O astfel de fereastra e Forma apei, de Andrea Camilleri, care ne ofera o felie savuroasa din Sicilia, cu oamenii ei “care vorbeau un dialect de neinteles, parca facut mai mult din taceri decat din cuvinte, din indescifrabile miscari din sprancene si din cute imperceptibile itite din cand in cand pe obraz”, cu traditiile, superstitiile si cutumele uneori de neinteles pentru un strain.

O moarte banala, din cauze naturale-intamplata, ce-i drept, persoanei nepotrivite, intr-un moment inoportun, in circumstante nefericite si-ntr-un loc total inadecva, se dovedeste o complicata masinatie politica pe care comisarul Montalbano o demonteaza ca un expert pentru propria-i satisfactie, doar pentru ca nu accepta sa se opreasca “la forma apei, forma pe care ei au vrut s-o ia apa”.

Pragmatismul il impiedica sa devina un Don Quijote, stie ca cercetarile si concluziile sale nu vor face obiectul vreunui dosar, are insa destul orgoliu pentru a-si dori sa joace un rol activ, influentand lucrurile, schimband cartile asemenea unui “Dumnezeu, unul de mana a saptea, dar totusi un Dumnezeu”, dupa cum ii spune Livia, iubita lui.

Cu umorul si ironia caracteristice, Andrea Camilleri ni-l prezinta pe Montalbano intrat “in coliziune” cu lumea politicii, populata de femei frumoase, doamne distinse, tineri chipesi, barbati nobili cu profil de medalie, unde loialitatile sunt puse zilnic la incercare, dusmanii devin peste noapte aliati de nadejde iar prietenii pot fi vanduti pe 30 de arginti fara nicio remuscare. E un loc plin de stralucire, aflat la departare de ani-lumina de “stana”, bordelul improvizat, in aer liber, cu care, totusi, are in comun viciul, perversitatea, depravarea.

Cartea e o bijuterie a genului, stralucitoare asemenea unei picaturi de apa in slow-motion (pentru a ramane in ton cu titlul), un roman politist de o simplitate inselatoare, ce se citeste razand cu gura pana la urechi, pentru ca umorul lui Camilleri e absolut special si intelegi acest lucru inca de la prima pagina, dar si salivand intens, Montalbano fiind cel mai nou reprezentant al unei categorii aparte de detectivi-gurmanzii, chiar daca el e total diferit de politicosul Poirot, calmul Maigret ori de excentricul Nero Wolfe.

Poti deveni dependent de un autor sau de un personaj? In cazul meu raspunsul e da, intr-o saptamana am citit toate cele 5 carti si acum sunt intr-o stare grava de sevraj literar, recitesc unele fragmente lasandu-le sa se rostogoleasca/plimbe/topeasca prin minte, savurandu-le, cum face Montalbano cu mancarea, perfect constienta de faptul ca-mi va lua ceva timp pana sa fiu din nou in stare sa citesc altceva…

]]> http://nemirabooks.ro/nenumaratele-forme-ale-apei-2/feed 1 http://nemirabooks.ro/furtuna-cu-trup-de-dragon http://nemirabooks.ro/furtuna-cu-trup-de-dragon#comments Tue, 31 Jan 2012 19:36:52 +0000 Cristina Şerbu http://nemirabooks.ro/?p=3812 Imi plac romanele politiste, in special cele care au drept eroi personaje absolut surprinzatoare ori cele ce se petrec in vremuri si locuri la care nu te-ai fi gandit vreodata. De aceea sunt fan Alan Bradley (detectivul lui are 11 ani si e o fetita precoce, Flavia de Luce, cu preocupari neasteptate-chimia, in special otravurile), Danila Comastri Montanari (autoarea seriei Mistere in Roma Antica, investigate de senatorul Publius Aurelius Statius), Bernard Knight (cu al sau coroner, Sir John de Wolfe, cercetand mistere medievale) ori Isaac Asimov, creatorul lui Elijah Bailey si R.Daneel Olivaw,  investigatori din viitorul extrem de indepartat, ca sa numesc doar pe cativa dintre favoritii mei.

Acum am adaugat nume noi la colectie – Ingrid J Parker si “detectivul” ei, functionarul imperial Sugawara Akitada din Japonia secolului al XI-lea . Actiunea romanului se petrece in Luna Fara Zeu, noiembrie, anul 1014, perioada Heian, numita astfel dupa Heian Kyo (azi Kyoto), capitala imperiului in acele vremuri, epoca recunoscuta mai ales pentru arta si literatura sa, cand budismul castigase adepti din ce in ce mai multi, mai bogati si mai influenti, iar puterea trecea pe nesimtite din mainile imparatului in cele ale clanului Fujiwara.

Nobil scapatat, functionar la Ministerul Justitiei, rotita neinsemnata in acest mecanism colosal care este birocratia japoneza, Akitada, insotit de servitorul sau Seimei, calatoreste spre Kisarazu, capitala indepartatei provincii Kazusa pentru a investiga disparitia convoaielor cu taxele datorate imparatului. Drumurile sunt intesate de talhari, calatorii sunt atacati, dar un tanar dezertor numit Tora le sare in ajutor.

Spre deosebire de altii de rangul sau, Akitada nu se fereste sa inchege relatii cu oamenii simpli; chiar daca Tora e necioplit si nu inspira incredere, il angajeaza ca insotitor, incantat de priceperea acestuia in lupta cu betele de bambus. La banchetul dat in cinstea sa, face cunostinta cu notabilitatile locale, care sunt in acelasi timp si suspectii principali-Yukinari, comandantul garnizoanei, prefectul Ikeda, maestrul Joto, abatele templului budist, fostul guvernator Tachibana, actualul guvernator al provinciei, Fujiwara Motosuke.

Akitada se simte legat de maini si de picioare cand afla ca fiica lui Fujiwara va deveni cat de curand concubina imparatului, conferindu-i guvernatorului intangibilitate. Lipsa totala a probelor, a indiciilor, a pistelor de urmat il face sa se intrebe de ce a fost trimis tocmai el acolo, ce urmaresc superiorii lui, isi doresc sau nu ca ancheta sa fie finalizata.

Investigatiile il poarta prin toate mediile sociale, printre cersetori, prostituate si mici comercianti, escroci, raufacatori, soldati si calugari budisti, servitori, nobili, curtezane si inalti demnitari, prin palate, bordeie, bordeluri, crasme, bai publice, temple ori scoli de arte martiale. Nu va lasati inselati de aparente, in ciuda faptului ca evenimentele se desfasoara in Japonia cea protocolara, incorsetata de tabuuri si cutume, romanul este plin de dinamism, actiunea se precipita in scurta vreme, au loc crime, tradari, urmariri in miez de noapte, scene de dragoste si lupta, apar personaje interesante ce dau culoare si farmec povestii: falsul invalid numit Sobolanul, tanara luptatoare Ayako, sora ei, frumoasa pictorita surdomuta Otomi, tatal lor, instructorul de arte martiale Higekuro, doamna Tachibana cea fragila ca un fluture surprins de inghet.

In cele din urma, acest Sherlock Holmes japonez rezolva misterul convoaielor disparute, ba chiar mai mult decat atat si, cu toate ca isi nemultumeste superiorii, reuseste sa-si asigure admiratia si recunostinta unor oameni puternici si influenti. Dragonul furtunii e mai mult decat m-am asteptat-un roman politist inteligent si antrenant, o carte despre datorie, onoare si alegeri dificile, un tablou al Japoniei in epoca Heian, plin de superbe detalii, asemenea unui kimono bogat ornamentat, detalii despre hrana, bauturile, imbracamintea, arhitectura, mobilierul, ceremoniile, sistemul judiciar, pedepsele, obiceiurile, viata de zi cu zi in general.

Abia astept sa citesc Rashomon, urmatorul volum, sper din tot sufletul ca Nemira sa continue seria si, daca nu cer prea mult, mi-as dori sa se ia in considerare ideea de a publica si povestirile scrise de Ingrid J Parker inainte de Dragonul furtunii, cele care prezinta primele cazuri ale lui Sugawara Akitada.

Sper însă că veţi trece rapid peste şocul iniţial şi veţi citi mai departe fiindcă romanul îşi merită banii! Merrily este chemată în Garway, la graniţa dintre Ţara Galilor şi Anglia,de către un angajat al Ducatului de Cornwall (pentru cei care nu ştiu, actualul duce de Cornwall este prinţul Charles),pentru a se ocupa de o proprietate recent achiziţionată de această instituţie-Master House, o casă veche de peste 700 de ani,cu o istorie tenebroasă.Proprietari i-au fost,la un moment dat,cavalerii templieri care au lăsat o amprentă de neşters în zonă,vizibilă mai ales în biserica din apropiere,plină de simboluri oculte ce cu greu pot fi asociate creştinismului şi într-un columbar ce are nici mai mult,nici mai puţin de 666 (!) de căsuţe pentru porumbei.Se intenţiona renovarea clădirilor şi transformarea lor într-un centru destinat meşteşugurilor tradiţionale însă ceva de neînchipuit s-a întâmplat cu echipa de restauratori,o tânără susţine că foliile protectoare au foşnit,s-au mişcat şi s-au strâns sub forma unei figuri malefice iar casa însăşi ar fi ostilă şi s-ar împotrivi renovării (!?!).

Merrily află că ideea “chipului din cearceafuri boţite” e de fapt “furată” dintr-o poveste de groază scrisă la începutul secolului XX de un autor celebru în zonă,aşa că la început consideră că fata e fie mitomană,fie tulburată psihic din cauza copilăriei nefericite.Pe de altă parte,două familii îşi dispută casa de generaţii iar una dintre ele nu s-ar da în lături de la nimic pentru a reintra în posesia ei,ceea ce ar putea însemna că totul nu e decât o farsă elaborată pusă la punct pentru a sili Ducatul de Cornwall să le cedeze proprietatea. Tocmai când era pe punctul de a renunţa la investigaţie,Merrily are o experienţă şocantă înauntrul casei,în plus totul capătă altă dimensiune din cauza crimelor;se implică poliţia şi serviciile secrete,francmasonii pândesc din umbră,superiorii ierarhici încearcă să-i pună beţe în roate,tensiunea şi suspansul se-mpletesc,unul pe faţă,unul pe dos,într-o urzeală fantastică şi în scurt timp te trezeşti că nu poţi respira,mânca ori dormi dacă nu afli ce anume bântuie prin Master House.

Singurul meu regret e legat de faptul că Urzeala păcatului e a noua carte (nu prima,cum mi s-ar fi părut normal) dintr-o serie de zece (până acum) având-o drept eroină pe Merrily Watkins şi tot timpul se fac referiri la personaje şi evenimente din volumele precedente.În rest,ce să vă mai spun? Cartea e fascinantă,amestec de thriller religios, poliţist şi horror, eroina e interesantă, nu mai vorbesc de celelalte personaje, creionate de o mână de maestru (mai ales Jane), aşa că întrebarea mea e,zic eu,firească:(CÂND) LE PUBLICAŢI ŞI PE CELELALTE?

Melania Lupu si motanul Mirciulica ne incanta din nou cu peripetiile lor, desfasurate in tiparul definitoriu acestui “cuplu” – pitorescul replicilor si situatiilor intalnite, aerul inocent si modul optimist in care este vazuta lumea inconjuratoare.
In acelasi timp, Melania are si un adversar pe masura, in persoana maiorului Cristescu, cel nemultumit de solutionarea primului dosar, care i-a trezit atat admiratia cat si suspiciunea fata de femeia sexagenara.

Actiunea din roman se petrece in Bucurestiul sfarsitului de an 1975, la aproximativ 1 an de la “finalizarea” straniului caz al tablourilor de Goya si Rembrandt. Doru Matei, sculptorul, mai are putin pana va iesi din sanatoriu, iar acest fapt o determina pe Melania sa declanseze o “misiune-fulger” de capatare a tabloului mult-ravnit.

Intrarea in combinatia infractionala hazlie a inginerului Ionescu, a spargatorului Dascalu ori a lui Scarlat reprezinta tot atatea puncte forte in intriga cartii, aratand in mod cert nebunia actiunii de spargere a unui muzeu bine pazit, pentru cateva tablouri solicitate de o femeie “necunoscuta”.

Pe parcurs, Melania contribuie din plin la emotia si tensiunea personajelor urmarite, fiecare cu propriile asteptari si idealuri de la viata, “batranica” avand grija sa nu lase vreun semn incriminator in urma sa… Apare si un santaj sentimental la adresa familiei Miga, din partea bandei de hoti, cu urmari nebanuite, sau o crima bizara ca desfasurare, precum si moartea, survenita din hazard, a unui martor important in cazul “furtului” initial de tablouri. Rasturnarile de situatie, ancheta minutioasa a lui Cristescu, ajutat de Azimioara, reactiile imprevizibile ale motanului, grupul “pestrit” al infractorilor sunt doar o mica parte din motivele pentru care o astfel de lectura nu ar trebui ratata.

Care este mobilul central al furtului de tablouri?, Ce motivatii au hotii pentru o actiune atat de riscanta precum jefuirea unui muzeu?, Cine e in spatele acestor urzeli referitoare la jaf?, Care e rolul lui Alexandru Miga, pilot de profesie, in rezolvarea cazului anchetat de militie?, Unde se poate gasi dovada vinovatiei Melaniei de catre Cristescu si ceilalti politisti? A comis vreo imprudenta “capul” intregii “afaceri”, si daca da, care este aceasta? Ce personaj reprezinta factorul decisiv in solutionarea dosarului? sunt intrebari la care cititorul poate gasi raspuns, dupa lectura volumului Buna seara, Melania! Si in acest roman autoarea imprima naratiunii o inconfundabila nota de apartenenta la spatiul ex-sovietic, mai exact la spatiul carpato-danubiano-pontic, aducand autenticitate si naturalete descrierilor si dialogurilor…

Pentru aflarea restului detaliilor si necunoscutelor din povestea politista incitanta pe care a creat-o Rodica Ojog-Brasoveanu, va recomand calduros citirea cartii Buna seara, Melania!, eventual o imbinare optima intre romanul politist, tragicomedie si romanul burlesc. Spor la citit!

Material realizat de Ralf.

“Cand ai impresia ca totul e pierdut, ca totul e cumplit si sumbru, speranta continua sa existe, intotdeauna.”

Mai sus aveti un citat din carte, acela care m-a miscat cel mai mult. “Eu sunt numarul patru” – O carte cu extraterestrii, imi doream asta de mult timp si am primit-o! Povestea, personajele, totul a fost captivant de la prima pagina iar cei 2 autori cunoscuti sub numele de Pittacus Lore cred ca vor crea “un erou al generatiei sale”.

Desi sunt putin nauc pentru ca 6 mogadorieni nu ar putea sa distruga o rasa intreaga… tot sunt sigur ca Pittacus Lore va reusi cu ajutorul imaginatiei sale sa ii faca pe eroii nostri triumfatori. Si asa ajung la citatul de mai sus. Speranta nu moare niciodata si de asta avem ceva de invatat din aceasta carte. Pot spune cu mana pe inima ca am invatat acest lucru, ca speranta moare ultima!

Mi-a placut ca personajul principal, John, incearca sa se integreze in lumea oamenilor si sa fie un baiat obisnuit. De asemenea, m-a fascinat trecutul lorienilor. Cum au reusit ei sa invete oamenii sa faca focul si multe altele… Cat despre multi altii care inca adopta teoria extraterestrilor cenusii cu o capatana de pepene verde, de ce nu ar fi extraterestrii la fel ca si noi?

Recomand cu multa caldura aceasta carte, potrivita pentru toate varstele si astfel as vrea sa ii multumesc editurii Nemira pentru ca publica aceasta serie. Abia astept sa cumpar si volumul 2: “Puterea celor 6″!

Numarul Patru (John) e un extraterestru venit de pe Lorien alaturi de cepanul sau Henri. Planeta lor a fost distrusa de catre mogadorieni insa poporul sau a reusit sa trimita 9 copii alaturi de cate un cepan pe planeta Terra in siguranta. Acestia isi asteapta Mostenirile cu speranta ca intr-o zi se vor intoarce pe Lorien si ii vor ucide pe Mogadorieni. Insa mogadorienii pot sa ucida cei 9 copii doar intr-o anume ordine: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9!

Alaturi de cepanul sau Henri, Patru traieste 15 ani pe Pamant mutandu-se dintr-un loc in altul ca sa nu fie gasit si ucis. Insa la scurt timp and afla ca primul dintre semenii sai a murit. Dar cand si al treilea lorian moare, Patru stie ca va fi randul sau… Intr-un sfarsit, ajunge in Paradise, Ohio si isi schimba numele in John.

Aici John isi face prieteni si, ca orice adolescent, se indragosteste de o fata. Totul pare sa mearga bine pana cand Henri dispare fara urma… Sa fie Mogadorienii de vina? L-au gasit in cele din urma pe John? Va scapa oare Henri cu viata?

]]> http://nemirabooks.ro/eu-sunt-numarul-4-de-pittacus-lore/feed 0 http://nemirabooks.ro/cianura-pentru-un-suras-primele-nastrusnicii-ale-melaniei http://nemirabooks.ro/cianura-pentru-un-suras-primele-nastrusnicii-ale-melaniei#comments Thu, 15 Dec 2011 15:00:50 +0000 Alexandru Trandafir http://nemirabooks.ro/?p=3129 Un material de Alexandru Trandafir

Seria de romane politiste Melania Lupu a fost “inaugurata” cum nu se poate mai bine, “Cianura pentru un suras” fiind in opinia mea unul dintre cele mai bune trei volume cu Melania in rol principal. O idee cum nu se poate mai buna retiparirea de catre Nemira a operelor Marii doamne a romanului politist romanesc…

Povestea creata de Rodica Ojog- Brasoveanu in acest roman ofera cititorului incantare si pagini demne de o lectura pasionata, iar suspansul este la cote inalte, urzelile si motivatiile personajelor, pentru atingerea telurilor propuse, impletindu-se cu taina unor obiecte de arta celebre, invaluite intr-un spectru de istorie “malefica”, interactiunea cu ele aparand ca una blestemata…

Intriga se declanseaza in momentul descoperirii incitante pe care o fac locatarii unei case de pe strada Craitei, din Bucuresti, si anume doua tablouri faimoase, de Goya si Rembrandt, ascunse intr-un scrin vechi, apartinand fostilor ocupanti ai imobilului, sotii Cruceanu.

Dintre vecinii din imobil – Melania Lupu – “o femeie in varsta de 62 de ani, cocheta, eleganta, cu privire inocenta si aerul jucaus al unei fetite”, Doru Matei – “sculptor, de aproximativ 40 de ani, afemeiat”, Grigore Popa – “un batranel ranchiunos, neiertator, frustrat de succesele altora”, Panaitescu – “plin de viata, amorezat de sotia sa”, Valerica Scurtu – “o fata batrana, fara perspective in viata sentimentala, isterica”, Marin Valcu – “un functionar excentric, tipul de Don Juan, abonat la Paris Match” – niciunul nu cunoaste destule secrete despre ceilalti, si nici orizonturile sau dorintele lor nu coincid, cel putin nu in totalitate. Planurile locatarilor de a-si imparti prada (cu exceptia lui Valcu, plecat in Iasi pt. cateva saptamani) sunt date peste cap de interventia Politiei (sau Militiei), in urma “sinuciderii” lui Panaitescu…

In clipa disparitiei altor doi colocatari si a “vizitei” facute de un olandez Melaniei Lupu, maiorul Cristescu realizeaza faptul ca aparentele sunt inselatoare, astfel ca nu va scapa prilejul de a urmari miscarile vecinilor de imobil ramasi in viata, cu ajutorul locotenentului Azimioara – “un tip dolofan”- si al locotenentului Ciobanu…

Misterul crimelor se adanceste in prima parte a cartii – desi unele banuieli sunt deja formulate-, urmand ca in partea finala sa se clarifice definitiv situatia, cu “ajutorul” dat de greselile criminalului si ale celor implicati in tainuirea panzelor – Femeia cu evantai si Vanatorul…

Care este legatura dintre titlul romanului, moartea unor locatari si tablourile furate?, Unde se ascunde criminalul si ce relatii existau intre el si cei morti?, Care este arma crimei si cum s-au petrecut lucrurile in imobil? Ce rol are in poveste colonelul german Werther von R.? sunt doar cateva dintre intrebarile la care veti gasi raspunsul dupa lectura.

Pe parcursul romanului cititorul va fi martor la nenumarate rasturnari de situatie, momente hazlii – umorul, ironia si sarcasmul fiind imbinate aproape la perfectie-, clipe tensionate – rabufnirile supravietuitorilor “sinuciderii” lui Panaitescu…-, dialoguri memorabile si pline de subtilitati, descrieri si narari simbolice, avand talc ascuns, chiar si implicatii poetice, ori lirice. Inca din acest roman se observa empatia dintre maiorul Cristescu si nonconformista Melania Lupu, figura de pomina alaturi de motanul Mirciulica (putem spune ca acesta e mascota seriei Melania).

Solutia pentru a se afla restul detaliilor din roman si din desfasurarea actiunii este una singura: lecturarea volumului. Va pot asigura ca nu veti regreta timpul petrecut in fata cartii, Rodica Ojog-Brasoveanu aducand multa distinctie literaturii politiste romanesti si internationale prin romanul Cianura pentru un suras! Lectura placuta si bafta!

Editura Nemira şi-a propus să ne încânte cu o colecţie de lux – Opere alese – de Rodica Ojog Braşoveanu, autoarea care de-a lungul timpului ne-a făcut să uităm de gerul de afară, de căldura toridă, de zilele grele de muncă sau orele plictisitoare de la şcoală, prin cărţile pe care le-a scris cu situaţii neprevăzute, crime, mistere, furturi, amanţi, toate acestea fiind combinate într-un şir de întâmplări presărate cu comicul situaţiei.

Romanul „O toaletă a la Liz Taylor” se concentrează asupra lui Dragu, care este prezentat ca fiind un bărbat superb, de neînlocuit în meseria de inginer, un Don Juan bogat de un cavalerism până la a-şi da viaţa pentru a salva reputaţia domniţelor pe care le-a cucerit.

Deşi atât de bine situat şi ştiindu-se fără duşmani, primeşte mai multe notiţe de ameninţare.

Olga este de părere că „La prânz îi voi suna la uşă… verdele de Paris avea să desăvârşească restul”. Doctorul Alfred Mircescu „puse inelul alături de o fiolă cu un lichid de un verde identic cu cel al smaraldului” pentru întâlnirea dintre el şi Dragu stabilită pentru ziua de sâmbătă. Octavian Nanu, solitarul care vorbeşte singur între pereţii camerei închiriate scrâşneşte „E ultima vineri pe care o trăieşti, tovarăşe inginer Dragu!” Chiar propria lui soţie îşi propune să-i administreze cianură pe periuţa de dinţi.

După mai multe ameninţări cu moartea, Dragu se adresează maiorului Cristescu, speriat că „în cursul zilei de azi am primit cinci avertismente aproape identice. Ai să mori!… Telefoane, o scrisoare anonimă, ameninţări formulate de un vecin şi chiar nevastă-mea.”

După nici 48 de ore de la întrevederea cu maiorul, Dragu este găsit mort. Pe parcursul anchetei fiecare suspect afirmă că ar fi călăul inginerului Dragu, apoi îşi schimbă declaraţiile cum că de fapt nu ei l-ar fi omorât. Între timp intră în scenă formidabila Melania Lupu care îi dă peste cap teoriile maiorului Cristescu. Faptul că Melania era implicată în  sustragerea tablourilor Rembrandt şi Goya, maiorul este interesat dacă şi dispariţia tabloului Picasso are drept complice faimoasa bătrânică.

Ce legătură are titlul cărţii cu Melania, tabloul lui Picasso, moartea inginerului şi ancheta maiorului Cristescu? De ce cinci persoane care nu se cunosc între ele decid să-l omoare pe Dragu în ziua de sâmbătă la orele amiezii? De ce Mirciulică este aruncat de la etajul trei şi şi-a rupt o lăbuţă? Care este misterul incendierii căsuţei Melaniei?

Răspuns la aceste întrebări veţi găsi citind romanul “O toaletă a la Lyz Taylor”, o carte pe care eu am savurat-o, un roman care îţi lasă impresia că trăieşti acele vremuri. Volumul este spectaculos, replici picante, dueluri de cuvinte, comicul situaţiei, intrigă, frică, tensiune, un amestec presărat cu dulciuri şi băuturi rafinate.

“Carrie” este un roman care initial a fost acceptat doar de cosul de gunoi, respins de numeroase edituri iar posibilitatea de a se afla in mainile noastre este datorita sotiei scriitorului care a recuperat materialul, neindoindu-se de talentul lui, l-a convins sa il modifice si sa-l extinda. Initial Carrie a pornit de la o povestire de trei pagini. Este un caz tipic in problema de publicare, cate alte romane bune si radicale au intampinat aceasta bariera din partea editurilor? dar in cazul lui Stephen King rezultatul a fost unul de exceptie atat pentru edituri, dar mai ales pentru cititori. Dupa cum primul sau editor a declarat despre carte: ‘‘Carrie a fost primul roman al unui scriitor avea sa transforme cele mai atroce cosmaruri ale cititorilor in visuri de aur pentru editorii sai’’, astfel ajungand unul din cei mai de seama autori din America, cu numeroase romane si povestiri.

Aceasta carte a ajuns, destul de tarziu in vizorul meu, recunosc nu pentru ca nu prefer scrierile lui Stephen King, Apocalipsa lui este una dintre cartile din top 5 personal, apoi este Shining, Turnul Intunecat, fiecare avand o idee de ansamblu precisa ca un mozaic arab. Cand a ajuns in cele din urma in fotoliul de lectura, un soc. Un soc bun, ce demult nu m-a mai vizitat in acest mod placut. Regele a reusit pentru prima oara sa cantareasca atent ingredientele unei retete, ce multi pasionati ai scrisului nu calibreaza corect pentru a obtine o gustare apetisanta. Cu o reusita pe deplin recunoscuta, a scos din cuptorul creativitatii o constructie literara remarcabila prin continut, inteligenta, intriga bizara si ceva ce reflecta o societate. Un autor bun indeplineste doua lucruri, in primul rand ideea lui inovatoare si in ultimul rand modul cum spune acea idee in scris, traducerea ei in cuvinte. Mie desosebit imi este din ea, tema camuflata frumos, necesitatea de a fi langa cineva, sa fii acceptat si iubit si de aici tot calvarul prin care protagonista adolescenta este nevoit sa inoate.

O drama porneste din lipsa sau pierdere, in acelasi fel este construit si romanul-nuvela Carrie, iti aminteste de o tragedie greca, personajul Carrie ajungand un arhetip pentru fiinta umana izolata in ea si fata de exteriorul ostil. Nicand prin asa putine pagini nu au fost spuse asa de multe. Carrieta White, pe numele complet, o adolescenta ce nu poate fi invidiata de nimeni, retrasa si introvertita din fire, cu o copilarie ce s-ar putea insera cu usurinta in Purgatoriul lui Dante, indura rautatile cu iz de persecutie a colegilor de clasa. Pentru ea scoala devine o sala cu multe camere, fiecare o tortura cu orar fix, din care nu poate scapa. Daca nu este deja suficient, este si victima mamei sale fanatice, o femeie cu simtul violentei mai dezvoltat decat simtirea materna. O data cu umilinta la apogeu si pierderea in izolare, in carcera adanca a ei descopera o mostenire de familie ce o va metamorfoza intr-o furie a modernitatii. Mostenirea sub forma telekineziei o va ajuta sa obtina satisfactie de pe urma razbunarii asupra celor care au umilit-o si maltratat-o, vor fi aruncati, zdrobiti si incendiati. In final este o carte ce va va ocupa mainile si ochii pentru putin timp, dar mintea pentru o durata lunga. Pofta la lectura.

“Al cincilea as” este unul dintre acele romane istorice pline de emotii intense, in care apar urzeli politice, militare si chiar povesti de iubire ametitoare… Rodica Ojog-Brasoveanu reuseste si in aceasta carte sa surprinda esenta personajelor, pe langa crearea unei povesti cat mai veridice sau a unei intrigi solide cu ramificatii subtile si nebanuite.

O caracteristica importanta a scrierii este si intrepatrunderea fluida a doua fire narative, cu final pe alocuri surprinzator. Intriga de baza o constituie finalul celui de-al doilea razboi mondial, cand serviciile secrete romane lupta sa obtina informatii utile pentru indepartarea nazistilor din teritoriul transilvanean, in 1944 avand loc si intoarcerea armelor, de catre romani, impotriva fostilor aliati – nazistii si fascistii. Parasirea Axei si lupta alaturi de Aliati, catre ultima parte a razboiului, a reprezentat un moment important pentru Romania, care a influentat viitorul tarii si atitudinea ostila avuta ulterior de germani…

Personajul central din carte este Magda Savu, o romanca infiltrata ca functionara in serviciul armatei germane, in acelasi timp spion al Statului Major al Armatei Romane. Atunci cand in peisaj apar personaje ca profesorul Roman Iuga – persoana enigmatica si plina de surprize, batranul Toma Strejea, copiii Irina si Lepadus ori spargatorul Gri-Gri Trestian, avem parte de un spectacol tragicomic pe care nimeni nu-l poate rata…

Echipa “pestrita” formata astfel va dori sa fure planurile referitoare la urmatoarele miscari ale armatei germane, misiunea sinucigasa incluzandu-i pe parcurs si pe Dragnea sau Bubu, personaje de poveste… Colonelul Radian, locotenentul Alexandru (legat sentimental de Magda Savu), maiorul Hartner, secretara Hildegarde, matusile Amalia si Elvira sunt tot atatea exemple de personaje secundare, insa cu rol esential in parcursul povestii.

Firul narativ secundar, cel al povestii de dragoste din tineretea Magdei Savu, una cu urmari neprevazute, se dezvolta treptat, in timp ce firul central progreseaza si el pana la momentul culminant…

Teroarea pe care o reprezentau agentii SS-ului si politia horthysta este redata in multe din paginile cartii, nelipsind nici victimele colaterale, dupa confruntarea serviciilor de spionaj si contraspionaj din al doilea razboi mondial, prezente pe teritoriul Romaniei.

Pierderile suferite de eroii cartii sunt dublate de cinismul dictatorilor si conducatorilor statelor implicate in conflagratie, unii dintre acestia neavand pic de consideratie pentru viata subordonatilor si cetatenilor pe care-i reprezinta.

Desi se pot gasi destule exagerari despre situatia razboiului si caracterul germanilor, aliati pentru multa vreme ai romanilor, arta narativa si constructia generala a textului ofera cititorului multe motive de lectura pasionata, iar impresionanta este si coerenta povestii, sau atentia acordata detaliilor – amanunte care dau farmec si ajuta cititorul sa inteleaga cadrul general – de catre autoare.

Concluzia dupa o astfel de lectura nu poate fi decat una – Rodica Ojog-Brasoveanu a reusit, prin romanul “Al cincilea as”, inca o data, sa “creioneze” o intriga solida, cu putine puncte slabe, avand personaje memorabile si tusele fine ale thrillerelor istorice din literatura internationala. Un roman istoric plin de suspans, cu rasturnari ale pronosticurilor si taine incitante.

]]> http://nemirabooks.ro/al-cincilea-as-tensiune-spioni-si-romantism-pe-meleagurile-mioritice/feed 0 http://nemirabooks.ro/urzeala-tronurilor-o-fantastica-intriga-politica http://nemirabooks.ro/urzeala-tronurilor-o-fantastica-intriga-politica#comments Wed, 07 Dec 2011 10:02:29 +0000 Guran Virgil http://nemirabooks.ro/?p=2957 Un material de Guran Virgil

“Urzeala tronurilor” este primul volum din saga fantasy a scriitorului George R.R. Martin numita “un Cantec de Gheata si Foc”. Dupa cum criticii de la Newsweek au punctat, aceasta este inceputul detronarii lui Tolkien.

Actiunea se petrece in cea mai mare parte in Westeros, taramul vestic al lumii create de Martin. Acolo, regele celor 7 Regate, Robert I Baratheon, se duce in Tinutul Nordic, pentru a cere ajutorul bunului sau prieten si vechi tovaras de razboi Eddard Stark, Lord de Winterfell si astfel al intregului Nord. Robert ii cere celui din urma sa devina Mana a regelui, dupa moartea neasteptata a precedentei Maini, Jon Arryn. Tot in Nord, se petrece un lucru care pe parcursul cartii va avea o insemnatate destul de mare: Bran, unul din cei 5 copii ai lui Eddard este impins din varful unui turn de Jaime Lannister, fratele geaman a reginei Cersei, sotia lui Robert, astfel devenind olog. Baiatul nu isi aduce aminte evenimentul, petrecut intr-un context pe care va voi lasa sa-l descoperiti singuri.

Lordul Eddard pleaca in sud, spre capitala, impreuna cu fiicele sale Arya si Sansa, lasand-ui in Winterfell pe sotia sa Catelyn Stark, nascuta Tully, si fii lor, Robb, Bran si Rickon. Jon, fiul bastard al lordului Eddard se duce mai in nord, pentru a deveni membru al Rondului de Noapte. Rondul de Noapte este postat la notoriul Zid, un zid imens de gheata, la nord de care se afla un teritoriu neexplorat, un loc a tot felul de legende intunecate.

Pana sa ajunga in capitala, printul mostenitor, Joffrey, reuseste sa-si atraga ura uneia dintre fiicele Stark, Arya, punand sa-i fie ucis lupul stravechi. (care este de asemenea simbolul casei Stark) In ce o priveste pe sora sa, Sansa, aceasta este indragostita pana peste cap de Joffrey, urmand a-i fi sotie.

Ajuns in capitala, Lordul Eddar afla inca de la primul sau consiliu de starea financiara proasta in care se afla regatul. Din nefericire, aceasta nu este nici pe departe cea mai mare neregula descoperita de noua Mana a regelui. Investigand moartea lui Arryn, Stark descopera unele adevaruri socante, ajungand si la ipoteze cutremuratoare.

In alt plan, un asasin este trimis dupa viata lui Bran, fiul acum olog al lordului Stark. Viata copilului este insa salvata de mama sa, Catelyn si lupul sau stravechi. Aceasta, vrand dreptate, il captureaza pe suspect, Tyrion Lannister, celalalt frate a reginei si a lui Jaime. Catelyn il duce pe prizonier la sora ei, vaduva Arryn, insa abil, prizonierul reuseste sa scape de moarte.

Pe inca un alt plan, petrecut de aceasta data in continentul de la est de Westeros, numit Essos o intalnim pe Daenerys Targaryen. Familia Targaryen este de drept familia regala, tatal lui Dany fiind ucis in urma razboiului care l-a incoronat pe actualul rege, ucis de acelasi Jaime Lannister.

Ea este practice vanduta de fratele ei Viserys, zis si Dragonul, unui salbatic, Khal Drogo. Acesta este capetenia unui trib (numit khalassar) de calareti nomazi. El se casatoreste cu tanara fata, aceasta devenind astfel khalessi, si ii promite fratelui ei, ca pret pentru fata o armata cu care sa recucereasca Westeros.

Pana la sfarsitul cartii, in vest, Eddard Stark este mort, Nordul este in razboi cu sudul, si in regat sunt 4 pretendenti. In cealalta parte, in est, atat sotul cat si fratele lui Daenerys sunt morti, iar aceasta da nastere la 3 dragoni, reinviind astfel o specie considerate deja mit.
Cum se ajunge la aceasta situatie, va voi lasa sa descoperiti singuri pe parcursul lecturarii unui roman fantastic (si la propriu si la figurat).

“In mod categoric, Cantec de Gheata si Foc va ajunge cea mai buna saga fantasy scrisa vreodata”, si inchei astfel cu un citat New York Times.