Un material de Alexandru Trandafir
Seria de romane politiste Melania Lupu a fost “inaugurata” cum nu se poate mai bine, “Cianura pentru un suras” fiind in opinia mea unul dintre cele mai bune trei volume cu Melania in rol principal. O idee cum nu se poate mai buna retiparirea de catre Nemira a operelor Marii doamne a romanului politist romanesc…
Povestea creata de Rodica Ojog- Brasoveanu in acest roman ofera cititorului incantare si pagini demne de o lectura pasionata, iar suspansul este la cote inalte, urzelile si motivatiile personajelor, pentru atingerea telurilor propuse, impletindu-se cu taina unor obiecte de arta celebre, invaluite intr-un spectru de istorie “malefica”, interactiunea cu ele aparand ca una blestemata…
Intriga se declanseaza in momentul descoperirii incitante pe care o fac locatarii unei case de pe strada Craitei, din Bucuresti, si anume doua tablouri faimoase, de Goya si Rembrandt, ascunse intr-un scrin vechi, apartinand fostilor ocupanti ai imobilului, sotii Cruceanu.
Dintre vecinii din imobil – Melania Lupu – “o femeie in varsta de 62 de ani, cocheta, eleganta, cu privire inocenta si aerul jucaus al unei fetite”, Doru Matei – “sculptor, de aproximativ 40 de ani, afemeiat”, Grigore Popa – “un batranel ranchiunos, neiertator, frustrat de succesele altora”, Panaitescu – “plin de viata, amorezat de sotia sa”, Valerica Scurtu – “o fata batrana, fara perspective in viata sentimentala, isterica”, Marin Valcu – “un functionar excentric, tipul de Don Juan, abonat la Paris Match” – niciunul nu cunoaste destule secrete despre ceilalti, si nici orizonturile sau dorintele lor nu coincid, cel putin nu in totalitate. Planurile locatarilor de a-si imparti prada (cu exceptia lui Valcu, plecat in Iasi pt. cateva saptamani) sunt date peste cap de interventia Politiei (sau Militiei), in urma “sinuciderii” lui Panaitescu…
In clipa disparitiei altor doi colocatari si a “vizitei” facute de un olandez Melaniei Lupu, maiorul Cristescu realizeaza faptul ca aparentele sunt inselatoare, astfel ca nu va scapa prilejul de a urmari miscarile vecinilor de imobil ramasi in viata, cu ajutorul locotenentului Azimioara – “un tip dolofan”- si al locotenentului Ciobanu…
Misterul crimelor se adanceste in prima parte a cartii – desi unele banuieli sunt deja formulate-, urmand ca in partea finala sa se clarifice definitiv situatia, cu “ajutorul” dat de greselile criminalului si ale celor implicati in tainuirea panzelor – Femeia cu evantai si Vanatorul…
Care este legatura dintre titlul romanului, moartea unor locatari si tablourile furate?, Unde se ascunde criminalul si ce relatii existau intre el si cei morti?, Care este arma crimei si cum s-au petrecut lucrurile in imobil? Ce rol are in poveste colonelul german Werther von R.? sunt doar cateva dintre intrebarile la care veti gasi raspunsul dupa lectura.
Pe parcursul romanului cititorul va fi martor la nenumarate rasturnari de situatie, momente hazlii – umorul, ironia si sarcasmul fiind imbinate aproape la perfectie-, clipe tensionate – rabufnirile supravietuitorilor “sinuciderii” lui Panaitescu…-, dialoguri memorabile si pline de subtilitati, descrieri si narari simbolice, avand talc ascuns, chiar si implicatii poetice, ori lirice. Inca din acest roman se observa empatia dintre maiorul Cristescu si nonconformista Melania Lupu, figura de pomina alaturi de motanul Mirciulica (putem spune ca acesta e mascota seriei Melania).
Solutia pentru a se afla restul detaliilor din roman si din desfasurarea actiunii este una singura: lecturarea volumului. Va pot asigura ca nu veti regreta timpul petrecut in fata cartii, Rodica Ojog-Brasoveanu aducand multa distinctie literaturii politiste romanesti si internationale prin romanul Cianura pentru un suras! Lectura placuta si bafta!
Adauga un comentariu