“Al cincilea as” este unul dintre acele romane istorice pline de emotii intense, in care apar urzeli politice, militare si chiar povesti de iubire ametitoare… Rodica Ojog-Brasoveanu reuseste si in aceasta carte sa surprinda esenta personajelor, pe langa crearea unei povesti cat mai veridice sau a unei intrigi solide cu ramificatii subtile si nebanuite.

O caracteristica importanta a scrierii este si intrepatrunderea fluida a doua fire narative, cu final pe alocuri surprinzator. Intriga de baza o constituie finalul celui de-al doilea razboi mondial, cand serviciile secrete romane lupta sa obtina informatii utile pentru indepartarea nazistilor din teritoriul transilvanean, in 1944 avand loc si intoarcerea armelor, de catre romani, impotriva fostilor aliati – nazistii si fascistii. Parasirea Axei si lupta alaturi de Aliati, catre ultima parte a razboiului, a reprezentat un moment important pentru Romania, care a influentat viitorul tarii si atitudinea ostila avuta ulterior de germani…

Personajul central din carte este Magda Savu, o romanca infiltrata ca functionara in serviciul armatei germane, in acelasi timp spion al Statului Major al Armatei Romane. Atunci cand in peisaj apar personaje ca profesorul Roman Iuga – persoana enigmatica si plina de surprize, batranul Toma Strejea, copiii Irina si Lepadus ori spargatorul Gri-Gri Trestian, avem parte de un spectacol tragicomic pe care nimeni nu-l poate rata…

Echipa “pestrita” formata astfel va dori sa fure planurile referitoare la urmatoarele miscari ale armatei germane, misiunea sinucigasa incluzandu-i pe parcurs si pe Dragnea sau Bubu, personaje de poveste… Colonelul Radian, locotenentul Alexandru (legat sentimental de Magda Savu), maiorul Hartner, secretara Hildegarde, matusile Amalia si Elvira sunt tot atatea exemple de personaje secundare, insa cu rol esential in parcursul povestii.

Firul narativ secundar, cel al povestii de dragoste din tineretea Magdei Savu, una cu urmari neprevazute, se dezvolta treptat, in timp ce firul central progreseaza si el pana la momentul culminant…

Teroarea pe care o reprezentau agentii SS-ului si politia horthysta este redata in multe din paginile cartii, nelipsind nici victimele colaterale, dupa confruntarea serviciilor de spionaj si contraspionaj din al doilea razboi mondial, prezente pe teritoriul Romaniei.

Pierderile suferite de eroii cartii sunt dublate de cinismul dictatorilor si conducatorilor statelor implicate in conflagratie, unii dintre acestia neavand pic de consideratie pentru viata subordonatilor si cetatenilor pe care-i reprezinta.

Desi se pot gasi destule exagerari despre situatia razboiului si caracterul germanilor, aliati pentru multa vreme ai romanilor, arta narativa si constructia generala a textului ofera cititorului multe motive de lectura pasionata, iar impresionanta este si coerenta povestii, sau atentia acordata detaliilor – amanunte care dau farmec si ajuta cititorul sa inteleaga cadrul general – de catre autoare.

Concluzia dupa o astfel de lectura nu poate fi decat una – Rodica Ojog-Brasoveanu a reusit, prin romanul “Al cincilea as”, inca o data, sa “creioneze” o intriga solida, cu putine puncte slabe, avand personaje memorabile si tusele fine ale thrillerelor istorice din literatura internationala. Un roman istoric plin de suspans, cu rasturnari ale pronosticurilor si taine incitante.

]]> http://nemirabooks.ro/al-cincilea-as-tensiune-spioni-si-romantism-pe-meleagurile-mioritice/feed 0 http://nemirabooks.ro/urzeala-tronurilor-o-fantastica-intriga-politica http://nemirabooks.ro/urzeala-tronurilor-o-fantastica-intriga-politica#comments Wed, 07 Dec 2011 10:02:29 +0000 Guran Virgil http://nemirabooks.ro/?p=2957 Un material de Guran Virgil

“Urzeala tronurilor” este primul volum din saga fantasy a scriitorului George R.R. Martin numita “un Cantec de Gheata si Foc”. Dupa cum criticii de la Newsweek au punctat, aceasta este inceputul detronarii lui Tolkien.

Actiunea se petrece in cea mai mare parte in Westeros, taramul vestic al lumii create de Martin. Acolo, regele celor 7 Regate, Robert I Baratheon, se duce in Tinutul Nordic, pentru a cere ajutorul bunului sau prieten si vechi tovaras de razboi Eddard Stark, Lord de Winterfell si astfel al intregului Nord. Robert ii cere celui din urma sa devina Mana a regelui, dupa moartea neasteptata a precedentei Maini, Jon Arryn. Tot in Nord, se petrece un lucru care pe parcursul cartii va avea o insemnatate destul de mare: Bran, unul din cei 5 copii ai lui Eddard este impins din varful unui turn de Jaime Lannister, fratele geaman a reginei Cersei, sotia lui Robert, astfel devenind olog. Baiatul nu isi aduce aminte evenimentul, petrecut intr-un context pe care va voi lasa sa-l descoperiti singuri.

Lordul Eddard pleaca in sud, spre capitala, impreuna cu fiicele sale Arya si Sansa, lasand-ui in Winterfell pe sotia sa Catelyn Stark, nascuta Tully, si fii lor, Robb, Bran si Rickon. Jon, fiul bastard al lordului Eddard se duce mai in nord, pentru a deveni membru al Rondului de Noapte. Rondul de Noapte este postat la notoriul Zid, un zid imens de gheata, la nord de care se afla un teritoriu neexplorat, un loc a tot felul de legende intunecate.

Pana sa ajunga in capitala, printul mostenitor, Joffrey, reuseste sa-si atraga ura uneia dintre fiicele Stark, Arya, punand sa-i fie ucis lupul stravechi. (care este de asemenea simbolul casei Stark) In ce o priveste pe sora sa, Sansa, aceasta este indragostita pana peste cap de Joffrey, urmand a-i fi sotie.

Ajuns in capitala, Lordul Eddar afla inca de la primul sau consiliu de starea financiara proasta in care se afla regatul. Din nefericire, aceasta nu este nici pe departe cea mai mare neregula descoperita de noua Mana a regelui. Investigand moartea lui Arryn, Stark descopera unele adevaruri socante, ajungand si la ipoteze cutremuratoare.

In alt plan, un asasin este trimis dupa viata lui Bran, fiul acum olog al lordului Stark. Viata copilului este insa salvata de mama sa, Catelyn si lupul sau stravechi. Aceasta, vrand dreptate, il captureaza pe suspect, Tyrion Lannister, celalalt frate a reginei si a lui Jaime. Catelyn il duce pe prizonier la sora ei, vaduva Arryn, insa abil, prizonierul reuseste sa scape de moarte.

Pe inca un alt plan, petrecut de aceasta data in continentul de la est de Westeros, numit Essos o intalnim pe Daenerys Targaryen. Familia Targaryen este de drept familia regala, tatal lui Dany fiind ucis in urma razboiului care l-a incoronat pe actualul rege, ucis de acelasi Jaime Lannister.

Ea este practice vanduta de fratele ei Viserys, zis si Dragonul, unui salbatic, Khal Drogo. Acesta este capetenia unui trib (numit khalassar) de calareti nomazi. El se casatoreste cu tanara fata, aceasta devenind astfel khalessi, si ii promite fratelui ei, ca pret pentru fata o armata cu care sa recucereasca Westeros.

Pana la sfarsitul cartii, in vest, Eddard Stark este mort, Nordul este in razboi cu sudul, si in regat sunt 4 pretendenti. In cealalta parte, in est, atat sotul cat si fratele lui Daenerys sunt morti, iar aceasta da nastere la 3 dragoni, reinviind astfel o specie considerate deja mit.
Cum se ajunge la aceasta situatie, va voi lasa sa descoperiti singuri pe parcursul lecturarii unui roman fantastic (si la propriu si la figurat).

“In mod categoric, Cantec de Gheata si Foc va ajunge cea mai buna saga fantasy scrisa vreodata”, si inchei astfel cu un citat New York Times.

Mai intai ar trebui sa vedem de ce ati vrea sa cititi o carte cu un asemenea titlu. Pentru a putea da un raspuns bun, un argument solid in vederea optiunii alese, trebuie sa facem o excursie mintala si exotica in nu tocmai pitoreasca si insorita statiune turistica a cotidianului.

Avem societatea aflata intr-o viteza accelerata, setata de vreo doua secole, in care toate furnicile trudesc, se grabesc, aduna si se gandesc la Regina lor: Munca. Interesant cap incoronat, nu? Unul care te face sa te expulzezi din caldura patului in diminetile friguroase si ploioase si nu te prea lasa sa te delectezi in parfumul unei cafele aromate savurate cu cei dragi dupa un pranz incet si copios. Nu, crunta regina are pentru umilii ei supusi doar un meniu de fast-food cu nume pe care banuiesc nu trebuie sa-l expun aici in continuare, dar regina este puternica din cauza servitudinii unui adevarat jandarm dispus sa isi respecte juramantul 24 de ore din 24 de ore, 7 zile din 7. Mai rau este ca fiecare dintre noi il avem pe noptiera, perete, prins de mana sau in buzunar si ne aminteste de suveranitatea muncii: ceasul.

„Ghidul lenesului. Mic tratat pentru lenesi rafinati” al lui Tom Hodgkinson este redactat pe orele zilei si nu pe capitole, pentru a se declara liber de constrangerile unei muncii cotidiene si organizate. Din perspectiva sa, munca organizata aduce prea apropiat de sensul de crima organizata si nu greseste foarte departe in afirmatie. Lenea, sau o stare de spirit inalta, era la inceput un atribut definitoriu pentru nobili, adevarati artisti si martiri ai lenesilor in purpura, ce aveau pe lista de indatoriri un fel de program de munca scris cu caractere mari si de aur, un singur cuvant: Nimic.

Din nefericire, si aristocratia a fost scuturata de o furtuna ce a schimbat orientarea umanitatii, si anume Revolutia Industriala. Prin ea oamenii s-au pus in serviciul masinii punand capat unei vietii cat de cat boeme, inlocuind viata cu acumularea de bunuri, identic cu o furnica. Statutul lenesilor de-a lungul raului cronologic, care intelegeti dumneavoastra nu seaca de pe o zi pe alta, s-a schimbat prea putin, ei find vazuti ca mari pacatosi ce si-au asigurat un cerc in infern sau uneltitori ce deseori ajung paria. Nu ca le-ar pasa, lenesii fiind ocupati cu nimicul rafinat, in acelasi fel in care Michelangelo isi desavarsea marea capodopera, si lenesii se rafineaza utilizand un motto pentru Marea Arta a Nimicului: munca iti face bine daca o face altcineva.

Intr-adevar. sa te opresti la o carte de asemenea tematica este o destinatie exotica in timpurile noastre in care si arta, suprema leneveala, se condenseaza ca sa ne rapeasca cat mai putin timp cu putinta. Un exemplu il ofera numarul mare de idolatri ai filmelor in defavoarea cartilor, nu ca una din ele nu ofera un moment, scurt sau lung de o stare de comod si comfort insotita de un moment creator.

Va rog in final, aproape anticontextual, sa nu va fie mila de cateva calorii arse daca va intindeti dupa carte pe un raft mai inalt intrucat prin ea va puteti licentia inr-o arta rafinata.

Spunea odinioară Alexandre Dumas că “Istoria e cuiul în care-și agață romanele”. La aproape două secole distanță, o englezoaică frumoasă, care admite cu seninătate că nu a studiat niciodată istoria înainte de a se apuca să scrie acest roman – “Anima Templi” – demonstrează că Istoria poate însemna mult mai mult decât atât. Căci ea este cea care dă substanță și consistență acestei scrieri cu toate că, pe alocuri, se resimte un anumit gen de relativism, întrucât din structura personajelor care aparțin vremurilor de demult răzbat reprezentări sociale și sisteme de valori care vor apărea abia peste multe alte veacuri.

Este vizibilă dezvoltarea progresivă a atenției pentru exactitatea istorică, atenție care se îmbină în mod fericit cu reliefarea personajelor și glorificarea, din perspectivă deopotrivă istorică și narativă, a Templierilor. Young reușește de obicei să păstreze un bun echilibru între istorie și narațiune, oferind cititorului o cât se poate de credibilă atmosferă a epocii, precum și personaje creionate după toate regulile artei narative contemporane.

Englezoaica a avut inteligența de a alege o perioadă critică a istoriei, un timp tulbure, în care se regăsesc de obicei multe circumstanțe favorabile depășirii de sine. Proiectarea eroilor în universul unei istorii dramatice și zbuciumate (epoca Cruciadelor) îi permite, fiecăruia dintre ei, să-și înfrunte propriile angoase existențiale și morale. Young folosește, așadar, momentele tragice ale trecutului drept vectori de sublimare a individului. Emblematică este, în acest sens, evoluția lui Will Campbel, personajul principal, cel care are de străbătut o lungă cale inițiatică în încercarea cât se poate de modernă a regăsirii de sine; Garin de Lyon, prietenul trădător, se așează sub semnul aceleiași duble condiționări, a timpului istoric și a datelor personale, numai că el, datorită propriilor fantome și frustrări, o va apuca pe cărările întunecate ale vieții, permițând o și mai favorabilă punere în evidență a lui Campbell, personajul care beneficiază în mod vizibil de întreaga simpatie a naratoarei.

Bine reprezentată și destul de corect dozată este și dimensiunea filosofică, religioasă: inevitabil, înfruntarea dintre cele două lumi, creștină și musulmană, generează o serie de digresiuni cu miză spirituală. După cum autoarea mărturisește, gruparea Anima Templi nu își află un corespondent concret în istorie, totuși obsesia păcii, a unei religii unice a evreilor, musulmanilor și creștinilor care populau pământurile de dincolo de mare (Outremer: ținuturile Edessa, Tripoli, Antiohia și regatul Ierusalimului) este, afirmă ea, destul de posibilă. În ultimă instanță, epoca Cruciadelor nu a însemnat un neîntrerupt șir de războaie, între conflicte au existat ani lungi de pace în care se poate presupune că între adepții celor trei credințe s-a putut înfiripa un echilibru pe cât de fragil, pe atât de important.

Această obsesie a bunei conviețuiri în Orientul Mijlociu este una de factură modernă; e greu de crezut ca ea să fi fost prezentă cu o asemenea pregnanță în vreme Cruciadelor deși, pare-se, autoarea nu exclude total această posibilitate. În orice caz, câtă vreme perspectivele istorice asupra acelei epoci sunt ele înseși destul de contradictorii, orice interpretare, mai ales una de ordin literar, este permisă. Cu atât mai mult cu cât avem de-a face cu o ficțiune verosimilă, care ajută la conturarea unui întreg coerent!

Pe acest fundal istoric al ultimei cruciade, care a marcat sfârșitul imperiului creștin pe Pământul Sfânt, se proiectează o lume medievală plămădită din violență și mizerie, nebuni întru Domnul (fie ei creștini ori musulmani), conspirații, trădări, comploturi, prietenii trădate și iubiri imposibile (unele de un clasicism la limita plictisului, precum aceea dintre Will Campbel și Elwen), lupte pentru putere și bătălii epice. Remarcabile sunt descrierile unor orașe – Paris, Acra – autoarea surprinzând cu o lăudabilă finețe și atenție la detaliu atmosfera epocii.

Căutarea Graalului, de astă dată nu sub forma unui pocal, a unei spade ori a unei relicve, ci a unui soi de gromovnic eretic și incriminatoriu pentru autori – templieri care se așează sub semnul credințelor și ritualurilor acolo descrise – este o temă recurentă în literatură. Însă de această dată opțiunea autoarei este destul de inedită: Will Campbell găsește cartea, dar această găsire a Graalului nu îi aduce inițierea. Mai mult, cartea este aruncată în foc în fața lui de însuși magistrul Everard, gest simbolic care ridică un semn serios de întrebare asupra rostului ascuns al căutării. De altminteri, un important segment din inițierea lui Will Campbell constă în promisiunea unei inițieri mereu așteptate, tot mai îndepărtate.

Torturat de fantoma unei culpe originare (omorârea accidentală a surorii mai mici) potențate de imaginea unui reper patern aspru și acuzator, Campbell este un personaj problematic, care își află greu locul în vremurile violente pe care este condamnat să le înfrunte. Jaloanele căii pe care Will Campbell o va urma sunt prestabilite: el este condamnat să meargă pe urmele tatălui, să își asume visele, bătăliile, speranțele acestuia, dar și eșecurile, ratările și, în cele din urmă, moartea lui violentă. Căutarea Graalului, cartea de căpătâi a grupării Anima Templi, urmată de asumarea și îndeplinirea idealurilor utopice ale acestei grupări secrete este interiorizată de tânărul Campbell sub forma unei căutări a ”pământului” patern, un soi de Țară lăuntrică a Făgăduinței care promite împăcarea cu Tatăl și regăsirea de sine.

Safed, fortăreața Safed, locul uciderii lui James Campbell își deschide porțile în fața lui Will Campbell dincolo de coperțile acestei prime părți a trilogiei. Din fericire, cititorul nerăbdător nu va avea mult de așteptat. Va putea pătrunde cât de curând pe sub bolțile întunecate ale cetății: Cruciada stă să (re)înceapă odată cu partea a doua, proaspăt ieșită de sub tipar.

]]> http://nemirabooks.ro/anima-templi/feed 0 http://nemirabooks.ro/aristotel-la-muntele-saint-michel-2 http://nemirabooks.ro/aristotel-la-muntele-saint-michel-2#comments Thu, 17 Nov 2011 14:37:17 +0000 VyckRo http://nemirabooks.ro/?p=3007

Un material de VyckRo

“Aristotel la Muntele Saint-Michel – Rădăcinile greceşti ale Europei creştine” este poate una dintre cele mai importante publicaţii ale acestui început de secol 21. Cartea istoricului medievist francez Sylvain Gouguenheim vine să clarifice un mit care risca să devină un adevărat snobism al intelectualităţii occidentale. Volumul său are potenţialul să devină o carte de referinţă pentru cei îndrăgostiţi de istoria şi cultura Europei.

Cu siguranţă că această carte va genera o adevărata reevaluare a modului în care suntem obişnuiţi să percepem influenţa antichităţii asupra cotidianului, mai ales „rădăcinile greceşti ale Europei”. Mai mult ca sigur va avea, pe măsură ce va fi tradusă în mai multe limbi, acelaşi impact pe care l-au avut la vreme lor cărțile lui Jean Gimpel „Revoluţia Industrială în Evul mediu” şi „Constructorii Goticului” pentru o opinie publică care încă mai credea în acele „Dark Ages” în care creştinismul ar fi aruncat Europa pentru „1000 de ani”.

După acel sumbru 11 septembrie 2001, pe care administraţia prezidenţială americană a încercat să îl explice doar prin „fanatism religios” şi mai ales după încercările autorităţilor americane de a legitima un fel de „cruciadă” împotriva ţărilor arabe, s-a observat o radicalizare fără precedent a unor curente socialiste şi ateiste de care mulţi dintre noi nici nu eram conştienţi că există. Una dintre repercusiunile la care nimeni nu s-ar fi gândit a fost dezgroparea unor mituri despre o Europa Creştină barbară şi sălbatică, unde cărţile de filozofie greacă erau distruse (idee desprinsă probabil din romanul lui Umberto Eco „Numele trandafirului”) şi unde savanţii erau arşi pe rug pentru „afirmaţiile lor ştiinţifice” (vezi cazul lui Giordano Bruno, care a fost de mult clarificat de istorici).

Istorici ca John Hedley Brooke si Peter Harrison de la Oxford; David Lindberg și Ron Numbers de la Wisconsin-Madison; și Simon Shapin din California au arătat inexistenţa unui conflict între ştiinţă şi religie, iar autori ca Jean Gimpel au arătat în trecut chiar interesul deosebit manifestat de biserici şi mănăstiri pentru evoluţia tehnologică. Singurul mit care pare că ar fi rămas tabu a fost cel care conferea paternitatea culturii europene Islamului.

Acest mit opune unei „Europe barbare şi sălbatice” un „Islam al luminilor” şi, în conformitate cu susţinătorii lui, Europa medievală ar fi pierdut orice legătură cu „filosofia greacă” şi cu „ştiinţa antichităţii”, asta până în momentul contactului cu Islamul. Astfel, prin recucerirea Spaniei („Reconquista”) şi mai târziu prin cruciade, Europa a intrat în contact cu Islamul care „păstrase întreagă cultura greacă”. Urmând logica lor pornită de la premise greşite, prin traducerile din arabă s-a ajuns treptat la Renaştere, Iluminism şi implicit la societatea contemporană.

Nu trebuie pierdute din vedere implicaţiile socio-politice ale împământenirii acestui concept, deşi socialiştii par bucuroşi să lovească în politica prezidenţială americană prezentând un „Islam al luminilor” creator de civilizaţie, iar neo-ateiştii par bucuroşi să lovească în creştinism opunând acest „Islam al luminilor” aşa-ziselor „Dark Ages” creştine.

Gouguenheim îşi prezintă curajos cazul, amintind oponenţilor săi că Europa nu a pierdut niciodată contactul cu Imperiul Bizantin (ți asta, până la dispariţia acestuia în 1453, când Mahomed II, cuceritorul Constantinopolului, a pus punct unuia dintre cele mai longevive imperii din istoria umanităţii – 1123 de ani). Din Imperiul bizantin, operele greceşti îşi găseau drum prin Italia, Sicilia sau, mai rar, prin Balcani, până la mănăstirile din Vestul Europei.

Mai mult, Gouguenheim nu se opreşte doar la a prezenta date despre prezenţa manuscriselor lui Aristotel la mai multe mănăstiri occidentale cu 40 de ani înainte de cucerirea Spaniei, dar contestă chiar acurateţea traducerilor din arabă. Aceste traduceri arabe proveneau la rândul lor din siriacă, sirienii fiind cei care au tradus operele greceşti pe care arabii mai târziu le-au tradus în arabă. După recucerirea Spaniei de către creştini, au fost traduse în latină. Evident, Gouguenheim se întreabă cât de corecte mai erau aceste traduceri în comparaţie cu cele provenite din Bizanţ şi scrise în greacă.

Cartea lui poate părea un adevărat rechizitoriu pentru susţinătorii tezei „islamul luminilor”, cărora de exemplu le reaminteşte că nici nu ar trebui să vorbim de „islam” sau „musulmani”, ci mai degrabă de „arabi”, pentru că, la anul de referinţă, o parte importantă a arabilor erau încă creştini şi multe teritorii stăpânite de arabi, precum Alexandria, erau teritorii ce aparţineau culturii creştine, ce fuseseră islamizate de curând. Totodată, el urmăreşte originile cunoaşterii filosofiei greceşti de către musulmani şi ajunge la sirienii creştini. De asemenea, căutând originile cunoştinţelor de medicină din lumea islamică, ajunge la creştinii nestorieni.

Rămâne de văzut care va fi reacţia islamofililor şi mai ales a noilor atei, care şi-au construit un întreg discurs critic la adresa creştinismului, acuzându-l de a fi încercat să suprime cultura şi filosofia antică, asta evident… dacă nu ar fi fost Islamul.

Pentru unii cititori de specialitate, titlul acestei lucrări s-ar putea să sune asemănător cu studiul lui Henry Adams „Mont Saint Michel And Chartre”. Cu toate acestea, în timp ce studiul lui Henry Adams se axează mai mult pe arhitectură, cartea „Aristotel la Muntele Saint-Michel – Rădăcinile greceşti ale Europei-” se axează mai mult pe latura literară, adică a traducerilor care se realizau acolo.

]]> http://nemirabooks.ro/aristotel-la-muntele-saint-michel-2/feed 0 http://nemirabooks.ro/vanturile-de-la-marble-arch-povestiri-sf http://nemirabooks.ro/vanturile-de-la-marble-arch-povestiri-sf#comments Thu, 03 Nov 2011 11:24:21 +0000 Alexandru Trandafir http://nemirabooks.ro/?p=2953 Un material de Alexandru Trandafir

Vanturile de la Marble Arch – povestiri SF cu ingrediente din dramaturgie, filosofie, psihologie si literatura fantasy.

Autoarea acestei colectii de povestiri si nuvele, Connie Willis, face parte dintre scriitorii cei mai premiati din literatura SF, avand in palmares, printre multe altele, 10 premii Hugo si 6 Nebula. In Introducerea pe care o gasim in carte scriitoarea americana ofera cititorului cateva subiecte de discutie, precum si unele detalii de ordin biografic, esentiale in trasarea drumului parcurs in cariera literara – influenta scrierilor lui Shakespeare, ale Agathei Christie ori ale unor autori de SF din anii 1950-1970, rolul exercitat de mediul social in care a trait, referitor la importanta bibliotecii publice in acumularea de cunostinte practice si teoretice, pe langa conturarea unui stil aparte care sa-i defineasca scrierile.

Scurta prezentare de pe coperta cartii este una incitanta si deloc exagerata, povestirile abordand diverse teme din actualitate, de la poluare si nevoia de protejare a ecosistemelor, pana la un posibil ‘armaggedon’, la ideea calatoriilor intergalactice si in timp, la resimtirea unor unde vibrante din razboaiele trecutului sau pana la o potentiala invazie extraterestra.

Foarte interesanta ar putea fi considerata si ‘clasificarea’ povestirilor, in functie de elementul definitoriu al intrigii – astfel avem o categorie de povestiri denumita Buletine meteorologice, alta Ghizi de calatorie etc.

Prima povestire din volum este chiar aceea care da titlul culegerii, si anume ‘Vanturile de la Marble Arch’k, actiunea petrecandu-se aproximativ pe la sfarsit de secol XX, intr-o Londra ploioasa si capricioasa, personajele principale cautand sa ajunga la una dintre piesele de teatru jucate in stagiunea respectiva, printre care se numara si Furtuna de Shakespeare, agitatia din jurul sarbatorilor de iarna fiind un impediment suplimentar in gasirea de bilete, pe langa obisnuita aglomeratie din metropola engleza. In calatoriile cu metroul, unul din personaje incepe sa simta anumiti curenti de aer dezagreabili, in locatii aflate la distante apreciabile, dar cu precadere in zona statiei Marble Arch… Raspunsul la aceasta enigma este surprinzator si incarcat cu semnificatii simbolice, subtile, cu reverberatii si in viata sentimentala a personajelor urmarite si nu numai.

Urmatoarea povestire, ‘Luna albastruita’, nu mai contine tusele de sarcasm si cinism ale precedentei, insa va avea momente savuroase de umor si desfasurare a actiunii pe alocuri alerta si stranie… Cea care declanseaza intriga este firma Mowen Chemical, testele ei si deversarile de substante poluante influentand, paradoxal si chiar ironic, destinul unor personaje intr-un mod favorabil, care lupta pentru eliminarea substantelor toxice din atmosfera si pentru o atitudine eco-prietenoasa a companiei… Ne intalnim si cu o poveste de dragoste asemanatoare basmelor, cu un final aproape in stil hollywoodian, dar pe care n-ai cum sa-l indragesti… Sunt evidente atat elemente SF, cat mai ales unele fantasy care le completeaza pe primele, naratiunea fluida contribuind, alaturi de momentele ‘poetice’, la o scriere bine elaborata, cu intriga destul de solida.

Aidoma acelora pe care i-am cunoscut candva este o poveste despre persoane obisnuite, care nu ies in evidenta, actiunea petrecandu-se in diverse colturi ale SUA… In preajma Craciunului, planurile diverse ale unor familii si cupluri ordinare sunt date peste cap de schimbarea relativ brusca a vremii, care aduce atat fericire cat si dezamagire pentru personajele centrale urmarite in poveste… Miracole sau coincidente, nimeni nu poate spune exact, insa, prin condeiul scriitoarei, care insufla umor si ironie situatiilor intalnite in text, cititorul va medita la misterul vietii, plina de sinuozitati, aducand omul de la agonie la extaz, iar daca putem gasi o morala, aceea ar fi ca puterea credintei si lupta cu vicisitudinile sortii sunt in stare sa echilibreze si imbunatateasca traiul, fara a uita ca aceia care nu asculta de glasul ratiunii si al inimii in acelasi timp, pe cat posibil, sunt predispusi la autodistrugere…

‘Daisy, in soare’ reprezinta o naratiune plina de simboluri, in care ideea sfarsitului lumii este descrisa intr-un mod poetic si initiatic, prin ochii unei copile/adolescente de 15 ani, care parcurge drumul spre maturizare in circumstantele ingrijoratoare ale extinderii astrului solar din galaxia noastra. Subtil ni se induce o impresie despre aspectul lumii (sau a unei parti din ea) in cazul acelei catastrofe cosmice, in paralel cu primii fiori de dragoste adolescentina resimtiti de Daisy. Calatoria cu trenul este un fel de eufemism, probabil pentru ideea de transformare continua pe parcursul vietii si pana la sosirea la destinatie… Gustul dulce-amarui al calatoriei respective este potentat de ‘imaginile’ folosite de scriitoare, cu tusele fantastice regasite si in unele basme…

Scrisoare informativa este o povestire despre un obicei popular, acela de a trimite rudelor, in preajma sarbatorilor de la final de an, cate o scrisoare cu rol de evocare a noutatilor din ultimul an, din viata celui care a compus-o. Treptat, povestea eroinei se transforma intr-o naratiune aproape incredibila, despre o presupusa invazie extraterestra, care aduce unele schimbari in bine asupra modului de socializare al oamenilor din comunitatea respectiva… Umorul este folosit si aici din plin, folosindu-se si moda vestimentara ca ‘paravan’ pentru invazia extraterestra. O scriere antrenanta si cu destule intorsaturi de situatie…

Povestirea ‘Cei care pandesc focul’ are un evident aspect SF, si anume acela al calatoriilor in timp, eroul, un agent de la final de secol XX – inceput de secol XXI, fiind nevoit sa se intoarca in Londra din perioada celui de-al doilea razboi mondial, pe cand orasul era bombardat de avioanele germane… Misiunea sa este aceea de a gasi tradatorul care a contribuit la distrugerea Catedralei St Paul, si astfel devine pompier si paznic al catedralei. Langby, presupusul tradator, va furniza unele surprize pe parcursul povestii, impresionandu-l chiar si pe Bartholomew, personajul principal. In poveste un rol important revine si unor personaje care locuiau in zona statiei de metrou Marble Arch…

‘Non-stop spre Portales’ ne prezinta ideea unui fan-club al scriitorului american de science-fiction Jack Williamson, care calatoreste in timp si spatiu (la nivel cosmic) – fan-clubul-, pentru a redescoperi elemente din viata unui artist vizionar si care a influentat dezvoltarea omenirii… Un tip obisnuit, care vine in localitate pentru a-si gasi un loc de munca, afla printr-o ‘coincidenta’ de acest tur al orasului, iar concluzia la care ajunge il lasa ‘masca’… Povestirea este presarata de amanunte biografice ale scriitorului respectiv si de ingrediente care amintesc partial de opera lui PKD.

Povestirea ‘In Cretacicul tarziu’ abordeaza tema supravietuirii intr-o lume caracterizata de imputinarea resurselor de hrana si de concurenta cu specii mai bine adaptate unor conditii de mediu aspre/extreme… Intriga o reprezinta activitatea educativa de la o unitate de invatamant americana, in cadrul careia Catedra de Paleontologie are o situatie delicata… Aflam de la profesorul Othniel ca in Cretacicul tarziu dinozaurii carnivori au atins apogeul dezvoltarii lor, iar dezbaterea privind disparitia dinozaurilor este inca un subiect cu raspuns partial neelucidat. Umorul si ironia sunt prezente aproape in fiecare pagina, de la situatiile jenante si glumele/comportamentele specifice liceenilor, pana la situatia academica rigida sau insuficient de bine administrata, ca progres al tehnicilor de predare si nu numai… Este prezenta si o paralela subtila intre disparitia dinozaurilor si situatia omenirii din zilele noastre, cu referire in special la societatea academica si la reglementarile politico-judiciare…

Celelalte povestiri din volumul I al The Best of Connie Willis – O scrisoare de la familia Cleary, ‘Mult zgomot pentru nimic’, Fiicele mele iubite – sunt indeajuns de atragatoare pentru a nu-l plictisi pe cititor, chiar daca nu se numara printre favoritele mele. Bineinteles, aici intervine si chestiunea de gusturi…

Pentru a incheia, amintesc faptul ca povestirile din volumul Vanturile de la Marble Arch au obtinut 2 premii Hugo, 2 Nebula si 1 premiu Locus. Volumul de fata, desi se incadreaza in literatura science-fiction, are elemente destule din literatura filosofica, psihologica, politista, fantastica ori mistery. In concluzie, cu toate ca stilul scriitoarei americane este nonconformist/neconventional, in raport cu tehnica altor autori, pot fi de acord cu prezentarea de pe coperta spate: “Connie Willis scrie atat de bine, incat pana si cei care nu sunt amatori de SF vor gasi puncte de interes in textele ei.”

]]> http://nemirabooks.ro/vanturile-de-la-marble-arch-povestiri-sf/feed 0 http://nemirabooks.ro/westeros-se-cutremura-martin-loveste-din-nou http://nemirabooks.ro/westeros-se-cutremura-martin-loveste-din-nou#comments Tue, 01 Nov 2011 00:24:30 +0000 Stefanescu Veronica http://www.nemirabooks.ro/?p=2870 Un material de Stefanescu Veronica

Nimic nu se compara cu lectura unui volum din “Cantec de gheata si foc” langa gura sobei/caloriferului, in timp ce afara personajul comun intre Pamant si Westeros – zapada isi face de cap si iti da senzatia ca esti undeva la sud de zid, intr-una dintre incaperile calduroase ale Castelului Negru. Dar cum atunci cand pui mana pe o carte de-a lui Martin, creierul nu mai reactioneaza la stimuli exteriori si esti total in transa, poti avea aceeasi senzatie de mai sus si in cazul lecturarii volumului in timpul zilelor toride de august, simtind fiorii zidului adulmecandu-te.

Astfel, sfasiata de dorul pentru Westeros si ai sai locuitori, am pus mana pe “Inclestarea regilor” fara sa observ eforturile disperate ale mercurului de a sari din termometru. Inca de la prolog realizez ca desi m-am intors in Westeros, nu e acelasi tinut pe care il cunosteam din “Urzeala Tronurilor”. Dupa moartea regelui Robert Baratheon, “mostenitori” ai tronului rasar din toate partile hotarati sa faca orice pentru a ajunge regi.

In prezent, la Debarcaderul Regelui domneste Joffrey, sub atenta supraveghere a lui Cersei si a unchiului Tyrion. Baiatul este impulsiv, imatur si iute la manie. Toate astea plus aflarea secretului nasterii lui duc la mici revolte ale poporului. Dar e de ajuns o singura scanteie pentru a aprinde focul, asa ca in curand revoltele se transforma in comploturi si planuri de asasinare.

Dusmanii vin din toate partile spre Lannisteri, tatal lor este la lupta prea departe pentru a-i apara, fratele razboinic zace intr-o temnita inlantuit, asa ca cine va apara onoarea leului? Raspunsul vine de la Tyrion care nu numai ca dovedeste o inteligenta fara cusur si o viclenie care tine piept celei a surorii sale, dar arata un curaj si o putere de lupta iesite din comun. Toate acestea pana cand… va las pe voi sa descoperiti.

Urmatorii pretendenti la tron sunt fratii raposatului rege: Stannis si Renly. In timp ce Renly isi dobandeste o armata puternica prin intermediul unei casatorii si bazandu-se pe sarmul personal, Stannis apeleaza la magie, sub influenta unuia dintre cele mai sinistre si diabolice personaje ale cartii, Lady Mellisandre din Ashai alias Femeia Rosie.

Undeva, prin Westeros, si noul rege al Nordului, Robb Stark, castiga suprematia in incercarea de a stabili din nou granite in interiorul taramului odinioara unit. In lipsa sa de la Winterfell o alta forta neasteptata preia controlul, in persoana lui Theon care intors acasa in Insulele de Fier, realizeaza ca si el are dreptul la o coroana. Dar dandu-si seama ca pentru familie este un strain si ca regatul ii va reveni susorii sale, decide sa-si ia soarta in propriile maini realizand ca dusmanul il reprezinta chiar propria familie.

Bran are parte de experiente noi descoperindu-si al treilea ochi si constientizeaza o legatura mistica cu lupul sau, dovedind faptul ca lupii copiilor Stark sunt ceva mai mult decat niste simple animale.

Aparent in pericol, Arya este de fapt cel mai in siguranta membru al familiei, intrucat calatoreste sub un nume fals dandu-se drept baiat. Drumul sau are parte de multe surprize neplacute si de rasturnari de situatie, dar Arya se adapteaza intr-un mod incredibil, da dovada de o deosebita inteligenta si putere incat uneori uitam ca e doar o fetita. Marele semn de intrebare apare in dreptul lui Jaquen H’ghar, un barbat misterios care calatoreste spre zid in lanturi. Odata eliberat, va interveni intr-un mod neasteptat in viata Aryei dupa care va disparea fara urma lasandu-i o moneda veche, o mie de intrebari si o sintagma enigmatica: Valar Morghulis.

Pierdut la nord de zid, Jon Snow impreuna cu Rondul de Noapte pornesc intr-o calatorie in tinuturile salbaticilor. Pe drum insa, orice urma a vreunei vietuitoare a disparut de pe fata pamantului, asta pana cand fortele lui Mance Ryder incep sa prinda contur. Sacrificiul pe care Jon va trebui sa-l faca va fi unul neimaginabil, caci din cei peste 300 de oameni care au pornit in aceasta expeditie el va fi ultima speranta a regilor care se bat nestiutori la sud.

Daenrys incearca sa-si stranga si ea propria armata, calatorind prin etapele initierii ei. De remarcat este scena labirintului, una dintre cele mai fascinante scene pe care le-am citit. Descrierile sunt pur si simplu uimitoare, creierul parca dezgroapa el insusi niste amintiri inchise in noi, totul are mii de semnificatii, scenele iti taie la propriu rasuflarea. Abia astept sa le vad transpuse pe ecran, sunt sigura ca imi vor depasi asteptarile.

Odata cu al doilea volum al seriei, universul povestii ia amploare, actiunea intanzindu-se pe teritorii care pana acum erau doar niste nume.De asemenea tehnica lui Martin este impecabila, suspansul atinge cote maxime iar magia se dezvolta mult mai mult ca in primul volum.

Nu e nevoie sa mai laud complexitatea si calitatea seriei, intrucat cei care au citit deja primul volum le cunosc prea bine.

Asadar va indemn din toata inima sa puneti mana cat mai repede pe “Inclestarea regilor”. Veti avea parte de personaje demne de istorie, morti neasteptate, magie, sabii, comploturi, jocuri politice, suspans din toate partile si o actiune care va va prinde si nu o sa va mai dea drumul vreodata.
Poate fi ceva mai bun de atat? Sper ca Iuresul sabiilor va fi…

]]> http://nemirabooks.ro/westeros-se-cutremura-martin-loveste-din-nou/feed 0 http://nemirabooks.ro/heinrich-mann-ingerul-albastru http://nemirabooks.ro/heinrich-mann-ingerul-albastru#comments Mon, 31 Oct 2011 14:37:00 +0000 A.T. http://nemirabooks.ro/?p=2935

Un material de A.T.

”Professor Unrat oder Das Ende eines Tyrannen”, publicat de editura Nemira sub titlul de ”Îngerul albastru”, este un roman scris (în anul 1905) de scriitorul german Heinrich Mann, fratele câștigătorul premiului Nobel pentru Literatură pentru anul 1929, Thomas Mann (cu romanul ”Casa Buddenbrook”).

Dacă fratele său mai mic a fost influențat de romancierii ruși ai secolului al 19-lea (în special Lev Tolstoi) reușind să atragă atenția întregii lumi asupra literaturii germane prin scrierile sale, francofilul Heinrich Mann nu a atins niciodată faima acestuia, fiind catalogat mai degrabă drept autorul unor volume de critică socială, cu vederi de stânga.

Nici în romanul de față, care face parte din scrierile sale de început, Heinrich Mann nu face rabat de la satirizarea societății burgheze germane din acele timpuri; până la urmă, scrierile sale acide îl vor face să cadă în dizgrația regimului fascist, romanele fiindu-i puse la index, iar autorul însuși nevoit să se refugieze în Statele Unite, California, unde va și trece în neființă, sărac și necunoscut.

Povestea din ”Îngerul Albastru” îl are în prim plan pe directorul misogin și tiranic al unei școli de provincie (profesorul Raat), care este atât de nepopular printre elevii săi, încât a fost poreclit Unrat (în românește ”Scârnăvie”).

Spre nenorocul său, acesta se îndrăgostește până peste cap de o cântăreață exotică și controversată – frumoasa Rose Frohlich, care își execută programul artistic într-un local de noapte, cu numele de “Îngerul albastru”.

Această relație va avea un efect devastator asupra unui burghez atât de bine ancorat în conveniențele sociale, deoarece iubita sa este o femeie deosebită, cu gusturi fine și rafinate, greu de mulțumit din resursele financiare ale unui slujbaș de condiție medie. De aceea, pentru a ține pasul cu nevoile extravagante ale iubitei sale, profesorul Raat ajunge, pe nesimțite, înglobat în datorii și, într-un final, chiar la închisoare pentru imposibilitatea achitării acestora…

Nu este nicio îndoială că ”Îngerul albastru” este o poveste clasică despre decăderea morală, socială și chiar fizică a unui burghez de provincie, poate nu atât de incitantă pentru unii cititori din zilele noastre, ceea ce ar fi și normal, doar au trecut mai bine de o sută de ani de la prima sa publicare, însă acum, după ce am lecturat-o, pot să vă spun că are un ceva inefabil, imposibil de găsit în volumele autorilor contemporani cu noi.

De altfel, povestea iubirii nefericite a profesorului Raat a atras atenția constantă a cinematografiei, romanul lui Heinrich Mann bucurându-se de numeroase ecranizări, cea mai cunoscută dintre ele fiind producția ”The Blue Angel/Der Blaue Engel” din anul 1930, film ce a transformat-o în star internațional pe actrița Marlene Dietrich, în rolul cântăreței Lola Lola (personificare a iubitei profesorului).

]]> http://nemirabooks.ro/heinrich-mann-ingerul-albastru/feed 0 http://nemirabooks.ro/snobii-de-julian-fellowes http://nemirabooks.ro/snobii-de-julian-fellowes#comments Wed, 12 Oct 2011 09:44:28 +0000 EvilMitza http://www.nemirabooks.ro/?p=1940 Un material de EvilMitza

“Snobii” de Julian Fellowes reprezinta o ilustrare a societatii englezesti de la sfarsitul secolului XX. Un lucru care mi-a placut foarte mult la aceasta carte este faptul ca actiunea se desfasoara pe un singur plan narativ, transformand-o astfel intr-o lectura usoara, perfecta pentru a te relaxa la sfarsitul zilei.

Astfel, se urmareste povestea unui singur personaj, Edith – intruchiparea snobismului. Totul este privit din exterior, prin ochii prietenului cel mai bun al lui Edith, motiv pentru care se evidentiaza in primul rand felul in care sunt privite acest gen de persoane de catre ceilalti si mai putin ceea ce simt sau ce gandesc ele cu adevarat. Tot ceea ce face Edith ne este redat prin prisma intelegii prietenului ei, actor la inceput de drum, ce priveste intreaga poveste cu ochi critic si usor sarcasm.

Cititorul poate trage propriile concluzii asistand la discutiile personajelor sau poate alege sa se lase influentat de perspectiva naratorului-personaj evidentiata in cadrul naratiunii. Acceptiunea cuvantului snob este mai mult aceea de imitarea a unui stil de viata decat a unor opinii sau a modei. Subiectul cartii devine astfel ascensiunea pe scara sociala. Apartenenta la clasa nobilimii permite accesul la diferite evenimente organizate in cercul lor restrans cum ar fi balurile si petrecerile specifice vremii.

Edith facea parte din categoria de mijloc iar mama ei, constienta de acest lucru, a incercat sa o faca sa realizeze de mica situatia lor materiala. Astfel, personajul nostru a inteles ca ascensiunea pe scara sociala nu putea fi obtinuta decat prin casatorie. Desi fata de mama ei nu recunoaste acest lucru, Edith tine cont de principiile si conceptele mamei si se straduieste sa obtina ceea ce vrea.

Dupa indelungate eforturi, Edith obtine ceea ce isi doreste numai pentru a realiza ca lucrurile nu sunt asa cum credea ea. Intr-un moment de plictiseala, da cu piciorul realizarii ei. 8 luni mai tarziu intelege ca plictiseala se producea din cauza caracterului ei nestatornic si nu alegerii pe care o facea si incearca sa revina la alegerea initiala.

Concluzia pe care o trage naratorul este aceea ca motivul pentru care Edith se intoarce la prima alegere este aceea ca se simtea lipsita de importanta: “Nu-l voia pe Charles inapoi pentru virtutile lui si nici macar din cauza secretului ei. O facea pentru sentimentul de importanta asigurata care acum ii lipsea si de care, chiar daca nu o recunostea, avea nevoie mai mult ca niciodata.”

Parerea mea este ca Edith a realizat cat de important era ceea ce avea numai atunci cand a pierdut acel lucru iar alegerea ei a fost facuta pe criteriul fericirii. Va fi prea tarziu pentru Edith sa se intoarca? Naratorul o acuza pe Edith de lipsa moralitatii, in mod indirect bineinteles, insa eu cred ca ea doar este fidela principiilor mostenite de la mama ei. Desi prezentata ca un personaj extrem de inteligent, Edith nu incearca nicio clipa sa-si stabileasca propriile principii, probabil aceasta trasatura fiind specifica perioadei prezentate.

Prima oară am citit cartea acum 2 ani și mi s-a părut diferită, cu multe idei interesante și pline de potențial, fiecare putând fi tratată într-un roman separat. Acum, am terminat-o de citit a doua oară și cu întâmplările proaspăt întipărite în memorie, încerc să-mi alcătuiesc o opinie solidă despre carte. Un lucru în favoarea ei. Cartea e frumoasă, în format de 130×200 mm și cu o ilustrație a copertei unică.

Desigur, când încep o recenzie cu aspectul cărții nu e de bine. Dar cartea a fost un cadou și o tratez ca atare. Și, după ce am citit-o a doua oară, cred că e un cadou excelent, probabil mai mult pentru fete decât pentru băieți, cărora le place o lectură ușoară și nu-i deranjează trimiterile la operele lui Shakespeare și Keats sau alții.

Încă un lucru. Cartea e scrisă frumos, atât de frumos încât autoarea pare că a încercat să scrie poezie amestecată cu suspans superficial și teorii ale conspirației, o poezie în 500 de pagini care deși pare frumoasă, nu se citește prea ușor.

Apoi, ideile prezentate sunt interesante dacă nu ar fi atât de amestecate. Avem teorii ale apocalipsei cu fanatism religios, manuscrise ascunse, versuri clasice, ezoterism, știință antică și memorie celulară. Cum se împacă toate astea într-un roman? Nu prea bine.

Autoarea pare că încearcă prea mult. Avem parte de explicații istorice întregi din partea unor avocați și medici iar după fiecare linie de dialog, autoarea ne explică ce a vrut să zică, cum s-a simțit personajul, ce gândea de fapt. Trec cu vederea acest lucru 50 de pagini dar pe urmă chiar mă plictisește. Pot și eu să gândesc.

Ce să spun despre personaje? Nu sunt credibile, nu evoluează dar totuși au un farmec aparte ca într-un film de duzină cu actori celebri (frumoși și cam prea perfecți)

Avem și o poveste de dragoste care se înfiripează lent dar aflăm că soarta a orânduit astfel iar în final, poți să simți că ceva lipsește. Eu încă nu mi-am dat seama ce. Poate tipul personajelor, el- tip sobru, misterios, calculat cu momente de romantism ascuns, ea-vulnerabilă, slăbită după operație, dar puternică, în timp ce nu poate trăi fără el. Clasic, clișeu, petru unii frumos.

Rămân la părerea mea. Cartea e frumoasă în calitate de cadou, în special că începutul te prinde și apoi apare o întorsătură de situație care în loc să continue povestea în același mod o blochează și încep să se amestece toate acele idei de mai sus. Să nu uit, Labirintul Rozelor este un debut, așa că poate așteptările mele au fost cam mari.

]]> http://nemirabooks.ro/labirintul-rozelor-un-cadou-frumos/feed 1