Arhive din September, 2009
Serge Brussolo – Cosmar de inchiriat
On September 30, 2009 in SF
Serge Brussolo este un scriitor francez a carui copilarie i-a marcat activitatea literara de mai tarziu. Universul dezolant in care a trait, copil fiind, relatiile tensionate cu familia au constituit surse de inspiratie pentru romanele sale.
Aflate la granita dintre science-fiction si horror, scrierile francezului au revolutionat literatura prin temele sale care, desi par rupte din imaginatia bogata a autorului, au totusi un sambure de realitate.
“Cosmar de inchiriat” aduce in prim-plan o familie linistita: Andy, Isa si baiatul lor David de numai 12 ani. Saturati de vacarmul orasului si grosolania vecinilor, cei trei cauta un coltisor de natura, cu aer curat pentru a duce o viata tihnita la tara. Increzatori in oferta agentului imobiliar, familia pleaca spre Willoughby Point, inceputul unui nou capitol pentru ei.
De la inceput insa nimic nu este cum ar trebui sa fie: totul pare de rau augur. Oraselul mult visat nu este nicidecum ceea ce visasera ei: strazile erau pustii, obloanele trase, gratii acopereau ferestrele caselor. Un caine aparent turbat care se arunca in fata masinii lor vine sa completeze peisajul halucinant de dezolant. Incercand sa-si reprime frica si sa nu dea frau liber gandurilor negre ce-i torturau mintea, David este singurul care realizeaza ca ceva nu este in regula. Odata ajunsi la casa mult dorita, baietelul este, din nou, cel care simte ca ceva ingrozitor e pe cale sa se intample. Aici intervine imaginatia lui Brussolo, alimentata atat de experienta proprie cat si de cursul firesc al lumii.
George R.R.Martin -Inclestarea regilor
On September 18, 2009 in Fantasy
Volumul 2 din “Cantec de gheata si foc” incepe cu un prolog ale carui prime pagini ne sunt cunoscute din “Urzeala tronurilor”. Pe cer se zareste o cometa care pare sa prezica intamplari de mare insemnatate pentru cele Sapte Regate. Maesterul lordului Stannis, Cressen, rezuma gandurile tuturor : “Ce inseamna toate acestea ?”.
Fiecare gaseste alta semnificatie aparitiei cometei…fie una care vorbeste despre glorie, sau din contra, mari nenorociri. Osha spune ca aceasta vorbeste despre “Sange si foc”, batrana Nan crede ca prevesteste revenirea dragonilor. Catelyn o vede ca un steag al razbunarii pentru Ned, sau ca un semn al victoriei Riverrunul – culorile sale fiind rosu pe fond albastru. Insa unchiul ei vede in primul rand semn de mari razboaie ce vor veni, razboaie care vor scalda mii de oameni in propriul sange, sau in cel al dusmanilor. Theon Greyjoy este optimist, spunand simplu : “ Este cometa mea”, sau cea a zeului sau, Zeul Inecat, care anunta ca este timpul de a pleca in lume peste mari si de a cuceri. Pentru Daenerys ea este un ghid, caci ramasa singura cu un khalasar obosit, are nevoie de un semn pentru a sti ce sa faca mai departe.
Martin urmareste si aici, ca si in primele volume, destinul a mai multe personaje, printre care noi sunt Theon si Davos – om de incredere al lordului Stannis.
Sfarsitul unei veri lungi anunta o iarna la fel de lunga si deosebit de grea, venind parca in completarea unei lumi in declin. Fratii regelui Robert incearca sa cucereasca Tronul de Fier, insa in loc sa se alieze, lupta atat unul impotriva celuilalt cat si impotriva lui Joffrey, fiecare considerandu-se mostenitorul de drept al tronului. Dupa moartea lui Eddard Stark, Tyrion e numit Mana a Regelui si in mijlocul luptelor, el pare singurul care doreste ca mai presus de orice, sa se faca dreptate.
Robb, acum Rege al Nordului, porneste razboi impotriva lui Tywin Lannister si a lui Joffrey, dupa ce oferta de pace ii este respinsa.
Dincolo de Zid, Jon este inca in cautarea unchiului sau, Benjen Stark. Cele 7 Regate sunt amenintate si de salbaticii care locuiesc in pamanturile inghetate de dupa Zid, in frunte cu Mance Rayder. In numele ordinului, Jon face un sacrificiu, la rugamintile unui alt frate in negru.
Restul copiilor Stark sunt si ei in pericol. Sansa regreta in fiecare zi logodna ei cu Joffrey, insa o intamplare fericita o face sa scape de o casatorie cu baiatul care ordonase moartea tatalui sau. La curte, gaseste un aliat, pe Dontos, care ii promite sa o duca acasa si ii ofera un lucru vrajit, ale carui puteri nu ni se dezvaluie inca.
Arya ajunge paj la Harrenhal dupa ce grupul cu care calatorea pentru a ajunge la Zid este atacat. Isi face un prieten de nadejde, care se dovedeste a fi mult mai mult decat parea la prima vedere si primeste, asemenea Sansei, un obiect vrajit.
Bran si Rickon raman la Winterfell. Bran isi descopera puteri ascunse care il apropie din ce in ce mai mult de lupul sau si ii redau libertatea la care renuntase demult sa mai spere. Winterfellul este atacat insa, iar locuitorii sai fug sau sunt omorati. Zeii stravechi sunt de partea familiei Stark, caci si celor doi baieti li se dau prieteni pe care sa se bizuie in cele mai negre timpuri.
Daenerys readuce magia prin cei 3 dragoni pe care ii hraneste la propriul san si planuieste sa faca ceea ce neamul Dothraki nu indraznea : sa treaca marea, dorind sa razbune moartea regelui Aerys.
Nasterea dragonilor incepe sa se resimta si peste ape : breasla Alchimistilor este capabila de vraji care, pana nu demult, isi pierdusera aproape complet puterile. Casterly Rock reuseste astfel sa faca fata atacului puternic al lui Stannis. In ciuda eforturilor sale, Tyrion da gres si pierde statutul sau de Mana a Regelui si o data cu acesta, sansa de a-l aduce pe Joffrey pe drumul cel bun.
Volumele “Inclestarea regilor” sunt mult mai intunecate decat primele. Razboiul este pretutindeni. Puteri demult uitate reapar si zei noi, de partea magiei negre, vin pentru a inclina balanta in favoarea celor ce ii slujesc.
George Martin nu dezamageste cu aceasta continuare si face citirea urmatoarelor carti, “a must”. Nu am decat cuvinte de lauda. Desi numarul personaje poate face actiunea mai greu de urmarit, modul in care povestile se inlantuie si destinele se intretaie nu arata altceva decat un talent greu de contestat si o minte stralucita.
Lectura placuta !
Maria-Daniela Serban
[ratings]
Amintiri – Deposedatii
On September 14, 2009 in Amintiri
E luni . O zi ca oricare alta ar spune unii dar care mie nu-mi place deloc . Mai alesc cand debuteaza cu o durere de cap . Ma scol si ma indrept alene spre baie .
Sapunul e pe sponci dar rezolv cumva cu igiena. Stomacul isi cere dreptul dar usa deschisa a frigiderului nu dezvaluie mare lucru . Fierb un ou , prajesc o felie de paine si scurg sticla de lapte. Mic-dejunul pantagruelic imi este intrerupt de taraitul telefonului. Ma ridic bombanind si ridic receptorul. E Silviu , ma invita la cumparaturi. Ezit. Hai ca-s reduceri, ma imbie. Ce tot faci cu atatea haine? Oricum unele nici nu le porti, ii zic eschivandu-ma. Renunta. Imi aprind chistocul, pufai putin si il sting . Ma imbrac si ies in lume. E frig al naibii si e jumatatea lui septembrie. Ma indrept fara chef spre servici stiind ce ma asteapta. Aceleasi barfe. Aceleasi discutii despre haine, parfumuri, bijuterii .
Gata cu munca. Urmeaza sa ne intalnim la barul din colt, ca de obicei. Nu ma incanta deloc dar macar e cald. Ei, bere. Eu, ceai. Tin ceasca in maini in timp ce ascult absent flecareala colegilor. Nu se deosebesc cu nimic fata de tatele de la munca . Principiul ce-i in plus nu-i in minus se pare ca-i universal.
Plec ursuz spre casa. In metrou e aglomerat dar cel putin e cald. Un tip vanjos se lafaie pe un scaun. Langa el si-a pus vreo 2 plase pline cu legume. E aglomerat dar nimeni nu se incumeta sa-i atraga atentia. Impulsul proprietatii, primul venit, primul stapan. Ajung tarziu acasa. Si inghetat. Ma incalzesc cu gandul ca maine imi scot masina din service. Butonez telecomanda dar nu ma atrage nimic. Ziarul imi prezinta aceleasi mizerii. Trebuie sa mai citesc ceva. Banii-s putini, leafa departe .
Dar exista anticariate . Ma hotarasc sa le vizitez maine, doar e week-end. E frig al naibii. Ma infofolesc bine si adorm cu gandul ca maine nu voi mai fi pieton. Am scos masina din service. Au facut lucru de mantuiala, mi-au disparut cateva nimicuri din torpedou dar cel putin e functionala. Pornesc spre casa sa o las acolo caci benzina e pe terminate si bani nu-s suficienti. Dar pe locul unde o parcum troneaza frumos o alta masina .
E a lu’ nea Nicu de la 3 , un personaj acru ca o lamaie. Urc nervos si bat timid la usa. Baigui ceva in timp ce acuzatul ma priveste cu ochi mici pe sub dioptriile fumurii. Baiete, ma intrerupe, ai lipsit destul. E locul meu acum. Ai vreo plangere de facut, depune-o la secretariat . Cei 167 de cm ai mei nu se pot impotrivi .
Curentul iscat de usa trantita in nas imi amplifica starea de frig. Plec revoltat si ma gandesc cum naiba era perceputa si aplicata legea proprietatii in Evul Mediu. Parchez la dracu-n praznic si ma gandesc ca, totusi , nu e chiar atat de rau cu metroul. Am ajuns la Universitate. Lume destula , baietii cu cartile tot acolo . Ma preling pe langa tarabele cu carti.
Cam ce va intereseaza? Ridic privirea. E un nene la vreo 50 de ani . E imbracat cu un hanorac gros din lina si imi zambeste cald . Asta imi face curaj. Pai… ceva sefeuri zic nesigur . Cam ce gen insista el. Nu-s sigur , ce-mi recomandati? Imi prezinta 2-3 carti mai lapidar si insista pe una din ele. Suficient cat sa ma convinga. Plec fericit ca am facut o afacere, doar atat sa iti ramane de un ceai ca vad ca ti-e frig mi-a zis anticarul , si ma indrept spre casa .
Incep sa o citesc din metrou si ma scufund in ea in tmp ce stau tolanit in pat. Desi nu il crezusem pe anticar, se potrivea perfect cu gandurile mele din ultimele zile. Deposedatii de Ursula Kroeber LeGuin. O voi recomanda mai departe. Daca nu mor de frig. Caci e frig al naibii. Si e doar jumatatea lui septembrie.
Croitoru Catalin
Post aparut pentru “Un concurs al amintirilor“
Amintiri – Mantuitorul Dunei
On September 14, 2009 in Amintiri
Mi-a cazut in fata ochilor cu totul intamplator, in luna aprilie 1994. Stiu cu exactitate pentru ca am obiceiul sa scriu data cumpararii pe ele. Avand ceva treaba la un oficiu postal am constatat ca, fireste, era o coada descurajanta. Problema mea nu suferea amanare asa ca m-am asezat constiincios la rand, sperand sa mearga destul de repede. Ca sa-mi treaca timpul studiam tot ce era afisat pe pereti si prin geamurile din spatele carora cucoane cu parul oxigenat, teribil de plictisite si autoritare, aruncau din cand in cand printre buzele stranse un cuvant rostit cu voce metalica: “Urmatorul”.
Era in perioada cand la posta se facea un fel de comert de “butic”, se vindea aproape orice pentru a spori incasarile. Erau expuse la vanzare, pe langa cele necesare trimiterii unei scrisori, o multime de alte maruntisuri cum ar fi pliculete cu diferite seminte de legume, lozuri, saci de rafie ori de nylon, chiar si cizme de cauciuc. Intr-o parte era un sector cu cateva carti ce mi-au atras atentia.
Printre celelalte volume expuse am zarit si o carte cu o ilustratie interesanta pe coperta, ceva ireal. E vorba de “Mantuitorul Dunei” (pe atunci scris altfel), de Frank Herbert. Pretul era de mult bun simt asa ca am hotarat sa vad despre ce e vorba si eventual sa o cumpar. Am incercat sa o rasfoiesc riscand o dojana din partea doamnei oficiant pentru ca-i tineam coada pe loc si chiar sacose in cap de la cei ce se aflau in urma mea la coada pentru seminte de morcovi, salata, patrunjel sau mai stiu eu ce. Oamenii aveau dreptate, se grabeau la tren ori autobuz. Am uitat sa va spun ca respectivul oficiu postal era situat in spatele garii. Simtindu-ma vinovat obstructionarea bunului mers a postei am cumparat cartea fara sa cracnesc, bucuros ca am incasat-o doar verbal.
M-a captivat chiar de la primele pagini. Desi eram o persoana care nu se temea de carti, nu prea abordasem genul SF pana in acel moment. Am fost furat de aceasta lume ireala dar atat de posibila intr-un oarecare viitor. Oricum, nu am mai lasat-o din mana pana noaptea tarziu, cand am terminat-o de citit.
Ei bine, in acea noapte am fost prima data pe planeta Dune. Am calarit uriasii viermi de nisip, am trait alaturi de fascinantii fremeni in taberele lor, am luptat cu sardaukari, am intrat printre vrajitoarele Bene Gesserit si intunecatele lor taine, interzise strainilor de ordin, mi-am intarit puterea mintii printre mentati. Ochii mei au devenit intens de albastri din cauza consumului de melanj si mintea mea era capabila sa inteleaga lucruri pe care inainte nici nu le banuia. Dimineata aproape regretam ca visul s-a terminat.
Pot sa afirm cu mana pe inima ca “Mantuitorul Dunei” a fost cartea ce mi-a deschis apetitul pentru literatura SF. In scurt timp mi-am procurat “Dune”, o adevarata capodopera a genului. Abia acum am dobandit imaginea complexa a uriasei creatii a lui Frank Herbert. Au trecut 15 ani de la momentul in care am avut revelatia SF. In acest timp am citit cam tot ce mi-a cazut in mana din domeniu si inca am o sete neostoita de noi experiente. Zambesc acum amintindu-mi de “riscul” la care m-am expus cand am cumparat prima carte SF sunt sigur ca ar fi meritat chiar daca faceam cunostinta de aproape cu sacosele precupetelor din oficiul postal.
Shai- Hulud!
Moldovan Sorin
Post aparut pentru “Un concurs al amintirilor“
