Eu sunt numarul patru de Pittacus Lore

On August 16, 2011 in Autori, Carti, Fantasy, Junior, Literatura contemporana, SF, Suspans

Un material de Andreea Puf

Ce ati spune daca ati afla ca extraterestii sunt printe noi? Ce ati spune daca ati afla ca vecinul, colegul sau necunoscutul langa care ati stat in metrou este extraterestru?

Mogadorienii au venit pe Terra sunt peste tot si incearca se ne descopere slabiciunile pentru a ne anihila, vor aceasta planeta si nimic nu le sta in cale, au mai facut-o si pana acum.

Planeta Lorien a fost distrusa de mogadorieni, doar un mic grup a supravietuit refugiindu-se pe Terra, noua copii insotiti de cate un protector, insa ei sunt cautati de mogadorieni. O vraja ii tine insa inca in viata, dar ei trebuie sa stea separati si sa traiasca asemeni unor fugari. Nu pot fi ucisi decat in ordinea numerelor, iar fiecare stie cand unul dintre ei a fost gasit. Numarul unu a fost ucis, la fel si numarul doi si trei, iar acum il cauta pe numarul patru.

El este cel ce ne spune povestea lui, acum se numeste John Smith si se ascunde in Paradise, Ohio impreuna cu mentorul sau, Henri. Are numai cinsprezece ani si pana acum a dus o viata de fugar, nu are lucruri personale, nu are prieteni, nu are nici macar un nume, mereu pe fuga si a obosit.

Paradise pare a fi un loc bun, un loc unde isi poate incepe o viata. Isi face preteni se indragosteste si-ar dori sa ramana aici, dar oare va putea? Oare mogadorienii il vor lasa in pace? Cel mai probabil nu, insa a venit momentul sa-i infrunte.

Am citit pe nerasuflate aceasta carte, pur si simplu nu imi venea sa o las jos din mana. Cartea are de toate – actiune, aventura, iubire, lupta.

Mi-a placut stilul in care este scrisa, simplu, curat, fara descrieri obositoare. Este o lectura facila, dar in acelasi timp captivanta. Povestea este spusa din perspectiva lui John Smith (numarul patru), un adolescent de origini extratereste, dar care la fel ca un oricare tanar trece printr-un proces de maturizare. John are propriile lui temeri, cu siguranta mult mai mari decat ale unui om, se teme pentru viata lui si a mentorului sau, se teme ca nu va avea parte de “mostenirile” lui, iar pe langa toate astea se confrunta si cu lucruri normale, cum ar fi prima dragoste, integrarea intr-un colectiv.

Ceea ce admir la acesta carte este credibilitatea personajelor, nu sunt perfecte, au slabiciuni, temeri si pe parcursul cartii evolueaza.

Este un citat in carte care se repeta, cel ce face referire la speranta: “Speranta?… E prea devreme sa renunti la speranta. Speranta dispare ultima. Daca o pierzi, pierzi totul. Iar cand ai impresia ca totul e pierdut, ca totul e cumplit si sumbru, speranta continua sa existe, intotdeauna.”

Cred ca acesta este mesajul cartii; fara sperata viata nu ar mai exista, lumea traieste sub acest simtamant. Fara speranta intregul mecanism s-ar opri, lumea s-ar prabusi fara ea.

“Eu sunt numarul patru” este mai mult decat un roman SF despre extraterestii si lupta pentru suprematie, este o carte despre umanitate, despre speranta unei vieti fericite, despre lucrurile simple ce te fac mai fericit. Va recomand sa cititi aceasta carte, chiar merita.

Articol postat de: Puf Andreea


  1. Blogul Editurii Nemira » Arhiva de blog » Puterea celor șase! a scris,

    […] recomand, pentru a vă stârni curiozitatea, articolul acesta, acesta și […]

Adauga un comentariu

RSS