Gluma sau nu, mori si tu!

Un material de Ciprian Vestemean

Motto: Venim pe rand si ne ducem pe sarite… (proverb din popor)

Am inceput a scrie ascultand acel Requiem celebru compus de marele Mozart pentru a-mi aminti ca sunt trecator dar mai ales gandindu-ma la cele din urma clipe ale vietii mele.

Te-ai gandit vreodata cum vei muri? Ca moartea ta poate fi comuna altora? Si oamenii celebrii mor?! Ca si moartea face parte din parcursul numit viata?

Ce e drept, suntem astazi atat de agitati si plini de vise incat chiar uitam sau vrem sa dam uitarii faptul ca o data se va pune punct. Dar cum? Iata ca am descoperit o carte ce iti pune la dispozitie o serie de exemple uneori tragi-comice iar alteori de-a dreptul de plans: “In memoriam – mic tratat de morti celebre” pe care o citesc si calugarii ce deja traiesc paradisiac asa dupa cum vei vedea pe coperta intai!

Nu poti cunoaste clipa… marturie ne sta moartea unor oameni celebrii ce au fost surprinsi de ea in ipostaze foarte diferite, iar Stephane Audeguy, autorul micilor descrieri, ni le descopera.

Te-ai intrebat vreodata cum/unde a-i vrea sa te gaseasca batrana moarte? Citeam undeva ca cineva spunea: „Mai bine iti speli dintii in cimitir decat sa mori in baie” (Jean-Claude Carrière). Gluma sau nu, mori si tu!

Cand citesti acele pagini, timpul se opreste, inima bate cu mai multa atentie, numeri fara sa vrei fiecare expiratie meditand ca poate fi ultima, vrei sa bei sau sa mananci ceva dulce desi nu-i mai simti gustul iar o lacrima ingheata pe obraz si te intrebi daca merita sa continui, dar ispita e mare si cand te-ai mai umplut cu un sfarsit de viata mai vrei…

Poti sa te gandesti la faptul ca odata poate cineva va scrie despre tine, despre ultimele tale momente si ce a urmat? Dar intrebarea cea mai tragica este: Ai trait in asa mod incat dupa moartea ta, celor ce ţi-au fost apropiaţi, sa nu le fie ruşine ca te-au cunoscut, pentru a putea varsa o lacrima sincera pentru tine, sa vada in tine un model, iar tu sa traieşti in continuare prin inima şi gandul lor? Sa nu uiti ca poti fi uitat!

Cand vezi atat de multe personalitati ce au murit, pe sirea spinarii tale simti cum te lovesc sute de fulgere inghetate si te intrebi retoric: Ce sanse am eu atunci? Multe intrebari, prea multe, dar la ele a incercat sa raspunda, dand exemple din istoria lumii, Stephane Audeguy, in a sa carte In memoriam, scrisa intr-un mod specific lui, suculent si dedicat fiecarui personaj in parte. Fiecare isi spune povestea sa prin intermediul lui si de la fiecare avem cate ceva de invatat.

In memoriam – aducere aminte, in memoria celor ce nu mai sunt, celor de azi si celor de maine. Ție care azi semnezi cartea si peste zeci de ani dupa ce ai apus o citesc altii…

Niciodata nu e tarziu sa citesti aceasta carte sau chiar sa o recitesti! Pe scurt as spune ca este o carte ce te invata sa mori bine caci numai o data mori!