Arhive din August, 2008
Frank Herbert, Mantuitorii Dunei
On August 28, 2008 in SF
Pentru a putea vorbi despre Mantuitorii Dunei de Frank Herbert, trebuie facuta referire si la cartea a carei continuare este, si anume Dune, una dintre cele mai complexe si mai fascinante carti. De altfel, cartea a avut parte de recunoastere atat din partea cititorilor, cat si din partea criticilor, fiind prima carte care a castigat premiile Nebula si Hugo. In Mantuitor il gasim pe Mesia fremenilor, Paul Atreides, la 12 ani dupa intamplarile din Dune. Gasim in aceasta datare, intr-un fel, o prevestire a ceea ce are sa se intample cu destinul lui Paul Muad’Dib.
Astfel, avand 33 de ani, se afla la o varsta de rascruce si chiar fatidica, asa cum au aratat-o in trecut Mantuitorul crestinismului sau Alexandru Macedon. Sacrificiul mesianic va fi abordat, dupa Frank Herbert, si de alti autori, dand nastere unor personaje cel putin interesante, cum ar fi Neo al fratilor Wachowski, Ender-ul lui Card si Anakin Skywalker, creionat de George Lucas.
Nici unul din aceste personaje, insa, nu reuseste sa atinga complexitatea si profunzimea lui Muad’Dib, putand vorbi, astfel, de o epoca post-Muad’Dib in literatura ce abordeaza acest gen. Paul Atreides, Imparat acum al intregului Univers cunoscut, in urma jihadului pe care l-a pornit in urma acceptarii rolului de Mesia al fremenilor, se afla in lupta cu destinul sau, pe care incearca sa-l evite, implinirea lui ducand la un nou jihad mai sangeros decat precedentul.
Aceasta mesianitate a lui Muad’Dib este insa limitata de umanitatea lui Paul Atreides, care isi doreste lucruri simple: iubire si copii. Datorita mecanismului creat de propovaduitorii religiei, al carei zeu este, si de birocratia Imperiului creat de el, Paul Muad’Dib se afla in situatia de a nu avea de ales decat intre a-si indeplini rolul mesianic pana la capat, sacrificandu-se, rezovand in acest fel probleme a caror aparitie tot el a cauzat-o, dar neaducand o imbunatatire a situatiei, per ansamblu, in care se afla omenirea si nici macar a poporului sau, fremenii. Cea de-a doua cale pe care o poate urma este sa incerce sa fuga de rolul pe care si-l asumase si sa-si gaseasca propria fericire, dar aceasta poate duce la urmari extrem de grave pentru intregul Univers.
Linia epica a cartii nu este nici pe departe la fel de complexa ca cea din Dune, autorul concentrandu-se in principal pe mai multe probleme filosofice, pe care le propune cititorilor. Probabil, tema principala a cartii o constituie dilema intre existenta liberului arbitru sau a destinului, autorul sugerand posibilitatea ca acestea sa coexiste, imbinandu-se intr-un viitor, pe care, se pare, nici viziunea prestienta a lui Muad’Dib nu-l poate identifica.
In final, Paul Muad’Dib pleaca “intr-o calatorie prin tinutul in care pasii nu lasa urme”, devenind “tot una cu desertul” (acesta fiind implinirea lui) si lasandu-i in urma pe viitorii conducatori ai Universului, “copiii dunei”.
Sebastian Bordei
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“
Stephen King, Orasul bantuIT
On August 28, 2008 in Horror
Despre Orasul bantuit se poate spune ca reprezinta o alta capodopera a lui Stephen King. Dupa lecturarea acestui roman vei fi de acord, macar partial, daca nu total, cu spusele autorului in legatura cu ceea e reprezinta Orasul bantuit: “suma a tot ce am facut si am invatat in viata mea.”
Intriga romanului se construieste in jurul mortii si disparitiei misterioase a mai multor cetateni, copii, ai orasului Derry, din Maine. Evenimentele terifiante au loc aproximativ la fiecare sfert de secol, evolutia ciclica a tragediilor din acest oras sugerand prezenta unei forte intunecate, malefice, in si sub Derry.
Personajele principale ale romanului sunt Bill (William) Denbrough-balbaitul, Ben Hanscom-grasul, Eddie Kaspbrak-astmaticul, Richie Tozier-ochelaristul, Stan Uris-evreul, Mike Hanlon-negrul si Beverly Marsh. Acestia se vor uni impotriva terorii si suferintei provocate de scolari mai mari, precum Henry Bowers, Belch Huggins si Victor Criss, formand un club, Clubul Pagubosilor, al carui conducator va fi Bill.
La inceputul unui nou ciclu de crime si disparitii, prima victima va fi fratele mai mic al lui Bill, George Denbrough. Alaturi de ceilalti membri ai Clubului Pagubosilor, Bill, dorind sa-si razbune fratele mort, va lupta pentru a opri si elimina raul ce isi are salasul in Derry, mai exact sub oras, in canalizarea acestuia.
Adversarul eroilor romanului este Monstrul, care se intruchipeaza sub forma unui clovn-Pennywise/Bob Gray, monstru ale carei forme variate – mumie, vampir, varcolac, lepros, paianjen etc. – si a carui respiratie otravita sunt terifiante. Arma cea mai importanta a Binelui, reprezentat de Clubul Pagubosilor, in lupta cu Monstrul, se va dovedi a fi, de fapt, prietenia, cu ajutorul careia personajele principale vor putea trece peste toate obstacolele intalnite, in incercarea de a elimina magia neagra si vraja care a cuprins orasul, provocand suferinta locuitorilor, in special copiilor.
Astfel, va fi inevitabila o infruntare (finala) intre cele doua forte opuse.
Cu talentul si imaginatia debordanta de care dispune, Stephen King descrie cu minutiozitate toate elementele necesare construirii unui fir narativ ce poate capta atentia si aduce lamuriri cititorului. Aceasta carte te lasa cu respiratia taiata, te impinge sa o citesti pana la final (in ciuda dimensiunilor) pentru a descoperi cum se termina lupta dintre cele doua forte.
Oricum, asemenea multor carti scrise de Stephen King, nici finalul acesteia nu cred ca va dezamagi asteptarile cititorului.
Subiectul romanului poate fi considerat unul supranatural (sau chiar supranaturalul). Orasul bantuit este intr-adevar o carte care trebuie citita intr-o incapere bine luminata si poate fi creditata de fanii lui King. cu succinta apreciere “must read”.
Alexandru-Raul Trandafir
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“
Stephen King, Salem’s Lot
On August 28, 2008 in Horror
Salem’s Lot este unul dintre primele romane scrise de Stephen King, acesta abordand o tema clasica, si anume mitul vampirilor.
Autorul, prin imaginatia si talentul de care nu duce lipsa, preia tema respectiva, mitul vampirilor, si adauga o nota de original, stilul sau inconfundabil de a nara si de a descrie scenele horror si emotiile personajelor impulsionand fanii sa citeasca si acest roman marca Stephen King.
King plaseaza actiunea intr-un orasel aparent linistit si banal din statul Maine, oras numit Jerusalem’s Lot (sau Salem’s Lot, conform localnicilor).
Ben Mears, un scriitor care a copilarit in Salem’s Lot, cauta o sursa de inspiratie pentru noul sau roman. In consecinta, decide sa se intoarca pentru o vreme, nedefinita, in acest oras. Lucrurile stranii apar inca de la sosirea scriitorului in oras, care afla cu surprindere ca nu mai poate inchiria casa dorita, si anume Casa lui Marsten, deoarece fusese vanduta unui misterios om de afaceri, Straker, asociat cu un anume Barlow.
In Salem’s Lot, Ben cunoaste mai multi localnici care-l inspira in scrierea romanului.
Simbolul si punctul de declansare al raului si intunericului ce vor acoperi orasul este reprezentat de Casa lui Marsten, asemanata cu un idol sau zeu al intunericului, ce vegheaza asupra orasului de la inaltimea sa (dealul pe care era amplasata casa). Fostul stapan al casei, Hubert Marsten, din perioada anilor ’20-’30, era un personaj misterios, avand afaceri si legaturi cu lumea interlopa, conform zvonurilor si nu numai. Moartea sa si a sotiei sale sugereaza prezenta unei forte malefice. Lupta dintre bine si rau va acapara orasul, cuprins tot mai repede de intuneric. Lui Ben, care lupta de partea binelui, i se vor alatura un profesor (Matt Burke), un doctor (Jimmy Cody), un baiat (Mark Petrie) si un preot (Callahan).
Consecintele acestei lupte vor fi tragice, deoarece nu doar fortele intunericului vor suferi pierderi, ci si fortele binelui. Astfel, pe langa pierderea unor prieteni si cunostinte din oras, Ben si aliatii sai se vor confrunta si cu grele momente de incercare, constand in ezitari, deznadejde, si chiar in tendinta de a abandona lupta cu vampirii creati si condusi de Straker si Barlow.
Supranaturalul si magia prezente in oras vor fi insa favorabile si binelui, desi intr-o masura mai mica, nu doar raului. In consecinta, daca noaptea va apartine acestor creaturi (vampirii), in timpul zilei cei ce reprezinta fortele binelui vor avea avantajul de a-i putea gasi si elimina, eventual, pana la ultimul pe cei acaparati de fortele intunericului.
Alexandru-Raul Trandafir
[ratings]
Post aparut in campania “Scrie ca sa primesti…o carte“
Orson Scott Card, Jocul lui Ender
On August 28, 2008 in SF
Am aflat de existenta cartii Jocul lui Ender de Orson Scott Card de pe un site care o lauda prin prisma numeroaselor premii pe care le castigase, fapt care nu m-a impresionat. Parea doar o strategie de marketing menita sa creasca aproape fortat vanzarile unui roman nu foarte interesant. Nu ma pretind o persoana pasionata de science fiction (credeam totusi ca stiu majoritatea numelor cu rezonanta in acest gen literar), dar Orson Scott Card imi era necunoscut. Cateva minute de documentare pe internet mi-au dovedit ca ma inselasem si ca era momentul sa-mi largesc orizonturile literare.
Deci, este aceasta carte interesanta? Ei bine, NU. E de-a dreptul geniala! Actiunea are un ritm alert si te introduce in lumea ei de la primele pagini fara sa te mai lase sa evadezi… poate doar dupa ultima pagina…
“Jocul lui Ender” este de fapt povestea umanitatii care, dupa ce a respins cu dificultate doua atacuri ale unei rase insectoide, incearca sa gaseasca un lider militar perfect pentru a conduce flota planetei. Pentru a face posibila supravietuirea speciei umane, se recurge la inginerie genetica si la pregatirea celor mai inteligenti copii in cadrul Scolii de Lupta. Aici ajunge si Ender Wiggin, un baiat de doar 6 ani care se dovedeste a fi extrem de talentat, iar majoritatea cartii urmareste pregatirea lui.
Mai multe detalii despre roman ar putea distruge placerea lecturii pentru cei care nu l-au citit inca, insa trebuie sa mentionez ca dincolo de decorul futurist al naratiunii se ascund elementele psihologice ale unui bildungsroman, lucru evident si in urmatoarele romane din aceasta saga in care sunt expuse detaliat.
“Jocul lui Ender” este pur si simplu un clasic al literaturii SF. Pregatirea umanista a lui Orson Scott Card confera o abordare interesanta a genului care, combinata cu multiple teme subiacente, produce un roman accesibil chiar si celor neinteresati de science fiction. Intriga este simpla, dar temele sunt complexe: instrainarea si singuratatea, natura jocului si regulile lui, compasiunea si cruzimea, puterea si etica, implicatiile razboiului si schimbarile profunde pe care acesta le induce participantilor la “joc”.
In urmatoarele romane (Vorbitor in numele mortilor, Xenocid) autorul tinde mai degraba sa ne impuna aceste teme decat sa ne lase pe noi sa le descoperim, naratiunea semanand uneori cu o predica. Totusi, acest lucru nu se intampla in “Jocul lui Ender” unde talentul scriitorului ne ofera un roman foarte bine scris, inteligent si emotionant totodata.
Carmen Gliga
[ratings]
