Arhive din May, 2009
Thomas Cathcart, Daniel Klein – Platon si ornitorincul intra intr-un bar…
On May 27, 2009 in Carti
Platon si ornitorincul intra într-un bar. Barmanul se uită întrebător la filosof, care-i spune “Ce pot să zic, în peşteră arăta mai bine”
Platon, Republica, teoria ideilor, peştera şi ornitorincul… „filosofia filosofie”.
Voi începe cu un mic excurs. Ştie cineva care e ratingul filosofiei astăzi? La fel ca al literaturii sau al artelor frumoase şi al limbilor clasice, e cu siguranţă insignifiant. Desigur sunt the happy few, întotdeauna au fost, care persistă în această eroare funestă (i.e nelucrativă). Pentru a nu eşua în ieremiade facile (durftiger zeit! usw.) să concedem că „aura” filosofiei se datorează marii majorităţi a autorilor ei.
„Cât mai abscons!” – pare să fie motorul oricărui text filosofic chiar şi pentru cei care denunţă asta. Belferii, mari iubitori de jargon şi idei primite deagata au reuşit aici summa & summum. Păcat! La orice sondaj ad hoc am primi, cred, aceleaşi răspunsuri: “Filosofia nu are legătura cu viaţa!”, “Este o cruntă bătaie de câmpi”, “Nu te ajută la nimic!”. Ca şi rabinul, pe care îl veţi întâlni de multe ori în cartea pe care o citim împreună, spun şi eu că subiecţii noştri fictivi au şi nu au dreptate. Este şi aşa şi altfel.
Acest altfel îl veţi găsi în Micul Tratat de filosdotică. După obişnuinţa Nemira, cartea este subintitulată “mic tratat”, deşi poate în engleză suna mai catchy şi mai lămuritor: Understanding Philosophy Through Jokes - Filosofia prin anecdote.
Autorii, Thomas Cathcart si Daniel Klein, asta fac: “traduc”, adică ilustrează, “filosofia filosofie” (jargonul sine qua non, problemele şi curentele filosofice) cu bancuri. Dacă nu vă interesează deloc “filosofia filosofie”, veţi găsi aici cel puţin câteva zeci de bancuri bune. Să nu fim însă ipocriţi!– cartea e adresată celor pentru care problemele filosofice sunt cel puţin interesante. Cuprinsul e structurat în capitole mari care se pot găsi în orice manual de filosofie: metafizica, logica, epistemologia, etica, filosofia religiei, a limbajului, filosofia socială şi politică şamd.
Urmează apoi „traducerea” care e de obicei savuroasă.
“Relativitatea Timpului”:
„Se aude un ciocănit la uşă, femeia deschide şi nu vede decât un melc. Îl ia şi-l aruncă în curte. După două săptămâni ciocăne iar cineva la uşă, femeia deschide şi dă din nou cu ochii de melcul care o întreabă:
Ce-a fost asta?”
sau
„Distincţii Teologice”
„Evreii nu-l recunosc pe Isus
Protestanţii nu-l recunosc pe papă
Baptiştii nu se recunosc unul pe altul în magazinele de băuturi alcoolice ”
Aş vrea să continui, dar vă las plăcerea de a descoperi singuri restul.
Pot să vă spun că este cu siguranţă cea mai bună introducere pe care o ştiu în “filosofia filosofie”
Şi aşa mă întorc la excursul de la care am plecat, acest altfel de a face filosofie este mult mai aproape de sensul originar al filosofiei (apud Hadot et al): filosofia ca asceză, filosofia ca exerciţiu practic, filosofia trăită, filosofia ca înţelepciune (altfel spus şi răspunzând reproşurilor ce i se aduc: filosofia care are legătură cu viaţa, care te ajută). Tipul acesta de filosofie poate fi întâlnit cu precădere în literatura sapienţială ecumenică: apologurile zen şi tao, povestirile hasidice, Hadith –urile profetului, în Pateric etc. Trăsătura comună a acestui tip de a filosofa e elipsa, umorul, pilda şi poanta iluminatorie.
Deşi nu şi-au propus deloc asta, ca o ironie, autorii ne orientează mai mult spre acest fel de filosofie şi mai puţin spre “filosofia filosofie”, pe care, altfel, o distilează spumos (filosofia ca şampanie!) cu ajutorul bancurilor.
Cristian Ovidiu Seserman
[ratings]
Maeve Binchy – Fantana Sfintei Ana
On May 26, 2009 in Carti
O carte despre iubire si credinta. Se relateaza in fiecare capitol cate o poveste distincta a unor oameni care au in comun probleme in amor si fantana Sfintei Ana, la care ajung sa se roage pentru o minune. Fiecare poveste are doi povestitori diferiti, ceea ce ne plaseaza in mintile a doi oameni implicati in aceeasi situatie. In fiecare poveste se prezinta o poveste esuata de amor, astfel incat ajungi sa te intrebi daca nu cumva scriitoarea are o obsesie fata de barbatii care inseala partenerele, daca nu cumva aceasta obsesie a degenerat in urma povestilor ei terminate urat.
Dupa ce citesti cartea, ramai pe ganduri, intrebandu-te daca lucrurile s-au intamplat asa datorita Sfintei Ana, sau a increderii oamenilor in minuni. Oare e de ajuns sa crezi ca totul va fi bine sau trebuie sa te si rogi unui Sfant? Dar clar cauti pe Google sa vezi daca exista fantana Sfintei Ana in Irlanda si te interesezi cat costa biletul de avion pana in Irlanda. Toti vrem o minune si cartea iti da o speranta ca orice e posibil, daca ai credinta.
Am primit aceasta carte in dar si m-am gandit ca trebuie sa o citesc, caci titlul ei imi poarta prenumele: Ana. Am zis ca sigur este un semn, Dumnezeu incearca sa imi comunice ceva: intr-adevar, este un mesaj pentru toti, si anume, sa avem incredere in divinitate, caci ne va oferi cele utile noua. Iar suferinta este intotdeauna buna, ne ajuta sa evoluam, sa ne apropiem mai mult de divinitate.
Dupa ce am lasat cartea din mana, am cautat alte carti ale autoarei si mi-am comandat online imediat si Nopti cu ploi si stele, in care am reintalnit iarasi numele Anei, sub forma localitatii din Grecia, Agia Ana (in greaca inseamna Sfanta Ana). Iarasi ma intreb, daca nu cumva autoarea are o idolatrie fata de aceasta Sfanta. Oare ea chiar s-a rugat Fantanii Sfintei Ana in Irlanda si a ajutat-o, iar drept multumire i-a dedicat o carte? Ba am putea considera chiar doua carti.
Cert este ca Fantana Sfintei Ana este o carte pe care nu o poti lasa din mana pana nu o termini. Am citit pana la doua noaptea si am regretat ca ma dureau ochii si trebuia sa dorm. Dar a doua zi, de la ora noua dimineata am continuat lectura, fara sa mananc pana la ora 15 cand am terminat-o. Te surprinde cat de usor este de parcurs, cat de usor te proiectezi in interiorul povestilor, ca un observator al gandurilor personajelor.
Ana Maria Lupu
[ratings]
Juan David Morgan – Tacerea lui Gaudi
On May 26, 2009 in Suspans
Juan David Morgan s-a nascut in 1942 in provincia Chiriqui, Panama, si este jurist de profesie, membru al Asociatiei Interamericane a Avocatilor. A scris eseuri, poezie si articole in presa, publicand sub pseudonimul Jorge Thomas volume ca Fugitivos del Paisaje (1992), Entre el Cielo y la Tierra (1996), iar sub numele adevarat, volumele El Caballo de Oro (2005) si Tacerea lui Gaudi (2007), roman aparut la Editura Nemira in 2008.
Pentru a incepe o scurta caracterizare a acestui roman, pot mentiona faptul ca este inclus in colectia Suspans a Editurii Nemira, iar trasaturile definitorii ale acestei carti justifica incadrarea in categoria thriller-ului religios, ce-i drept observandu-se si unele elemente din romanele politiste sau de spionaj. Aceste lucruri mentionate de mine fac oarecum dovada unei lecturi care beneficiaza nu doar de avantajele scrierilor ce se ridica la rangul de arta, ci si de avantajele ‘aspectului’ comercial, necesar de foarte multe ori in zilele noastre.
Subiectul romanului il constituie, in principal, dificultatile inregistrate de cei care doresc protejarea si asigurarea continuitatii visului avut de celebrul arhitect Antoni Gaudi, si anume grandioasa constructie reprezentata de Catedrala Sagrada Familia, inca neterminata la aproximativ un secol de la moartea legendarului maestru arhitect Gaudi. Bineinteles, in subiectul cartii sunt foarte importante si interesele contradictorii ale diferitelor parti si grupuri religioase, economice sau sociale, lupta dusa intre acestea nascand anumite tensiuni, mai mari sau mai mici, justificarea fiind indeplinirea, chiar indiferent de mijloacele folosite, a telului propus de fiecare tabara sau parte interesata in problema Catedralei Sfintei Familii.
Personajul principal al romanului este Manuel Otano, un iezuit aflat in slujba Vaticanului, a carui responsabilitate este supervizarea desfasurarii lucrarilor de la Catedrala Sagrada Familia. Consecinta este trimiterea lui periodica la Barcelona de catre superiorii de la Vatican, vizitele de lucru avand loc la intervale variabile, in functie de necesitatile si circumstantele aparute. Preotul iezuit Manuel Otano ajunge in capitala Cataloniei intr-un moment in care disputa asupra trenului de mare viteza se inteteste, in special din cauza ca aparatorii proiectului grandios al lui Gaudi au motive destul de intemeiate pentru a se opune ideii unui tren care trece prin apropierea catedralei, o amenintare serioasa pentru structura si rezistenta celei mai ambitioase plasmuiri a arhitectului Antoni Gaudi. La putina vreme de la sosirea iezuitului, in ciuda scurtei sale vizite la catedrala, acesta are timp de a discuta totusi cu fermecatoarea arhitecta cu ochii verzi – Carmen Balcazar – despre stadiul in care se afla lucrarile, dar si cu arhivarul catedralei, Bossel, care ii ofera un document inedit semnat de Gaudi. Acel document ascunde o relatare iesita din comun, anume faptul ca lui Gaudi i-a fost revelat de o voce divina modul in care sa fie cladita Sagrada Familia. Din acest moment se declanseaza o intriga stranie, cu ritmuri frenetice, deoarece papa Benedict al XVI-lea este hotarat sa intervina in problema catedralei, fiind si convins ca exista o continuare a ‘manuscrisului cu panglici albastre’, cum era cunoscut documentul ramas de la Gaudi.
In povestea plina de suspans pe care o incheaga Juan David Morgan sunt implicati mai multi pioni : secretarul personal al Papei, Sebastiano Montefiori, un fost terorist basc ale carui ganduri de razbunare sunt evidente, enigmatica arhitecta Carmen Balcazar, atrasa de iezuitul Manuel Otano (care desi a depus juramant de castitate va fi tulburat de prezenta remarcabila a arhitectei), dar si alte personaje mai mult sau mai putin importante, despre care veti afla numai citind cartea. Tacerea lui Gaudi, ca orice thriller religios care se respecta, se defineste printr-o anumita tensiune reiesita din situatii-limita sau confruntarea personajelor cu imprevizibilul, alaturi de insemnate evenimente sau intamplari care constituie imbinarea dintre realitate si fictiune. De exemplu, se jongleaza cu numele unor organizatii renumite (Opus Dei, Ordinul Iezuitilor etc) sau personaje familiare societatii religioase (Papa Benedict al XVI-lea,..), iar in ciuda unor intamplari care pot fi fictive, se observa, macar partial, ca exista un oarecare sambure de adevar in actiunea din roman. Oricum, Juan David Morgan reuseste sa utilizeze un mix echilibrat de elemente religioase, politiste si de spionaj care confera romanului un potential ridicat de succes pe piata, nefiind putini cei captivati de astfel de scrieri. Surprizele se arata aproape la fiecare pas, iar ritmul actiunii, desi mai lent uneori, are destula forta pentru a-l interesa pe cititor, acesta apreciind si constructia bine elaborata a temei sau subiectului din roman. Lupta dusa de partizanii lui Gaudi pentru canonizarea marelui arhitect reprezinta eventual inca un punct forte de atractie in carte, bineinteles alaturi de misterul care planeaza asupra deznodamantului si a celor implicati in problema Catedralei Sfintei Familii. In functie de puterea cititorului de aprofundare a mesajului cartii se pot descoperi si alte teme sau microsubiecte atinse de autor in roman.
Concluzia ar fi aceea ca Tacerea lui Gaudi este o carte care merita citita si avuta, lectura parcursa fiind indeajuns de satisfacatoare si de neobositoare, pentru ca fanii genului sau ai autorului sa nu ramana dezamagiti. Sugestia mea ar fi sa nu ratati acest roman, pentru ca va merita sa lecturati Tacerea lui Gaudi, macar in scopul completarii detaliilor-lipsa din recenzia mea, daca nu chiar pentru a va convinge ca este o scriere bine realizata!
Alexandru Trandafir
[ratings]
Suzanne Collins – Jocurile foamei
On May 25, 2009 in Carti
Ai putea supravietui in salbaticie, de unul singur, cand toti cei din jur fac tot ce pot ca sa nu apuci dimineata urmatoare?
O carte plina de aventura si suspans este volumul Jocurile foamei, primul din trilogia cu acelasi nume a scriitoarei Suzanne Collins. Peste ruinele continentul America de Sud se afla natiunea Panem impartita in 12 districte conduse de Capitoliu. În fiecare an sunt organizate Jocurile Foamei si sunt alesi prin tragere la sorti cate 2 tributuri, o fata si un baiat din fiecare district. Toate cele 24 de tributuri sunt puse in arena pentru a se lupta si pentru a încerca sa supravietuiasca, numai unul poate fi invingatorul si se poate intoarce viu in districtul lui, unde devine bogat si faimos. Toate tributurile au implantate niste cipuri, in asa fel încat sa poata fi depistati in arena si filmati. Intregul spectacol este urmarit de toate districtele. Cu cat tributurile impresioneaza mai mult la inceput, cu atat mai multi sponsori vor avea. Tributurile pot primi cadouri de la sponsori atunci cand antrenorii lor decid ca au nevoie de ele.
Katniss, o adolescenta din districtul 12, cel mai sarac, se ofera voluntar în locul surorii ei Prim, în varsta de doar 12 ani. Alaturi de Katniss Everdeen, este ales si baiatul care ii daruise o paine pentru a isi salva familia, Peeta Mellark. Cei doi sunt singurele tributuri care se tin de mana si sunt inconjurati de flacari, datorita celor 2 stilisti, la parada ce se organizeaza dupa tragerile la sorti. La interviuri, Peeta marturiseste ca este îndragostit de Katniss si ca supravietuirea lui, ar putea cauza moartea celei pe care o iubeste. Cei doi sunt considerati indragostitii nascuti sub o stea potrivnica. Oamenii sunt impresionati inca de la inceput de cei doi, ii aclama si ii aplauda.
Dupa cateva zile de antrenamente, sunt trimiti în fata creatorilor de joc pentru evaluare. Katniss primeste cea mai mare nota dintre toti, un 11, în timp ce Peeta doar un 8, astfel sansele ei de supravietuire se maresc si scad în acelasi timp, deoarece poate strange mai multi sponsori, dar ea stie ca odata ce intra in arena, tributurile profesioniste din primele districte vor incerca sa o inlature din drumul lor catre victorie. Un joc mortal, in care fiecare pas gresit poate duce la moarte, un joc in care orice e posibil, nu exista decat o singura regula: unul singur poate fi invingatorul.
Odata ajunsi in arena, totul incepe si, Katniss reuseste sa i-a de la cornul abundentei, locul in care se gasesc lucruri necesare pentru supravietuirea în arena, un rucsac si fuge cu el in padure, dar nu inainte de a fi atacata. Atunci cand un tribut moare se aude zgomotul unui tun si in fiecare noapte pe cer apar chipurile celor morti in acea zi. Lasati in voia sortii, Katniss ii salveaza viata lui Peeta in mijlocul padurii, atunci cand se anunta o schimbare brusca de reguli, dar inca mai au multe de infruntat pentru a afla castigatorul, deoarece tributurile profesioniste sunt pe urmele lor. Desi faptul ca cei doi sfideaza Capitoliului ii poate pune in pericol, cei doi isi continua idila. Atat va spun, restul, cititi si veti afla ce se intampla cu Katniss, aflati cine este castigatorul Jocurilor.
Suzanne Collins reuseste un roman de aventura minunat, cel mai bun roman de aventura pe care l-am citit. Fiind scris la persoana I, atrage atentia si o mentine pe tot parcursul romanului. O carte ce merita cu adevarat sa fie citita.
Sabina Alexa
[ratings]
