușește să jongleze abil între planul individual și cel general, între psihologia individului și cea a maselor, între dilemele de zi cu zi și cele care țin de filozofia unei specii. Și asta fără să apeleze la construcții stilistice complicate ci doar spunând cu talent o poveste interesantă despre un om obișnuit aruncat într-o situație neobișnuită. Este o temă des utilizată dar, folosită cu talent, dă rezultate excepționale.
Verdict: Like, like, like!
Categorie: Pentru cunoscători
Experiența mea personală: Îmi place enorm când o carte reușește să mă surpridă (plăcut!).
Adauga un comentariu