Cu Forma Apei m-am intalnit prima oara in anul 2004, undeva prin iarna. Scria mare, sus pe coperta „The Shape of Water”, jos Andrea Camilleri, iar in mijloc chipul unui barbat cu o frizura italiana care am banuit ca e Inspectorul Montalbano. Tatal meu, un mare amator al genului politist s-a gandit sa ma atraga si pe mine in aceasta lume a misterelor. „Nicio sansa”, am zis eu. Am aruncat cartea intr-un colt prafuit (nici chiar asa de prafuit) de biblioteca. Anii au trecut, coltul acela de raft (care era de asemenea si undeva mai jos si undeva mai dupa un alt corp de mobila) a ramas neatins (deci prafuit). Pana cand intr-o zi nefericita tot de iarna (anotimpul meu favorit) butonam telecomanda televizorului in speranta gasirii unui film de buna calitate si de ce credeti ca am dat? “Il commissario Montalbano” la italieni. L-a inceput am cam strambat din nas, dar actiunea, crimele si misterele m-au atras treptat. Parea o „La Piovra”(mult iubita „Caracatita”) in miniatura. Dupa scurtul episod mi-am adus aminte si de micutul roman care statea ascuns la mine in biblioteca.
Forma Apei este primul roman din seria aventurilor Inspectorului Salvo Montalbano, iar actiunea este plasata in Vigata, un oras din imaginatia scriitorului din Sudul Siciliei. Nu poti sa nu-l iubesti pe acest Montalbano, un polistist modest si cinstit care nu tine cont pe cine jigneste sau insulta atunci cand se implica in rezolvarea unei crime.
Un antreprenor local influent este gasit mort intr-o masina pe o pasune din afara orasului. O zona linistita, pe care deseori se vedeau capre pascand, acum era dominata de traficanti de droguri si de prostituate. Silvio Luparello, decedatul, se pare ca a avut o ultima aventura cu o prostituata si a suferit un puternic atac de cord in timpul acesteia. Caz inchis!(oare?)
Incepea sa-mi placa romanul, pe care le-am aruncat din fata ochilor ani la randul.
Montalbano devine suspicios atunci cand un politician influent, un judecator si un episcop vor inchiderea cat mai rapida a cazului. Eroul nostru castiga o prelungire a cazului de 48 de ore, timp in care lamureste intregul mister. Desi are un inceput lent, odata ce intriga povestea capata proportii si se deruleaza intr-un ritm mai alert.
Sicilian autentic, Camilleri este un maestru atunci cand descrie acesta parte a Italiei si gama larga de interese ale unor personaje din aceasta zona. Colegii lui Montalbano sunt de asemenea niste tipi incantatori. Livia, iubita sa, locuieste in Geneva, iar relatia lor se bazeza mult pe convorbiri telefonice si chiar daca, de obicei, este tentat de alte personaje feminine, el ii ramane credincios.
Mancarea este ca sarea si piperul in romanele italiene. Si, deoarece avem in fata o poveste italiana, nici Camilleri nu ne dezamageste. Montalbano nu se bucura doar de bunatatile culinare ale Adelinei, menajera sa, care umple frigiderul cu o multime de delicatese din fructe de mare, ci si de mancarurile pline de creativitate ale sotiei comisarului.
Facandu-si drum printr-un labirint de inalta coruptie, mancaruri delicioase, focuri de arma razbunatoare si indicii false plantate cu grija, Montalbano este detectivul perfect, care cu siguranta va ajunge la miezul problemei si va elucida mistere.
O conversatie dintre Montalbano si sotia lui Luparello adanceste misterul ce il raspandeste chiar titlul cartii.
„Care este Forma Apei?”
Raspuns: Nu exista o Forma a Apei. De ce? Apa va lua forma vasului in care este turnata.
Un alt lucru grozav pe care l-am intalnit in opera lui Camilleri este acela ca nu incearca sa puna intr-o lumina buna mafia italiana, insa nici nu nutreste un sentiment de antipatie pentru aceasta.
„Forma apei” este un roman care nu se bazeaza doar pe calitatile de detectiv ale personajului principal, ci ofera o satisfactie si o stralucire interioara atunci cand pune in lumina si restul personajelor ce il populeaza. Personajele par rupte din realitate si lipite in paginile operei lui Camilleri. Un roman exceptional care mi-a daruit aceasta pasiune necunoscuta pentru mistere.
Daniel Ungureanu
Mai multe detalii gasiti pe site-ul editurii la pagina dedicata romanului.
Cadavrul
Dimineata de sambata a decurs fara evenimente. Si fara Alexandru Popp, de altfel.
Dupa cafeaua de dimineata, micul dejun a fost pregatit in jur de 9:30. Inainte de asta, in jurul orei 9:00, din camera lui Popp au inceput sa razbata notele unei arii de opereta. Eddie a fost cel insarcinat de grup sa cheme tanara speranta a literaturii la masa. Eforturile sale au ramas fara raspuns. “Nu raspunde, cred ca lucreaza la roman”, a glumit Eddie. “Sper, avand in vedere ce-am auzit aseara”, a venit raspunsul lui Catalin.
In jurul orei 10:30 muzica a incetat. La scurt timp dupa intoarcerea lui Mircea din plimbarea de dimineata devenita excursie pana la stana a inceput furtuna. Toti au strans in graba mobila de pe terasa, dupa care au luat la rand ferestrele si usile de la balcon verificand sa fie bine inchise. Cum furtunile de munte pot dura si cateva zile, trebuiau de asemenea sa fie aduse si restul bagajelor din masini.
Dupa ce au fost verificate toate usile si ferestrele si bagajele aduse la adapost, a devenit evident ca nici macar furtuna nu-l putea deranja pe Popp din lucru. Desi in continuare nu raspundea batailor in usa, fereastra camerei sale era una dintre cele ale caror mecanism de inchidere nu functiona prea bine. Usa de la balconul sau era deschisa, vantul lovind-o de balustrada, iar apa deja patrundea inauntru in rafalele ploii. Chiar daca Popp nu dadea atentie furtunii, ceilalti trebuiau sa o faca in locul lui.
Usa fiind incuiata, ramanea doar solutia de a ajunge la el prin balcon. Dupa scurte dezbateri, Eddie a acceptat sarcina. Cand a deschis usa, ceilalti patru l-au putut vedea pe Popp asezat pe scaun, capul zacand inert pe masa de scris. In moalele capului se vedea sangele inchegat in jurul loviturii primite.
Dupa zeci de minute de incercari, Catalin Badea-Gheracostea a reusit sa ia legatura cu politia. Nimic nu trebuia miscat sau atins pana la sosirea oamenilor legii.
Cateva lucruri erau totusi evidente. Pe masa, laptopul deschis afisa ultimele pagini pe care apucase Popp sa le scrie. Opera va ramane neterminata. Insa, pe umarul celui decedat se putea vedea o urma discreta de funingine. Pe patul deranjat, doua carti deschise.
In rest, urmele netulburate ale ultimelor ore petrecute de Popp in pensiunea ce avea sa fie numita “Cabana Suspans.ro”.
Dimineața de sâmbătă a decurs fără evenimente. Și fără Alexandru Popp, de altfel.
După cafeaua de dimineață, micul dejun a fost pregătit în jur de 9:30. Înainte de asta, în jurul orei 9:00, din camera lui Popp au început să răzbată notele unei arii de operetă. Eddie a fost cel însărcinat de grup să cheme tânăra speranță a literaturii la masă. Eforturile sale au rămas fără răspuns. „Nu răspunde, cred că lucrează la roman”, a glumit Eddie. „Sper, având în vedere ce-am auzit aseară”, a venit răspunsul lui Cătălin.
În jurul orei 10:30 muzica a încetat. La scurt timp după întoarcerea lui Mircea din plimbarea de dimineață devenită excursie până la stână a început furtuna. Toți au strâns în grabă mobila de pe terasă, după care au luat la rând ferestrele și ușile de la balcon verificând să fie bine închise. Cum furtunile de munte pot dura și câteva zile, trebuiau de asemenea să fie aduse și restul bagajelor din mașini.
După ce au fost verificate toate ușile și ferestrele și bagajele aduse la adăpost, a devenit evident că nici măcar furtuna nu-l putea deranja pe Popp din lucru. Deși în continuare nu răspundea bătăilor în ușă, fereastra camerei sale era una dintre cele ale căror mecanism de închidere nu funcționa prea bine. Ușa de la balconul său era deschisă, vântul lovind-o de balustradă, iar apa deja pătrundea înăuntru în rafalele ploii. Chiar dacă Popp nu dădea atenție furtunii, ceilalți trebuiau să o facă în locul lui.
Ușa fiind încuiată, rămânea doar soluția de a ajunge la el prin balcon. După scurte dezbateri, Eddie a acceptat sarcina. Când a deschis ușa, ceilalți patru l-au putut vedea pe Popp așezat pe scaun, capul zăcând inert pe masa de scris. În moalele capului se vedea sângele închegat în jurul loviturii primite.
După zeci de minute de încercări, Cătălin Badea-Gheracostea a reușit să ia legătura cu poliția. Nimic nu trebuia mișcat sau atins până la sosirea oamenilor legii.
Câteva lucruri erau totuși evidente. Pe masă, laptopul deschis afișa ultimele pagini pe care apucase Popp să le scrie. Opera va rămâne neterminată. Însă, pe umărul celui decedat se putea vedea o urmă discretă de funingine. Pe patul deranjat, două cărți deschise.
În rest, urmele netulburate ale ultimelor ore petrecute de Popp în pensiunea ce avea să fie numită „Cabana Suspans.ro”.
Desi imi plac romanele politiste, nu auzisem de aceasta carte… Recenzia ta m-a facut curioasa in legatura cu posibila crima, dar si cu legatura dintre subiect si apa.
Am citi deja “Sunetul viorii” si “Hotul de merinde”, abia astept sa citesc “Forma apei”, ieri am cumparat-o. Am vazut prima oara filmele cu comisarul Montalbano in Italia, acum le revad in fiecare luni seara la TVR 2.
Mi-a placut recenzia ta, l-ai intuit bine pe Camilleri, imi place foarte mult cum scrie. Recomand cititorilor de suspans.
Multumesc mult pentru aprecieri! Camillieri nu o sa te dezamageasca nici de data aceasta. Forma apei este un roman grozav, poate cel mai grozav. Romanul de care sa indragostit insusi scriitorul si la determinat sa-i intocmeasca lui Montalbano un abonament pe viata in scrierile sale. Lectura placuta!
Chiar foarte bine scrisa recenzia, mi-a placut. La un moment dat ma speriasem ca va divulga prea mult din intriga, insa doar incita la lectura
ma bucur pt tine daniel ca ti-au ales tocmai recenzia ta pt fragmentul de la suspans.ro! tu ai castigat tricoul pt fragmentul acesta, nu?
@vlad p.: multumesc
, dar ce zici de marele mister. ai elucidat ceva pana acum? 
@ioana: multumesc. da, cristi si vlad au decis sa-mi cedeze mie tricoul
am facut o schita a cabanei in speranta ca mi-as putea da seama de ceva dar inca nu stiu ce sa zic… Poate mircea pt ca fusese plecat dimineata… Sau eddie pt ca el a intrat de pe balcon in camera lui popp… Sper ca celelalte indicii sa ma mai lumineze
) totusi pe cel de azi nu o sa il pot vedea decat deseara ca dupa masa am scoala dar asta e… tu ai vreo banuiala?
nu am nici o banuiala sa spun asa, insa dintre posibilii criminali l-am exclus din prima pe mircea. stii tu. niciodata criminalul nu este cel care ne este fluturat la inceput in fata ochilor. aaa intocmirea schitei cabanei este o idee geniala. succes.
nu e intodeauna asa…:)ar fi amuzant toata lumea sa-l excluda pe mircea si la final el sa fie raspunzator.
@ioana,monytza: deci, ati gasit criminalul. sincer sa fiu am cateva chestii care se cam bat cap in cap, dar totusi am trimis si acum asteptam raspunsul. insa ma framanta inca un gand….daca nici azi nimeni nu pune punctul pe “i”…ce se intampla? un nou indiciu sau criminalul scapa cu basma curata…
@Daniel: si eu m-am intrebat acelasi lucru… Pe blog nu spun nimic, asa cum scria ieri, ca pana la 14 trebuie sa trimitem mail, iar daca nimeni nu raspunde primim alt indiciu. Deci presupun ca nu mai exista limita de timp… Eu am o banuiala cu privire la criminal/criminali, desi eram aproape sigura ca cea trimisa de dimineata era cea buna… Acum nu mai stiu ce sa modific si ce nu
Apropo, ai vazut ultimele postari pe blog? Tu ce crezi, in propozitia “Privind pe fereastră, vede o siluetă îndreptându-se spre E.”, E. este “est” sau “Eddie”? ca nu prea are sens cu “Eddie” si totusi asa au scris pe blog… Eu mi-am gandit raspunsul pt “est” 
cu siguranta Est (si eu tot la fel m-am gandit si asa am construit si deductia), deoarece daca ar fi “Eddie” nu ar avea nici un sens si poveste ar deve ni o mini fantezie politista
Da dar… uita-te pe http://www.nemira.ro/blog/agentia-de-lectura-particulara
Acolo scrie Eddie… Nu mi-a venit sa cred! Adica in indiciu scria E. si totusi pe site-ul cu toate indiciile scrie Eddie! Asta da peste cap totul…
stiu, am cotrobait si eu prin agentie, dar nu stiu ce sa zic. gandeste si tu ce sens are : vede o silueta spre Eddie(de parca ar reprezenta un punct de reper)…eu ma sunt sigur ca este vorba de Est din aceasta cauza si datorita faptului ca enigma ar lua o intorsatura bizara daca Eddie ar fi a afara. Aaa si al lucru ciudat, o silueta se indreapta spre Eddie( silueta nu poate fi cunoscuta, insa Eddie, da…ciudat, nu ti se pare…)
tu inca nu ai trimis “rezolvarea cazului” ?
Mi se pare ciudat, dar nu stiu ce sa cred… Adica: “Privind pe fereastră, vede o siluetă îndreptându-se spre E.” E se refera la est sau la Eddie? ”
Jun 10, 2010 – 4:06 pm Sorin Manica a spus: @Aaaa: Eddie. ” Nu stiu ce sa mai cred, nu cred ca un organizator al concursului ne-ar informa gresit! Am postat cateva comentarii dar nu mi le accepta; si pur si simplu nu stiu daca sa trimit solutia cu est sau sa refac totul cu Eddie… Stiu ca totul s-ar schimbat daca Eddie ar fi fost afara noaptea, fiindca el era cu Diana sau in fine spunea ca era, deci se complica totul…
Nu inca pt ca nu sunt sigura… Adica am trimis unul ieri de dimineata si nu stiu ce sa mai modific la el… tot asteptam sperand ca cineva sa imi posteze comentariile si eventual sa imi si raspunda la ele… Ce s-o intampla totusi daca tu ai facut cu “est” si eu fac cu “Eddie” pt ca asa a zis Sorin Manica? Adica nu ar fi vina mea ca m-a informat gresit nu? dar nici nu s-ar putea relua concursul din cauza ca unii au facut altfel decat restul…
Naratorul zice asa:
Are mult mai mult sens daca cineva se indreapta spre Est si el se duce sa-i ceara socoteala.
“După ceartă, P0pp stă în camera lui pe întuneric şi rememorează evenimentele recente. Pe măsură ce alcoolul îi pătrunde în sânge, întreaga fiinţă îi este cuprinsă de o furie aprigă. Privind pe fereastră, vede o siluetă îndreptându-se spre Eddie. Oricine ar fi, va ieşi din cabană şi va merge să-i ceară socoteală….
Deci, oricine ar fi, va merge sa-i ceara socoteala. Oare de ce? Pentru ca vorbea cu Eddie? Hai sa fim seriosi(si de ce nu le cere socoteala la amandoi)
Eu asa zic si asa am si facut, insa tu alegi cum crezi tu ca e mai corect sau astepti sa-ti raspunda cineva pe blog.
Cred ca nu mai astept si las cu “est”… mersi de lamuriri…
ok. bafta si sper sa castigam cu “Estul” nostru
Felicitari Daniel pt concurs! :”> Si eu scrisesem pana la urma tot de Mircea, dar nu am explicat cum trebuie funinginea si descarcearea programului… In schimb nimerisem arma crimei
Multumesc, Ioana
Sa fiu sincer, atunci cand am vazut rezultatele si castigatorii afisati pe site si am vazut pe locul I Ioana Visan, am crezut ca e vorba de tine si chiar eram bucuros <:-p stiind ca in seara precedenta am vorbit despre misterul din cabana Suspans.ro aici si acum am castigat amandoi. Putin mai tarziu am realizat ca nu esti tu. 
Imi pare rau. Ar fi fost frumos. Mai vorbim. 
Mersi ca te-ai fi bucurat pt mine… Dar asta e, eu ma bucur ca am participat si ca a fost amuzant! De-abia astept urmatoarele concursuri!
Mai vorbim tot aici sau pe blog…
[...] care l-au consacrat ca maestru al artei povestirii.Recenzii ale cititorilor pe NemiraBooks:Forma apei, despre mafia siciliana Related [...]
Adauga un comentariu