Arhive din March, 2009
Kim Stanley Robinson – Marte rosu
On March 27, 2009 in SF
Marte rosu este primul volum al asa-numitei Trilogii Martiene, urmatoarele fiind Marte verde si Marte albastru, toate deja publicate in colectia Nautilus a Editurii Nemira. Marele Arthur C. Clarke a spus ca aceasta este de departe cea mai buna serie care trateaza subiectul colonizarii planetei Marte. Este, de asemenea o lucrare ce intra in categoria hard science fiction. Pentru cei care nu stiu, hard SF-ul pune un accent deosebit pe latura tehnica, riguros stiintifica a lumii pe care o descrie. Exista insa si o foarte puternica componenta soft, care se manifesta prin conturarea in detaliu a psihologiei personajelor principale, atat individual, cat si in cadrul social.
Actiunea cartii incepe in jurul anului 2020, odata cu prima misiune umana de colonizare a planetei Marte. Pionierii sunt un grup de 100 de oameni de stiinta, cei mai buni din lume in domeniile lor, majoritatea americani sau rusi, alesi in urma un riguros proces de selectie, care a culminat cu o perioada de acomodare de un an petrecuta in Antarctica, intr-o izolare totala de civilizatie. Pe parcursul lungii calatorii, la bordul navei Ares, incep sa se remarce cateva caractere aparte, aparent nepotrivite cu specificul misiunii care urmeaza. Explicatia consta in faptul ca multi au mintit la chestionarele psihologice pentru a fi siguri ca vor fi acceptati in program. Avem astfel toate premisele necesare derularii unui fir epic complex, cu conflicte sociale, sentimentale, de ideologii, care lasa cititorul sa decida cu cine simpatizeaza si sa isi puna intrebari referitoare la actiunile pe care le-ar intreprinde in situatii similare. Autorul nu nedreptateste sau avantajeaza personajele pe care le creeaza si prezinta evolutia si faptele lor intr-un mod realist si echidistant, dar, in acelasi timp sondeaza in profunzime structura lor psihica si afectiva. Exista doua mari directii pe care suntem purtati de naratiune: pe de o parte intemeierea asezarilor pe suprafata planetei si pe satelitul natural Phobos, realizarile ingineresti remarcabile si primii pasi ai proceselor de incalzire si terraformare, iar pe de alta parte evolutia personajelor si interectiunile dintre ele in cadrul societatii martiene emergente. Perspectiva e la persoana a III-a, dar urmareste succesiv si de aproape actorii importanti, oferind detalii despre modul de gandire si scopurile fiecaruia.
Personajele principale ale romanului sunt John Boone, primul om pe Marte intr-o misiune anterioara, ale carui cuvinte “istorice” rostite in timp ce cobora din modulul de asolizare au fost Ei bine, iata-ne! Este un individ vesel si carismatic ce nu are niciodata discursuri pregatite, dar gaseste instinctiv si cu lejeritate cele mai potrivite vorbe in orice situatie si este agreat de aproape toti ceilalti; Frank Chalmers este conducatorul formal al grupului american si un foarte abil politician. Ca si caracter este mai degraba retras si prefera sa foloseasca metode neconventionale in a-si atinge scopurile, in detrimentul confruntarii directe. Principiile dupa care actioneaza de multe ori pot fi incadrate cu lejeritate in categoria machiavelice; Maia Toitovna, conducatoarea grupului rus este cea care ii pune in conflict pe Boone si Chalmers, dandu-le semnale pozitive ambilor, nici ea nefiind sigura pe care din cei doi il iubeste. Este foarte temperamentala si imprevizibila; Sax Russel, fizician, principalul sustinator al ideii de terraformare a planetei. Adeptii acestei strategii se vor autointitula “verzii”; Ann Clayborne, geolog, este impotriva terraformarii si crede ca frumusetea si echilibrul lui Marte nu trebuie alterate de interventia omului. Ea devine astfel conducatorul gruparii “rosii”; Hiroko Ai, experta in bio-inginerie si ecosisteme, construieste si intretine serele in care se cultiva hrana, atat pe nava Ares, cat si in primul oras de pe Marte – Underhill. Ea imbina intr-un mod foarte neconventional stiinta si misticismul, dand nastere la ceea ce am putea numi prima religie martiana, asemanatoare in principiu cu panteismul. Dupa cativa ani, dispare din Underhill impreuna cu un grup de apropiati si formeaza o colonie ascunsa. Motivele acestei disparitii raman mult timp un mister; Arkadi Bogdanov este un excelent inginer, usor excentric, care militeaza pentru independenta societatii martiene fata de Pamant, idee pe care o expune inca pe parcursul drumului la bordul Ares. Si el are un grup de adepti, iar doctrina pe care o promoveaza seamana foarte mult cu socialismul; Phyllis Boyle este, de asemenea geolog. Are o optica diferita de majoritatea celor din “prima suta” si considera ca Marte trebuie exploatat la maxim pentru a trimite resursele pe Pamant. Datorita relatiilor pe care si le creeaza cu corporatiile transnationale de pe Pamant, se indeparteaza de grupul initial de colonisti si isi atrage multe antipatii din partea acestora. Marele ei proiect este construirea unui elevator spatial cu ajutorul caruia exploatarea resurselor sa devina mult mai profitabila.
Alt punct de atractie al acestei carti este descrierea realizarii proiectelor ingineresti la scara mare, care ne pun serios imaginatia la lucru. Orasele martiene sunt construite, de obicei in cratere de impact, sub cupole uriase. Robotii care efectueaza munca fizica au dimensiunea cladirilor, iar dupa programarea initiala sunt complet autonomi. Energia electrica este produsa de deja banalele reactoare nucleare, dar si de colosale panouri solare care orbiteaza planeta. Cel mai grandios proiect este insa elevatorul spatial. In principiu, acesta este format dintr-un asteroid ancorat de planeta printr-un cablu din nanotuburi de carbon, de 10 m in diametru. Pe acest cablu circula vagoane care transporta oameni sau resursele exploatate din adancurile planetei. Arthur C. Clarke a fost printre primii scriitori care au popularizat aceasta idee, iar in onoarea lui, asteroidul de care este sustinut elevatorul martian este denumit Clarke. Acest elevator are, insa viata scurta, iar in momentul dezastrului, Marte sufera un soc urias datorita cablului ce se prabuseste cu o forta incredibila, infasurandu-se de doua ori in jurul planetei.
Marturisesc sincer ca am fost impresionat de acuratetea si asiduitatea cu care Kim Stalnley Robinson justifica si documenteaza evenimentele din Marte rosu, folosindu-se de vaste cunostinte de chimie, fizica, biologie si chiar cultura si civilizatia popoarelor. Sub acest aspect, pot sa gasesc multe similitudini cu romanele de anticipatie ale lui Jules Verne, care imbina intr-un mod foarte reusit partea riguros stiintifica cu cea de fictiune. De asemenea, referintele geografice martiene date de Robinson sunt abundente si foarte detaliate. Din acest motiv, pot uneori sa copleseasca cititorul, dar pentru aceste momente putem consulta mica harta de la inceputul volumului, sau – mai in ton cu vremurile – putem aprinde calculatorul si folosi modulul “Mars” din aplicatia gratuita Google Earth.
Sfarsitul este unul deschis, iar raspunsurile intrebarilor ce raman in urma parcurgerii celor peste 700 de pagini se gasesc in urmatorul volum al seriei, Marte verde. Ca o concluzie finala, Marte rosu este, fara dubiu o lucrare valoroasa, ce nu ar trebui sa lipseasa din biblioteca niciunui fan de literatura SF. Totusi, inainte de a o citi, trebuie sa stiti ca prin natura ei cartea are un ritm mai lent, iar cititorii cu mai putina rabdare pot fi uneori plictisiti. Este o carte care trebuie parcursa cu atentie, dar care va va rasplati cu o imagine vie, veridica si completa a provocarii pe care o pune civilizatiei umane initial ambitia, apoi necesitatea de a coloniza planeta rosie.
Bogdan Vreja
[ratings]
Stephen King – Misery
On March 26, 2009 in Suspans
Misery este un alt roman de groaza al lui Stephen King, maestrul genului horror construind din nou, prin stilul sau caracteristic, o lume in care aparentele pot fi inselatoare, talentul si imaginatia, de care autorul nu duce lipsa reusind sa contribuie la edificarea unei scrieri terifiante, plina de surprize, suspans si tensiune angoasanta.
In acest roman, publicat pentru prima oara in 1987 si aparut la Nemira in 2008 (cea mai recenta editie), se pot gasi asemanari evidente cu o alta scriere de-al lui Stephen King, si anume Povestea lui Lisey. Pentru inceput, se poate mentiona ca actiunea din Misery se petrece intr-un cadru simplu, reprezentat de camera de oaspeti din casa unei foste asistente medicale, Annie Wilkes, decorul acesta unic, relevant pentru ideea de singuratate si izolare, regasindu-se oarecum si in romanul Jocul lui Gerald, sau alte carti marca Stephen King.
Eroul cartii este celebrul scriitor Paul Sheldon, autor al faimoasei serii de romane – cu elemente specifice perioadei victoriene si romantismului – in care personajul central este o tanara pe nume Misery Chastain. Paul Sheldon va suferi un accident de masina, in urma caruia ramane paralizat, descoperind cu uimire, dupa ce se trezeste ca este captivul nebunei Annie Wilkes, cel mai mare fan al lui Misery. Realizarea treptata si dureroasa a faptului ca este la mana unei obsedate si maniaco-depresive precum fosta infirmiera, Annie, il marcheaza profund pe Sheldon si intind la maxim nervii deja slabiti ai acestuia. Dupa ce Annie descopera printre manuscrisele avute de Paul in momentul accidentului si pe cel care incheie ciclul aventurilor lui Misery Chastain, ea ii cere lui Paul sa scrie un alt roman cu Misery ca eroina, fortandu-l sa abandoneze celelalte proiecte ale sale, chiar prin arderea manuscrisului unui alt roman la care a lucrat doi ani. Excesele si extremele care caracterizeaza atitudinea si comportarea Anniei Wilkes il aduc si pe Paul Sheldon intr-o continua stare de tensiune, alertarea tuturor simturilor, consecinta fiind stari de depresie, viziuni pesimiste si renuntarea la lupta pentru supravietuire. Constrans de Annie sa indeplineasca vointele acesteia, el aplica o tactica inteleapta, aceea de a fi de acord cu ea, in asteptarea unui moment prielnic pentru evadarea din casa respectivei femei. Astfel incepe sa scrie un nou roman despre Misery Chastain, desi e constient ca la finalizarea cartii respective Annie doreste sa-l elimine definitiv.
Suspansul caracteristic unei scrieri de-a lui King ofera o lectura palpitanta, iar trairile intense din roman sunt inca un punct favorabil al cartii, motiv pentru care cititorii, mai ales fanii lui Stephen King sau ai genului, nu vor putea spune ca sunt dezamagiti de actiune, ritmul acesteia, intriga sau personaje. Pe intreg cuprinsul acestei carti ne putem delecta cu trasaturile intalnite la opera horror a lui S.K. si cu elementele atractive ale unui roman de groaza. Desi Annie Wilkes ii salveaza la inceput viata lui Paul Sheldon, vedem cum sub o masca a bunavointei se pot ascunde semne evidente ale nebuniei. Caracteristicile enumerate anterior se observa in metodele folosite de Annie pentru a-i forta mana lui Paul: santaj – in schimbul calmantelor il obliga pe Paul sa-i urmeze indicatiile; tortura fizica sau emotionala – privarea de libertate, taierea unei parti din picior, uciderea unui politist venit sa afle unele informatii despre Paul si multe altele, ce pot fi aflate prin lecturarea romanului Misery. Usurinta pe care Annie o arata in luarea deciziei de eliminare a politistului si sugestia ca e dispusa sa repete acest act criminal il terorizeaza din plin pe Paul, acesta neavand, practic la orizont prea multe solutii de a scapa, cu exceptia unui calm greu de gasit si a unei siretenii sporite in descoperirea momentului hotarator.
Si in Misery, ca si in Jocul lui Gerald sau alte romane, Stephen King penduleaza intre amintirile personajelor principale, aflate in dificultate – amintiri traite intr-un mod viu – si actiunea prezenta, descrierea unei etape din copilaria lui Paul, ca si alte amanunte legate de psihologic, avand un rol insemnat in atmosfera specifica unei situatii-limita sau tensionate. Factura psihologica este, in consecinta, una importanta in constructia si structura acestui roman, Misery captivand in mod sigur atentia pasionatilor genului. Se poate observa si un oarecare umor sau sarcasm cu tenta de ironie, Annie punand scroafei din grajdul sau numele eroinei romanelor lui Paul Sheldon, Misery.
Ca o concluzie, Misery este un roman care nu trebuie ratat, mai ales daca te incita cartile si scrierile lui King, sau cele apartinand genului. Deznodamantul romanului nu va dezamagi pe cel care l-a citit, Paul iesind pana la urma cu bine din situatia terifianta in care s-a aflat, desi cu semne vizibile sau ascunse ale traumelor suferite. De aceea va pot spune ca in Misery intalnim din nou elementele atractive ale romanelor lui Stephen King, aceasta carte oferind unul din finalurile optimiste, sau care lasa sa se intrevada o raza de speranta, intalnite in multe din capodoperele maestrului.
Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului.
Alexandru Trandafir
[ratings]
Stephen King – Povestea lui Lisey
On March 20, 2009 in Suspans
Povestea lui Lisey este unul din cele mai recente romane scrise de Stephen King, distins cu Premiului Bram Stoker 2006, si aparut la Editura Nemira in ianuarie 2007. Caracteristicile romanelor maestrului genului horror sunt nelipsite in cartea de fata, avand totusi unele trasaturi particulare mai rar intalnite pana acum la scrierile celebrului autor. Romanul Povestea lui Lisey ar putea fi caracterizat drept un fantasy-horror, printre argumente numarandu-se si lumea imaginara si fantastica pe care o construieste, cu multa migala si iscusinta, Stephen King.
Pentru inceput, se pot mentiona tangentele sau similaritatile avute de acest roman cu alte scrieri ale lui King, precum Misery, deoarece subiectele din cele doua romane sunt bazate si pe viata sau destinul unor personaje asemanatoare, doi scriitori de succes, in Povestea lui Lisey, respectivul fiind Scott Landon – sotul lui Lisey (nume de alint care vine de la Lisa), iar in Misery, Paul Sheldon. Lisey, personajul principal al cartii, ramane vaduva dupa moartea lui Scott, ea mostenind o avere insemnata, dar care atrage asupra sa destule probleme, mai ales ca incepe sa primeasca amenintari directe si prin telefon din partea unui strain, Jim Dooley, obsedat de opera scriitorului Scott Landon. In Misery, ca o paralela, personajul central- scriitorul Paul Sheldon- se confrunta cu torturile si sadismul unei fane a scrierilor sale, Annie Wilkes, care il obliga sa reia ciclul intrerupt al seriei de romane in care eroina este Misery Chastain.
Trecand din nou la desfasurarea actiunii romanului Povestea lui Lisey, eroina romanului trece asadar prin diverse incercari si tensiuni cauzate de situatiile-limita care abunda in pericole, iar starile de spirit extreme la care sunt supusi nervii sai cunosc o amplificare sau accentuare datorata unor surprize pastrate pentru ea de sotul defunct, Scott. Incercarile grele pe care Lisey trebuie sa le depaseasca sunt dublate de povara ordonarii si administrarii teancurilor uriase de manuscrise ale scriitorului Scott Landon, manuscrisele respective fiind vanate nu doar de catre maniacul tentat sa profite de o tinta asa de facila precum Lisey, ci si de catre editori nemilosi sau fara scrupule. Hartuiala venita de la nebunul depresiv si de la un editor cunoscut de sotul ei o agaseaza si o istovesc pe Lisey, care isi gaseste refugiul in lumea fantezista si aparent plina de magie pe care sotul ei Scott i-a prezentat-o in trecut si pe care o descrie in unele manuscrise prafuite, gasite de sotia lui in biblioteca-atelier de care scriitorul a dispus in timpul vietii. Unul din manuscrise se intituleaza chiar ‘Povestea lui Lisey’, fapt socant, cel putin in prima faza, pentru Lisa Landon. Eroina cartii va simti oarecum o apropiere tangibila fata de sotul ei mort, mai ales in lumea creata de imaginatia nestavilita a acestuia, impresia femeii fiind ca Scott e viu din anumite puncte de vedere, primind niste ‘sfaturi’ sau incurajari ‘emanate’ de paginile manuscriselor citite sau ca urmare a ‘intalnirilor’ din lumea numita metaforic Bu-Luna, unde se gaseste si mormantul fratelui lui Scott, Paul Landon. In lumea reprezentata de Bu-Luna poti intalni creaturi ciudate si infricosatoare, cum ar fi uriasul, trupuri cu aspectul unor umbre si paloare cadaverica, animale sau stafii hamesite care isi asteapta victimele.
In acest thriller cu adevarat suav si diabolic, Stephen King dovedeste inca o data ca poate edifica si trasa cu usurinta o lume obisnuita si autentica la prima vedere, dar care poate ascunde o alta launtrica, interioara, caracterizata prin senzatii si trairi variate, precum cele de angoasa, teroare, suferinta, depresie sau nebunie samd. Transformarea unui univers comun intr-unul special se realizeaza cu subtilitatea si stilul inconfundabil marca Stephen King. Pentru a descoperi care sunt personajele sau detaliile importante ale actiunii pline de suspans si tensiune, pe care nu le-am prezentat sau mentionat, solutia o reprezinta citirea romanului Povestea lui Lisey.
Dupa ce vei citi aceasta carte cred ca vei fi de acord cu descrierile celor de la New York Times‘ (“Bu-Luna – o sursa de teroare perpetua, o magie in care plonjezi cu o fascinatie morbida”) sau ale Publishers Weekly’ (“O poveste de dragoste pasionala, terifianta si delicata. Cu acest roman, descoperi… tentatia nebuniei – o lume a rasului sardonic, a formelor intunecate furisandu-se, a miasmelor exotice” , “un amestec de bucurie, teroare si durere”), cu referire la Povestea lui Lisey. Elementele specifice literaturii fantasy si horror pot garanta captivarea cititorilor pasionati de astfel de scrieri.
Pentru a concluziona, in opinia mea cartea de fata nu se ridica pana la nivelul inalt atins de romane ca Orasul bantuIT, Shining, Salem’s Lot sau Christine, dar nici nu as putea spune ca fanii autorului sau genului vor fi dezamagiti in totalitate de realizarea lui Stephen King. Oricum, desi nu am fost impresionat chiar intr-un mod placut sau pe masura asteptarilor, conform standardelor impuse chiar de King, lucrul acesta reprezinta o chestiune de gusturi si alegeri, astfel incat fiecare poate sa lectureze romanul pentru a-si impartasi experienta si a confirma-infirma opinia mea sau a-si argumenta propriul punct de vedere. Nu mi-a ramas decat sa va urez o lectura placuta si satisfacatoare.
Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului
Alexandru Trandafir
[ratings]
Rodica Ojog-Brasoveanu – Sa nu ne uitam la ceas
On March 18, 2009 in Suspans
Romanul Sa nu ne uitam la ceas al doamnei Rodica Ojog-Brasoveanu face parte din colectia Suspans a Editurii Nemira, subiectul fiind unul tipic romanelor de spionaj, iar autoarea, prin iscusinta si simtul fin folosite cu succes in reconstituirea sau redarea cat mai fidela a unor fapte si etape din istoria neamului romanesc, utilizand bineinteles si unele elemente fictive, ofera din nou o mostra a talentului inegalabil, observat si in alte carti precum Al cincilea as, Intalnire la Elysee sau A inflorit liliacul.
Senzatia de autentic si palpabil, plus creionarea inspirata a unor personaje pitoresti sunt printre punctele forte nelipsite din aceasta carte. Actiunea romanului se desfasoara in vara anului 1943, pe fundalul celui de-al doilea razboi mondial. Intriga din roman se declanseaza in momentul in care baronul Kurt von Sundlo, membru marcant al armatei germane, ranit pe frontul de lupta, soseste in Romania pentru a-si petrece vacanta de o luna menita sa-l recupereze din convalescenta. Dupa ce se cazeaza la hotelul Athenee Palace din Capitala, unde o intalneste pe misterioasa doamna Elvira Manu, care dorea o companie cat mai placuta pentru doua saptamani din vacanta de vara, decide la sugestiile Elvirei sa plece cu aceasta departe de ochii indiscreti ai spionilor germani, romani sau ai Aliatilor, mai exact la Eforie, pe litoralul romanesc al Marii Negre. Treptat putem spune ca se infiripa o idila intre cei doi, chiar in conditiile limitelor sobrietatii impuse inca din clipa in care s-au cunoscut.
In paralel cu acest fir narativ autoarea ne prezinta celalalt fir epic important in povestea cartii, cele doua planuri ale actiunii ajungand destul de repede sa se intrepatrunda si sa devine un plan unic, dar cu mai multe ramificatii. Cel de al doilea plan descrie asadar traiectoria sau drumul parcurs de un spion al Aliatilor, Octavio de Villar, spaniol descendent al unei familii instarite de burghezi, trimis de serviciile secrete britanice pe urmele lui Kurt von Sundlo, cu scopul de a afla de la baronul neamt planurile secrete referitoare la armele-surpriza pastrate de cel de-al treilea Reich pentru lovitura decisiva si castigarea razboiului. Astfel se poate intelege importanta personajului Kurt von Sundlo pentru taberele implicate in cel de-al doilea razboi mondial, ca si atentia neobosita a spionilor sau agentilor din diversele servicii secrete. Octavio de Villar trece mai intai prin sudul Frantei pentru a o gasi pe sotia baronului, Manja von Sundlo, care i-ar putea fi de ajutor in tentativa acestuia de a-si indeplini misiunea asumata, in conditiile unor rezultate cat mai satisfacatoare. Caracteristicile romanelor marca Rodica Ojog-Brasoveanu se observa si aici, portretizarea personajelor (taria de caracter, spiritul, fizicul, trairile sufletesti intense etc.) imbinandu-se de minune cu aventurile si pericolele prin care trec personajele, evenimente relatate cu multa siguranta, forta a cuvantului si naturalete. Agentul secret Octavio de Villar hotaraste sa ajunga in Romania impreuna cu baroana Manja von Sundlo pentru a-l intalni pe Kurt. Astfel, ajunsi in Bucuresti, cei doi se vor caza la acelasi hotel in care se gasesc si baronul von Sundlo si Elvira Manu.
Printre spionii sau agentii romanilor care lupta impotriva intereselor germanilor se numara si printul Stefan Duca, alaturi de colonelul retras din activitate Ovidiu Tamas si receptionerul hotelului Athenee Palace, Basile (pe numele real Vasile Sfetcu). Spionii nemtilor sunt reprezentati de o baroana, Edith von Kohler, subordonatul acesteia, Herr Walter si altii, unii recrutati chiar dintre romani. Temandu-se de o posibila influenta negativa sau de acte de spionaj din partea Elvirei Manu, asupra lui Kurt von Sundlo, agentii nemti decid eliminarea acestui potential pericol, neluand in calcul anumite consecinte negative. Cu ocazia unui spectacol dat de celebrul rapsod al vremii, Grigoras Dinicu, in sala de receptie a hotelului mentionat, la care se strang toate personajele cu importanta in intriga sau subiectul cartii, germanilor li se ofera ocazia de inlaturare a Elvirei.
Umorul este si el prezent in paginile romanului, alaturi de dramatismul logic al unor situatii intalnite in vreme de razboi. Cititorul se poate delecta cu suspansul unor situatii-limita, rasturnari de sansa, portretul personajelor memorabile, replici taioase si amuzante si multe altele care se descopera doar citind romanul fascinant ‘Sa nu ne uitam la ceas’. Elementele cuprinse in cartile de spionaj sunt dublate de autenticul unor carti de istorie (prin personajele si evenimentele reale mentionate in roman), in ciuda infloriturilor menite sa dea aerul beletristic necesar. Nu se pot omite nici savurosii termeni ‘invechiti’ sau cei imprumutati din alte limbi, factor suplimentar care contribuie si el, alaturi de ceilalti, la crearea unei atmosfere propice in roman, pentru a surprinde in mod placut un cititor neobisnuit cu opera sau stilul doamnei Rodica Ojog-Brasoveanu.
Intoarcerile frecvente de situatie si imprevizibilul sunt garantii pentru mentinerea unui interes crescut in randul cititorilor, figurile de stil precum si intelesul metaforic al unor intamplari insemnand alte bile albe bifate de roman. Pentru talentul si modul sau stilul propriu de a scrie si comunica un mesaj cititorului, sugestiva este si imaginea de final descrisa de Rodica Ojog-Brasoveanu in romanul Sa nu ne uitam la ceas. Pentru aflarea detaliilor din roman si a deznodamantului interesant trebuie doar sa lecturezi cartea. Dupa citirea acestui roman sunt sigur ca oricine va fi dispus sa asimileze aprecierile mele la adresa operei marii doamne a literaturii politiste romanesti. Ca incheiere nu pot decat sa va indemn sa parcurgeti paginile acestei scrieri palpitante, o carte care nu te va lasa rece.
Aceasta recenzie face parte din campania La limita suspansului
Alexandru Trandafir
[ratings]
