Arhive din March, 2010
Foc in Adanc – Vernor Vinge
On March 31, 2010 in Autori, Carti, SF
Sunt un cititor destul de linistit care tace si …citeste.
Marturisesc insa ca ma simt de-a dreptul obligat sa ma exprim cu privire la romanul Foc in Adanc de Vernor Vinge, care mi se pare extraordinar de original in tratarea unei idei care nu este neaparat noua, aceea ca in Univers pornind din interiorul galaxiei spre exterior sau invers, perceptia si chiar obiectiva curgere a timpului sunt diferite in functie de distanta fata de centrul galaxiei.
Pe langa stilul modern in care se combina naratiunea clasica cu stilul lapidar al comunicarilor pe retea – asta fara a afecta cu nimic coeziunea evenimentelor care compun firul epic – dimensiunea umana raportata la fantastica civilizatie a “cainilor” inteligenti pentru care un individ era reprezentat de coeziunea mintii si a fizicului mai multor “membri”, nu se poate sa nu impresioneze. Impresioneaza prin complexitatea lumii pe care autorul a creat-o adaptata la ideea de “multi-individ”, nelasand sa ii scape niciun detaliu.
De la salile imense care constituiau spatiul de desfasurare a vietii de zi cu zi a acestei civilizatii -imensitatea fiind motivata ca o necesitate menita a preintampina perturbarea campurilor de gandire si instinct a fiecarui individ “compus” – pana la complicatele dar si extrem de logicele intrigi care sfasiau o lume angajata decisiv pe panta luptei pentru evolutie (planeta “cainilor” inteligenti), romanul constituie o imbinare perfecta de elemente cat se poate de variate. Astfel, toate formele de viata se pot dovedi ca purtatoare de inteligenta, indiferent de regnul carora ii apartin. Read the rest of this entry »
Ochii dragonului – Stephen King
On March 30, 2010 in Autori, Carti, Clasici, Junior
Spre deosebire de celelalte scrieri ale lui Stephen King, in Ochii dragonului fantasticul nu este un mijloc de generare a unor tensiuni specifice literaturii horror sau a literaturii fantasy, ci a celor caracteristice basmului. Daca in romane precum Talismanul sau Apocalipsa, cititorul poate avea indoieli in privinta reusitei in ceea ce si-au propus eroii, aici singura intrebare care se pune este legata de felul in care acestia reusesc.
Suntem intr-un basm si fortele binelui inving, amanunt care constitue un dezavantaj al acestei scrieri. Locul suspansului, al urmaririi cu sufletul la gura a aventurilor eroului se transforma intr-o asteptare a deznodamantului deja intuit inca de la inceputul cartii. Personajele nu sunt nici ele la inaltimea celorlalte caractere create de Stephen King. Astfel, Flagg, vrajitorul cel rau, desi poarta acelasi nume cu avatarul diavolului din Apocalipsa, nu este nimic altceva decat o jalnica umbra a acestuia, nu este inzestrat cu puteri paranormale in ciuda sutelor de ani traiti si mi-a creat mai degraba impresia unui personaj de carton, pus acolo pentru ca Peter, printul cel bun, sa poata invinge pe cineva.
Fratele lui Thomas, desi devine la un moment dat aliat al rau-intentionatului Flagg, ramane personaj neutru. Ni se accentueaza de atatea ori amanuntul, evident de altfel, ca acesta este un instrument folosit de vrajitorul cel rau, incat devine plictisitor, iar pe sarmanul Thomas nu-l mai percepem ca pe un personaj cu vointa proprie, ci mai degraba ca pe un obiect ce se rostogoleste incoace si incolo de-a lungul povestii si esueaza in final exact pe acele culmi care sunt capabile sa-i sublinieze inca o data nevinovatia. Read the rest of this entry »
Comedia ratatilor – Tonino Benacquista
On March 30, 2010 in Autori, Carti, Suspans
Tonino Benacquista este un autor formidabil, care a reusit sa creeze Comedia ratatilor, o carte superba.
In urma cu doua zile m-am indreptat spre o librarie din apropiere si am luat la rand rafturile din dorinta de a gasi cele mai noi carti aparute. La un moment dat mi-a sarit in ochi o carte cu o coperta neagra si cu un titlu sonor: Comedia ratatilor. Am intors-o pentru a vedea despre ce este vorba si astfel am aflat cu uimire ca tineam in mana un roman politist. Si atat designul, cat si ideea in sine mi-au dat impulsul de a cumpara aceasta carte.
Am inceput sa o citesc imediat ce am ajuns acasa si mi-a fost de ajuns o seara pentru a o termina. Este intr-adevar o carte foarte buna, scrisa de un autor foarte talentat, Tonino Benacquista.
Antonio Polsinelli, personajul principal al romanului isi da seama ca Dario, un prieten din copilarie, care a murit de curand, ii tot bantuie linistea, si astfel se decide sa afle care a fost cauza mortii acestuia. El face o descoperire uimitoare si anume ca Sant’Angelo, sfantul care in urma cu cateva sute de ani era considerat protectorul viilor, dar care intre timp fusese lasat deoparte in prezent, face minuni. De altfel, pe intreg parcursul romanului Antonio face multe descoperiri, printre care cea mai importanta, care intr-un final il scapa de la inchisoare sau si mai rau, de la moarte: “Vaticanul e mai tare decat mafia”. Read the rest of this entry »
De la un castel la altul – Louis-Ferdinand Celine
On March 29, 2010 in Autori, Carti, Clasici
De la un castel la altul este o carte strigata, urlata, este un monolog virulent la adresa societatii decazute de dupa si din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Cartea reconstituie fragmentar si haotic o lume descompusa, denigrata si terfelita in care niciun personaj reprezentativ al vremii nu-si pastreaza integritatea si prestanta (Sartre devine Tartre, insasi Franta-mama devine Vrunta) ci este redus la animalul defecator, hidos si lasciv.
Cat despre bietele marionete, oamenii de paie care traiesc fara a sti exact pentru ce (asa ca mine sau multi altii ca mine), acestia sunt pur si simplu spulberati dintr-o intorsatura de condei – doar niste balosi cancerosi si cufuriti
Agonia devine uneori fantasmagorica insa este strans inradacinata in spiritul pesimisto-apocaliptic, in care toata adunatura elitista sfarseste hacuita de vasla omului maimuta-leopard-pantera Charon, “proprietarul” de data asta al unui vas fantoma, rezultat si el probabil al constiintei in curs de modernizare. Adevarul e ca pasajul asta m-a facut sa rad teribil gandindu-ma la un Charon contemporan la volanul unei masini ultimul racnet – nu dric – care ruleaza cu 140 km/h peste scafarliile care crantane ca niste cochilii de melci sub rotile impietritului intermediar. Read the rest of this entry »
