Arhive din December, 2010

WYRM – Povestea unei deveniri

On December 20, 2010 in SF

Dacă vă place science-fictionul şi în plus dacă gustaţi aventurile petrecute în locaţii îndepărtate şi cât mai exotice, romanul Wyrm al lui Orson Scott Card este alegerea (aproape ) perfectă, oferind din belşug aceste ingrediente atât de necesare pentru o carte de citit , să zicem, la gura sobei, ca să ne adaptăm anotimpului.

În cazul în care nu sunteţi familiarizaţi cu scrierile lui  O.S. Card – o scăpare, credeţi-mă, care trebuie remediată cât mai curând, este un foarte bun pretext pentru  a face cunoştinţă ; pentru cei deja familiarizaţi cu imaginaţia lui este o plăcută reamintire.

Locul acţiunii : planeta Imakulata, o colonie terestră veche deja de câteva mii de ani, a cărei biosferă are uluitoare capacităţi mimetice, pe parcursul a doar câteva generaţii ea putându-şi remodela aspectul şi structura după chipul şi asemănarea invadatorilor tereştrii.

Eroul : o eroină de 15 ani, Patience, fiica Heptarhului de drept – un fel de rege al regilor, care deşi este crescută de tatăl ei în sclavia regelui uzurpator Oruc, este pregătită şi antrenată de la o vârstă foarte fragedă pentru a deveni un perfect diplomat şi asasin.

Nu lipseşte – bineînţeles, nici *străvechea profeţie*, despre destinul mesianic al celei de-a şaptea şi încă de şapte ori ce-a de-a şaptea fiice a Căpitanului Navei ( comandantul primei expediţii debarcate pe planetă). Profeţia, desigur, o priveşte pe eroina noastră, care este silită de împrejurări din cele mai dramatice să treacă la acţiune în sensul împlinirii ei. Nu lipsesc nici speciile native inteligente, care se află într-o relaţie ciudat-ambiguă cu oamenii, una de semi-conflict şi aparentă convieţuire : geblingii, creaturi acoperite de o blană deasă, dar capabile de o comunicare telepatică planetară, dwelfii, cu creierele lor micuţe şi o memorie pe termen scurt, gaunţii, cu aparenţă umană, înzestraţi cu admirabile daruri de telepatie şi empatie.

Povestea în sine este una frumoasă, scrisă în stilul deja cunoscut (unora dintre noi ), plină de nerv şi cu capacitatea de a te ţine în priză de la prima la ultima pagină. Acţiune alertă, personajele credibile şi atmosfera tensionată ; atâta doar că  la terminarea romanului senzaţia este că povestea ar fi putut să fie mai lungă, să mai existe măcar încă un volum care să continue şi să aprofundeze istorisirea devenirii unei civilizaţii planetare.

Gârbacea Radu.

Commentarii (0)

LOGOFATUL DE TAINA de Rodica Ojog Brasoveanu

On December 15, 2010 in Carti, Suspans

Nu ma asteptam sa gasesc in ‘Logofatul de taina” un veritabil roman de capa si spada. Recunosc ca dna Ojog-Brasoveanu m-a cucerit definitiv- pe mine, impatimita acestor tip de romane. M-au captivat faptele, stilul povestirii, fluenta romanului se, de ce sa nu recunosc, m-a fascinat Radu Andronic.

Povestea e simpla, dar captivanta si plina de intrigi, rasturnari de situatii, putin umor, un usor iz de dragoste…

Am simtit alaturi de Radu Andronic toate tulburarile acelor vremuri, am tremurat la dramaticele schimbari de registru, am ramas surprinsa de curgerea- devenita apoi fireasca- a evenimentelor..am trait mii de emotii contradictorii alaturi de acest muschetar autohton.

Acum ma pregatesc sa citesc “Ochii jupanitei” si deja m-am pregatit sufleteste pentru noi aventuri minunate.

Pe curand!

Material de Oncioiu Malina.

Commentarii (0)

Peripetiile lui Tuf : inginer ecologic, comerciant spatial si nu in ultimul rand un vegetarian iubitor de pisici

On December 10, 2010 in Carti, SF

Am cautat de mult timp aceasta carte in limba romana si in sfarsit am gasit-o! Am citit originalul in limba engleza, dar vreau sa cumpar cartea pentru a o face cadou unui prieten care nu cunoaste foarte bine ‘’limba lui Shakespeare’’ .

Putem sa simtim in ‘’Tuf Voyaging’’ (Peregrinarile lui Tuf) proza iute, clara si precisa cu care George R.R. Martin ne-a incantat in seria ‘’A song of ice and fire‘’, sau in nuvele precum: ‘’Sandkings’’, ‘’The stone city’’, ‘’The glass flower’’, etc. Chiar daca initial au fost publicate separat povestirile care alcatuiesc romanul se imbina perfect reusind sa ne delecteze cu peripetiile lui Tuf: inginer ecologic, comerciant spatial si nu in ultimul rand un vegetarian iubitor de pisici.

Chiar daca se lupta cu monstri plini de ostilitate sau incearca sa detroneze un tiran nemilos Tuf reuseste cu ingeniozitate sa depaseasca toate obstacolele ce-i ies in cale. Nu ai cum sa nu-l simpatizezi pe acest onest comerciant aruncat intr-un ghem de intrigi.

Ca si in ‘’The way of Cross and Dragon‘’ avem in ‘’Peregrinarile lui Tuf’’ o religie total diferita de cele cu care suntem obisnuiti noi pe Pamant. Locuitorii planetei S’uthlam sunt niste finite placute care venereaza procreerea. Tuf este chemat pentru a-I ajuta pe ‘’ S’uthlamezi’’ sa le rezolve unele probleme, dar dupa interventia sa de cele mai multe ori lucrurile se complica si mai tare .

Ca si majoritatea lucrarilor lui Martin si ‘’ ‘’Peregrinarile lui Tuf’’ poate fi citita si inteleasa pe mai multe niveluri: poate fi privita ca si o simpla carte de aventuri, sau poate fi citita ca si o carte filosofica. Daca Kress in ‘’Sandkings’’ se juca de-a Dumnezeu, la fel o face intr-un fel si Tuf cand aflandu-se in posesia navei Ark ii ajuta pe S’uthlamezi si nu numai. Nu putem sa nu facem o comparatie intre problema suprapopularii Terei si problema suprapopularii S’uthlamului. Lipsa de resurse si de hrana poate duce la disperare si la compromisuri. Martin trage si aici un semnal clar de alarma, problemele rezolvate de Tuf de cele mai multe ori nu se datoreaza unor catastrofe ecologice ci birocratiei, megalomaniei, ignorantei, fanatismului religios…

‘’Peregrinarile lui Tuf’’ poate fi privita si ca un bildungsroman, in care Tuf evolueaza de la un comerciant umil si ipohondru la un om cu o mare incredere in sine, incredere data, ce-i drept, de stapanirea accidentala a unei nave cu puteri nebanuite.

Ca sa rezum cele scrise mai sus pot spune ca aceasta carte este inteligent scrisa, amuzanta, captivanta si o recomand tuturor iubitorilor de science-fiction.

Commentarii (5)

Matematicǎ science – fiction – “Ultima teoremǎ”, de Arthur C.Clarke şi Frank Pohl

On December 08, 2010 in Carti

O carte science fiction despre matematicǎ este (paradoxal) destul de rar întâlnitǎ în literaturǎ. Motivul este simplu – sunt puţini scriitori de science fiction care stǎpânesc matematicile avansate şi sunt capabili sǎ le transfere în domeniul literar.

“Ultima teoremǎ” aduce în prim plan rolul ştiinţei nu numai în dezvoltarea omenirii, ci şi în salvarea acesteia. Cartea vorbeşte despre ultima teoremǎ a lui Fermat, o enigmǎ matematicǎ ce încǎ fascineazǎ creierele din toatǎ lumea. La fel se întâmplǎ şi cu personajul principal al cǎrţii, Ranjit Subramanian, care devine obsedat de faimoasa teoremǎ a lui Fermat, zice-se elaboratǎ în 1637 dar nerezolvatǎ … pânǎ în 1995, când englezul Andrew Wiles a publicat o demonstraţie de 100 de pagini. Din pǎcate, lumea matematicǎ a fost nemulţumitǎ de aceastǎ demonstraţie, pentru cǎ… folosea metode prea avansate pentru timpul lui Fermat.

Între timp, fiinţe extraterestre denumite Marii Galactici detecteazǎ explozii fotonice de pe Pǎmânt (rezultate din detonǎrile de bombe nucleare. Marii Galactici controleazǎ destinele mai multor rase de nivel superiod şi ordonǎ uneia dintre ele sǎ trimitǎ mesaje de tip “încetaţi şi demobilizaţi-vǎ” cǎtre pǎmânteni. Consecinţele nerespectǎrii acestor avertismente pot fi (ca în majoritatea romanelor science fiction) drastice pentru rasa umanǎ, însǎ cu toate acestea mesajul nu este primit cum ar trebui de aceasta…

Romanul “Ultima teoremǎ” poartǎ cititorul prin câteva dintre temel majore ale sf-ului, atât de dragi lui Clarke sau lui Pohl. Întâlnim aici clasicii extratereştri (din pǎcate din ce în ce mai rari în romanele sf din ultimii ani), conflictele inter-umane, imposibilitatea de comunicare între pǎmânteni şi extratereştri. Cu alte cuvinte, un regal science fiction pentru toţi pasionaţii genului, dar şi pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu genul şi vor o introducere în domeniu reuşitǎ.

Mai existǎ un motiv pentru care aş recomanda lectura acestui roman: cuplul de autori. Pe Arthur C. Clarke probabil cǎ l-aţi cunoscut deja din ciclul de patru romane “Odiseea spaţialǎ”. El este vizionarul care a introdus rasele extraterestre superioare, care supravegheazǎ constant omenirea. Clarke a inventat conceptul de satelit geostaţionar şi ştie sǎ îmbine magistral invenţiile ştiinţifice cu eterna curiozitate a omenirii, spre diverse şi interesante aventuri spaţiale.

Pe de cealaltǎ parte, Frederik Pohl este un alt celebru scriitor de science fiction, mai puţîn cunoscut în România însǎ la fel de prolific şi de imaginativ ca şi Clarke. Frederik Pohl este şi el unul dintre creatorii de rase extraterestre misterioase şi interesante – vezi de exemplu rasa Heechee din ciclul cu acelaşi nume. Pǎmântenii vǎzuţi de el sunt nişte aventurieri care îşi depǎşesc limitele pânǎ la limita auto-distrugerii –şi aşa se întâmplǎ şi în romanul sf “Ultima teoremǎ”. Întrebarea este – va fi salvatǎ omenirea şi dacǎ da, de ea însǎşi sau de înţelepciunea raselor extraterestre?

Dacǎ sunteţi curioşi sǎ aflaţi rǎspunsul, vǎ invit sǎ citiţi acest roman magistral.

Commentarii (1)