James Bond de Țara Românească
In December 05, 2011 in Autori, Carti, Clasici, Literatura contemporana, Suspans
Un material de Narcisa
Sau Andronic, logofăt Radu Andronic.
Pentru cei care încă nu au făcut cunoștință cu el, deși Nemira ne-a oferit ocazia de mai multe ori, prin editarea volumelor anterioare din seria de “Capă și spadă” a Rodicăi Ojog-Brașoveanu, respectiv ”Letopisețul de Argint”, ”Ochii Jupâniței” sau ”Logofătul de Taină”, vă spun că Radu Andronic este logofăt de taină (agentul secret, cum i-am spune în zilele noastre, cu Sir în fața numelui, doar este boier) al domnului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, cel poreclit de turci Altîn-bey (Domnul Aurului).
”Avea o față smeadă, nas drept, puțintel încovoiat la vârf și ochi negri, lungăreți, în care sclipeau mereu lumini jucăușe. Mustăcioara subțire o purta lăsată peste buze. Când râdea, chipul se aduna în crețuri, iar dinții sticleau albi, toți deopotrivă, ca boabele înșirate în păstăi. Un semn vechi de spadă tătărească, subțirel ca o ață, îi încondeia fruntea spre tâmplă, pierzându-și urma printre șuvițele de păr.”
Gossip Girl: Un trio infernal
In November 30, 2011 in Amintiri, Autori, Carti, Junior, Literatura contemporana, Romanul de dragoste
Un material de N.S.
Volum după volum am urmărit cu sufletul la gură aventurile scandaloase prin care trec năbădăioșii adolescenți din Upper East Side, cartierul șic din New York. Am râs, am bârfit cu și despre ei, ce să mai, am petrecut clipe foarte plăcute, care ne-au făcut să-i îndrăgim, să-i invidiem puțin, uneori, sau pur și simplu să fim curioși ce se mai întâmplă în viața lor.
Dar ceea ce n-am aflat, încă, este cum a început totul: cum au început să se iubească – și să se urască – între ei și de ce relațiile lor au fost atât de tumultuoase. Iată că, odată cu ”Un trio infernal”, editura Nemira ne satisface și această curiozitate:
La început au fost trei adolescenți nemaipomeniți și inseparabili în prietenia lor, ”trei mușchetari pur și simplu fabuloși”: Serena van der Woodsen, Blair Waldorf şi Nate Archibald. Nate era invidiat de toți colegii săi de școală pentru prietenia cu cele două frumoase fete, în timp ce acestea erau considerate zeițe de către fetele cu care erau colegi, datorită privilegiului de a ieși cu un tip atât de superb ca Nate. Desigur, amândouă fetele erau îndrăgostite nebunește de ochii verzi ai lui Nate, deși niciuna nu îndrăznea să-și facă simpatia publică. Read the rest of this entry »
Ghidul greierului, sau cum sa nu mai fii furnica
In November 29, 2011 in Autori, Carti, Ghiduri, IQ, Istorie, Literatura contemporana
Un material de Pontos Cristi
Mai intai ar trebui sa vedem de ce ati vrea sa cititi o carte cu un asemenea titlu. Pentru a putea da un raspuns bun, un argument solid in vederea optiunii alese, trebuie sa facem o excursie mintala si exotica in nu tocmai pitoreasca si insorita statiune turistica a cotidianului.
Avem societatea aflata intr-o viteza accelerata, setata de vreo doua secole, in care toate furnicile trudesc, se grabesc, aduna si se gandesc la Regina lor: Munca. Interesant cap incoronat, nu? Unul care te face sa te expulzezi din caldura patului in diminetile friguroase si ploioase si nu te prea lasa sa te delectezi in parfumul unei cafele aromate savurate cu cei dragi dupa un pranz incet si copios. Nu, crunta regina are pentru umilii ei supusi doar un meniu de fast-food cu nume pe care banuiesc nu trebuie sa-l expun aici in continuare, dar regina este puternica din cauza servitudinii unui adevarat jandarm dispus sa isi respecte juramantul 24 de ore din 24 de ore, 7 zile din 7. Mai rau este ca fiecare dintre noi il avem pe noptiera, perete, prins de mana sau in buzunar si ne aminteste de suveranitatea muncii: ceasul.
„Ghidul lenesului. Mic tratat pentru lenesi rafinati” al lui Tom Hodgkinson este redactat pe orele zilei si nu pe capitole, pentru a se declara liber de constrangerile unei muncii cotidiene si organizate. Din perspectiva sa, munca organizata aduce prea apropiat de sensul de crima organizata si nu greseste foarte departe in afirmatie. Lenea, sau o stare de spirit inalta, era la inceput un atribut definitoriu pentru nobili, adevarati artisti si martiri ai lenesilor in purpura, ce aveau pe lista de indatoriri un fel de program de munca scris cu caractere mari si de aur, un singur cuvant: Nimic.
Din nefericire, si aristocratia a fost scuturata de o furtuna ce a schimbat orientarea umanitatii, si anume Revolutia Industriala. Prin ea oamenii s-au pus in serviciul masinii punand capat unei vietii cat de cat boeme, inlocuind viata cu acumularea de bunuri, identic cu o furnica. Statutul lenesilor de-a lungul raului cronologic, care intelegeti dumneavoastra nu seaca de pe o zi pe alta, s-a schimbat prea putin, ei find vazuti ca mari pacatosi ce si-au asigurat un cerc in infern sau uneltitori ce deseori ajung paria. Nu ca le-ar pasa, lenesii fiind ocupati cu nimicul rafinat, in acelasi fel in care Michelangelo isi desavarsea marea capodopera, si lenesii se rafineaza utilizand un motto pentru Marea Arta a Nimicului: munca iti face bine daca o face altcineva.
Intr-adevar. sa te opresti la o carte de asemenea tematica este o destinatie exotica in timpurile noastre in care si arta, suprema leneveala, se condenseaza ca sa ne rapeasca cat mai putin timp cu putinta. Un exemplu il ofera numarul mare de idolatri ai filmelor in defavoarea cartilor, nu ca una din ele nu ofera un moment, scurt sau lung de o stare de comod si comfort insotita de un moment creator.
Va rog in final, aproape anticontextual, sa nu va fie mila de cateva calorii arse daca va intindeti dupa carte pe un raft mai inalt intrucat prin ea va puteti licentia inr-o arta rafinata.
Eu sunt numărul patru – Pittacus Lore
In November 28, 2011 in Autori, Carti, Fantasy, Junior, Literatura contemporana, Romanul de dragoste, SF, Suspans
Un material de Cristian Pataki
“Trei sunt deja morţi, eu sunt Numărul Patru“, este un început care te face să-ţi curgă apa-n gură, dacă devorezi lectura sci-fi. Această „fantezie” îţi oferă şi câteva scurte momente horror care te fac să-ţi încordezi muşchii de la picioare. Bine, nu ajungi să faci cârcei, aşa cum am păţit în copilărie urmărind Jack spintecătorul, dar să nu uităm că un film este la fel de „gustos” precum o gumă de mestecat second-hand. Iar ca un bonus, filmul face să semene foarte mult cu The Twilight, ceea ce îi dă un gust de parodie.
Ştiind cât de antrenantă este cartea, am vrut să văd neaparat şi filmul! Chiar zilele trecute am auzit de apariţia lui. Aşadar, vă sugerez ca înainte de toate, să citiți cartea, pentru a experimenta o savoare cât mai intensă. Continuați apoi cu orice altă carte sau cu vizionarea unui cu totul alt film…
Ecranizarea este placută dacă îţi plac bătăile de joc, ştiind deja din roman anumite momente, distorsionate fără pic de bun simţ artistic, caracteristic Hollywood-ului. Idem şi faţă de lucrările Dune (Frank Herbert) sau Profeţiile de la Celestine (James Redfield) şi cu siguranţă a multor altora.
