Arhive din January, 2009
Ursula K. Le Guin – Lumea lui Rocannon
On January 30, 2009 in SF
Ursula K. Le Guin (nascuta in 1929) este o celebra autoare de science fiction si fantasy, maiestria stilului literar constituind o dovada a valorii si calitatii ridicate din opera vasta a scriitoarei. Licentiata la Universitatea Columbia in limbi romanice, a mai studiat o perioada si in Franta, unde si-a cunoscut viitorul sot, istoricul Charles Le Guin. Este considerata pe merit drept una din cele mai bune scriitoare de SF si fantasy modern, cu toate ca abordeaza cu destul succes mai multe teme, taoismul, psihologia, sociologia, feminismul etc. De altfel, a scris o paleta larga de romane, poezii, carti pentru copii si eseuri. Ca romancier debuteaza in 1966. Cele 10 premii Hugo si Nebula, obtinute la toate categoriile literare fac parte din recunoasterea oficiala a scrierilor autoarei, una din cele mai importante carti fiind Mana stanga a intunericului, distinsa cu dubla Nebula-Hugo. Romanul a aparut in 2006 in colectia Nautilus SF a Editurii Nemira, la fel ca si Lumea lui Rocannon.
Lumea lui Rocannon este un roman apartinand genului fiction, subgenurile in care poate fi inclus fiind SF-ul si Fantasy-ul, mai ales celui din urma. Cartea a fost editata pentru prima data in 1966, avand trasaturile romanului SF, fantasy dar si ale celui de aventuri. In roman este prezentata planeta Fomalhaut II, o lume necunoscuta pe de-a intregul si bizara, mai ales luand in calcul diversitatea creaturilor si fiintelor intalnite. Cele mai insemnate fiinte sunt umanoizii impartiti in 2 specii distincte, fiecare cu 2 subspecii, dar si “vantelegarii”, un fel de cai inaripati, cu blana si aspectul de grifoni-feline. Planeta respectiva va fi studiata de o echipa de cercetatori trimisa de o organizatie supraplanetara, Liga Tuturor Lumilor. Unul din membrii echipei este si Rocannon, eroul romanului, numit de bastinasi Lordul Stelelor sau Olhor – Ratacitorul.
Cartea, asemanatoare unui basm sau unei povesti fantastice, poate fi descrisa drept o magistrala calatorie initiatica, tehnologia si produsele civilizatiei moderne (arme sofisticate precum laserul, inteligentele artificiale, comunicatiile intergalactice, aparatele zburatoare – nave cu viteze supraluminice etc) negasindu-si, in ciuda prezentei si existentei lor, folosul pentru locuitorii unei planete asa de primitive si indepartate. In roman apare si echivalentul unui talisman, un colier cu lant de aur, important in poveste si asemanat cu un obiect magic.
Rocannon, eroul cartii isi asuma o misiune dificila si periculoasa, cea de descoperire si anihilare a dusmanilor care i-au macelarit camarazii si o parte din populatia de umanoizi, pe langa sarcina asumata implicit, cea de civilizator. Extraterestri de pe planeta respectiva se dovedesc de multe ori apropiati oamenilor, ca atitudini si nu numai. La fiecare pagina cititorul intalneste elementele SF, fantasy (in mod special), dar si elemente ale romanului de aventuri, chiar ale “Bildungsromanului”.
Ursula K. Le Guin a reusit sa creeze prin acest roman o carte memorabila, o poveste fascinanta nu doar pentru iubitorii de fantasy si science fiction, ci si pentru cei care savureaza si apreciaza o scriere captivanta, stilul de povestitor iscusit al autoarei, alaturi de celelalte calitati mentionate, garantand succesul romanului. In Lumea lui Rocannon scriitoarea ne prezinta, intr-un mod cat mai captivant cu putinta, un taram fantastic guvernat numai de magie si mit, un taram al zeilor si al monstrilor, al oamenilor stranii, al miticului si imaginatiei fara limite.
Ca o concluzie si incheiere, Lumea lui Rocannon este un roman care dovedeste talentul si resursele de inspiratie numeroase ale Ursulei K. Le Guin, aceasta carte de la debutul carierei de romancier a scriitoarei oferind cititorului o mostra si o proba din maiestria intalnita in capodoperele si opera unei autoare de succes . Indemnul meu ar fi sa nu ratati Lumea lui Rocannon.
Aceasta recenzie face parte din campania Fan SF
Alexandru Trandafir
[ratings]
Philip K. Dick – Viseaza androizii oi electrice?
On January 30, 2009 in SF
Philip K. Dick, desi a trait doar 54 de ani (1928-1982), este unul dintre scriitorii de SF cu o opera destul de insemnata, avand aproape un roman scos la fiecare an de viata , in medie. Sunt cunoscute problemele cu care s-a confruntat scriitorul de-a lungul vietii, mai ales adictiile sale, asa ca nu voi reveni si eu asupra lor. Tot ce pot spune este ca, probabil, in alte conditii, opera lui ar fi fost mai vasta si mai apreciata decat cea pe care a lasat-o in urma, opera care, trebuie recunoscut, in ciuda unor limite ce pot fi dezbatute de specialisti, inca ii face invidiosi pe destui scriitori de science fiction.
Romanul Viseaza androizii oi electrice? a fost scris in 1968 si, la fel ca multe scrieri ale lui Dick, poate impresiona sau soca prin viziune si actiune si cititorii secolului XXI, nu doar pe cei din perioada autorului, anii ’60-’80, sa zicem. Cadrul in care se deruleaza actiunea cartii este reprezentat de un San Francisco post-apocaliptic, resimtindu-se din plin efectele unui al treilea razboi mondial. Atmosfera pe Terra devine aproape insuportabila si mare parte a populatiei emigreaza, ca urmare a unui plan de colonizare a altor planete cu ajutorul unor androizi, lasand in urma doar o mica parte a vechii populatii.
Personajul principal al cartii este Rick Deckard, un vanator de recompense, angajat al Politiei din San Francisco. Acesta pare o persoana de rand, dar e responsabil cu prinderea si neutralizarea unor androizi scapati de sub supraveghere si care nu respecta legile impuse, slujba lui fiind in concluzie nu tocmai una placuta sau usoara. Intriga romanului o constituie situatia noului tip de android, Nexus-6, unul mult mai performant decat precedentele modele. Pentru identificarea androizilor, care trec foarte usor ca fiind oameni, exista un test special, scara Voigt-Kampff, ajunsa la a treia generatie, imbunatatire a variantelor de dinainte, tot mai perimate cu trecerea anilor si progresul tehnologic in industria roboticii.
Deckard va capata o misiune dificila, ca urmare a accidentului suferit de seful vanatorilor de recompense, Dave Holden, mai experimentat in cazuri cu risc sporit. Astfel, pe parcursul romanului, inlantuirea evenimentelor si ritmul alert al desfasurarii actiunii vor evidentia aventura prin care trece eroul romanului pentru indeplinirea misiunii. Pe langa un set de teste, Rick Deckard se confrunta si cu alte probleme, unele personale, precum dorinta de a avea un animal viu acasa, si nu o clona a oii sale decedate. Cu alte cuvinte, si psihicul joaca un rol important in aceasta carte, Deckard fiind unul din cei ramasi pe Pamant, alaturi de sotia sa iar relatia dintre cei doi nu este tocmai una relaxata si pasnica.
Citind romanul Viseaza androizii oi electrice? vei intelege probabil de ce The Encyclopedia of Science Fiction spune despre Philip K. Dick: “este cel mai amuzant si, probabil, cel mai terifiant scriitor de SF al timpului sau”. In acelasi timp sunt de acord cu cei de la Guardian, care descriu cartea dupa cum urmeaza: “un thriller de serie neagra si un cadru SF fascinant”. In 1982, regizorul Ridley Scott a reusit sa transpuna cu succes pe ecran universul apocaliptic si deci special imaginat de Dick, prin filmul Blade Runner.
Ca o concluzie, cartea Viseaza androizii oi electrice? poate fi considerata, mai ales de fanii genului si ai autorului, ca unul dintre romanele sale de top, in mod sigur unul dintre cele mai bune, alaturi de Ubik sau Omul din castelul inalt. Deci, altfel spus, un roman care merita citit si avut.
Aceasta recenzie face parte din campania Fan SF.
Alexandru Trandafir
[ratings]
Jack McDevitt – Exploratorul
On January 30, 2009 in SF
Exploratorul, de Jack McDevitt, este un roman care demonstreaza iar valoarea ridicata a colectiei Nautilus SF a editurii Nemira, acesta fiind un roman distins cu Premiul SESF (2006) si cu Premiul Nebula (2007) . De altfel, de-a lungul timpului, Jack McDevitt a fost nominalizat de doua ori la Premiul Hugo si de inca paisprezece ori la Premiul Nebula, aceasta recunoastere oficiala a calitatii scrierilor lui McDevitt reprezentand-o succesul suprem al Exploratorului, victorie binemeritata de autor.
Referitor la romanul Exploratorul putem spune ca autorul a reusit sa gaseasca, pe cat posibil, o combinatie (aproape) ideala, sau macar potrivita, intre elementele specifice SF-ului, thriller-ului politist, romanului de aventuri, avand partial si trasaturile unui roman biografic. Termenii stiintifici sunt bine legati de elementele fictiunii si anticipatiei, pentru crearea unei povesti captivante, cititorul parcurgand filele cu destul interes si relativa usurinta.
Personajul principal este Alexander Benedict, un om de afaceri, cautator de artefacte, un fel de arheolog. Un alt personaj important in carte e si Chase Kolpath, subordonata lui Alex. Relicvele sau artefactele descoperite de Alex Benedict si Chase Kolpath sunt de cele mai multe ori extrem de valoroase, apartinand mai multor culturi sau civilizatii. Prin intermediul firmei pe care o conduce, Alex pune in vanzare pe piata obiectelor de arta sau cu valoare istorica respectivele artefacte, asigurandu-si asadar prin descoperirea unor situri arheologice o activitate profitabila, desi nu lipsita de batai de cap, adversarii sai din acest domeniu fiind de multe ori lipsiti de scrupule. In acelasi timp apar mereu noi dusmani si oponenti nemultumiti de metodelor folosite de Benedict.
Miza actiunii il constituie dovedirea existentei unei colonii, Margolia , asemanatoare Atlantidei, formata din oameni de elita – savanti, politicieni, ingineri,etc. – care decid sa paraseasca Pamantul la sfarsitul secolului al XXVII-lea, din cauza viziunii diferite fata de cea a puterii politice, a guvernarii, in legatura cu drepturile si libertatea omului . Pentru a dovedi existenta acestei lumi, utopice la prima vedere, Alex Benedict si Chase Kolpath vor fi nevoiti sa descopere mai intai nava “Exploratorul”, despre care se stia ca poate transporta 5000 de oameni (pe o alta planeta). Alaturi de nava aceasta se pare ca margolienii mai detineau o nava de dimensiuni ceva mai reduse, “Bremerhaven”, nava care isi va dovedi importanta in reusita misiunii lui Alex si Chase, prin indiciile oferite de pozitionare. Pe parcursul cartii vom intalni si o civilizatie extraterestra, “mutii”, sau Ashiyyurienii, creaturi care comunica prin telepatie. In aceasta carte putem intalni un ritm destul de alert al actiunii, cititorul nefiind, in opinia mea dezamagit de calitatea si tempo-ul scrierii . Stilul lui McDevitt este caracteristic unui povestitor de marca, naratiunea desfasurandu-se de multe ori la persoana I, nu doar la persoana a III-a, lucrul acesta asigurand o si mai accentuata atractie pentru cititor, care se poate identifica in unele momente cu eroii povestii si deciziile acestora. Prin urmare te cufunzi, vrand-nevrand, in actiunea captivanta a romanului, iar cartea nu va mai putea fi abandonata pana la ultima pagina, care incheie aventura eroilor.
Exploratorul este caracterizat de abundenta rasturnarilor de situatie, intrigi mai mult sau mai putin evidente, tradatori, arme, nave, instrumente specifice genului SF care lasa cititorul impresionat, si multe alte trasaturi ce pot fi descoperite doar prin lecturarea acestei carti magnifice. Cred ca oricine poate fi de acord cu recenziile celor de la Publishers Weekly (“o ametitoare calatorie prin sisteme stelare si o intriga detectivista, [...] personaje minunat construite”) sau New York Times Book Review (“Jack McDevitt zugraveste o imagine a viitorului perfect suprapusa peste viitorul asteptarilor noastre”). Totodata se poate intelege si aprecierea primita de McDevitt din partea unor scriitori precum Harlan Ellison. Ca incheiere, edificator si relevant pentru roman si subiectul acestuia este un citat folosit de Jack McDevitt la inceputul ultimului capitol: “Viata omului e inconjurata de mister : experienta noastra ingusta e o mica insula in mijlocul unei mari nemarginite” (citat din John Stuart Mill). Asadar Exploratorul este o carte prezentabila drept must-read si must-have, investitia in ea fiind incomparabil mai mica in raport cu beneficiile.
Aceasta recenzie face parte din campania Fan SF
Alexandru Trandafir
[ratings]
Orson Scott Card – Jocul lui Ender
On January 30, 2009 in SF
Am cumparat romanul la prima aparitie in limba romana (bineinteles, Nemira), l-am citit pe nerasuflate si multa vreme a fost pe locul 1 in top SF personal. L-am recitit dupa 15 ani (timp in care m-am dopat cu literatura SF si fantasy), crezand ca acum este oarecum depasit. Dar m-a captivat din nou si a avut un impact la fel de puternic ca la prima lectura.
Orson Scott Card a avut o intrare zgomotoasa in lumea SF, castigand premiile Hugo si Nebula in 2 ani consecutivi, pentru Jocul lui Ender (1985) si Vorbitor in numele mortilor (1986). Fascinat inca din tinerete de strategiile militare si de rolul crucial al liderilor in desfasurarea conflictelor armate, O.Scott Card scrie in 1977 povestirea Jocul lui Ender, care va deveni ulterior romanul omonim. Pamantul este amenintat de o invazie extraterestra. Ultima speranta pentru evitarea unui genocid este identificarea si pregatirea unor copii supradotati care sa castige razboiul si sa salveze omenirea. Andrew Ender Wiggin este baietelul geniu care poate deveni liderul salvator.
Monitorizat inca de la nastere de catre autoritati, la varsta de 6 ani Ender este trimis in spatiu la Scoala de Lupta pentru antrenamente. Manipulat de catre ofiterii superiori si pus mereu in situatii limita, provocat de catre ceilalti copii, Ender castiga fiecare confruntare si pare “condamnat” la succes. Va deveni el salvatorul omenirii? Si daca da, cu ce pret? Nu insist mai mult asupra subiectului pentru a nu va strica placerea lecturii. Consider ca este interesant de urmarit insa cateva din influenta romanului in diverse domenii. In Silicon Valley a devenit roman cult, influentand generatii de programatori. Fondatorii AutoDesk recunosc ca s-au inspirat din simulatorul de lupta atunci cand au creat popularul AutoCad. Leadership-ul este una din temele principale ale cartii, cum sa te impui in fata celorlalti si cum sa construiesti o relatie puternica intre ofiter si trupa. Romanul este lectura obligatorie pentru studentii de la Academia de Marina din Quantico. Teoria jocurilor este o tema actuala si este predata in multe cursuri pentru stimularea creativitatii Personal recomand romanul celor interesati de gandirea creativa cu aplicatii in domeniile management, strategie. Si Internetul a facut cativa pasi in directia prezentata de O.Scott.Card (vezi popularitatea blogurilor), desi suntem inca departe de momentul cand discursurile importante vor avea loc numai pe Internet.
In final cred ca adevarata atractie a romanului vine din faptul ca toti ne consideram mai mult sau mai putin unici, speciali. Ne-am simtit macar o data dati la o parte, marginalizati sau neintelesi, si credem ca daca ni s-ar fi dat o sansa am fi dovedit de ce suntem capabili. Din aceasta perspectiva Ender este un caracter universal. Da, este manipulat si marginalizat, dar este cel mai bun si o demonstreaza de fiecare data.
Aceasta recenzie face parte din campania Fan SF
Rasvan Ciuculin
[ratings]
