Arhive din January, 2008
Douglas Adams – Ghidul Autostopistului Galactic
On January 31, 2008 in SF
Opera principala a lui Douglas Adams a luat forma unei carti doar dupa ce a avut un succes considerabil la radio incepand cu anul 1978. Adams si-a dorit dintotdeauna sa scrie o carte science fiction amuzanta.
In contexul in care cartile science fiction descriu de obicei lumi viitoare in care nimic nu e chiar roz, sau ceva s-a intamplat cu societatile pamantului, sau intreg Universul se apropie de un crah spectaculos; o poveste amuzanta plasata in lumi fictionale a fost surprinzatoare la vremea ei. Atat de surprinzatoare incat cererea publicului a transformat-o de-a lungul anilor intr-un fenomen multimedia, seria continand carti, filme, jocuri PC si cateva benzi desenate.
Cartea adusa de editura Nemira este o editie Omnibus ce cuprinde toate cele 5 volume (scrise intre 1979 si 1992). Povestea se intinde de-a lungul… mai multor milioane de ani si pe multiple dimensiuni. Pamantul are deosebita onoare de a aparea in prima carte – aproximativ 10 pagini inainte de a fi complet eliminat din orice harta a galaxiei de catre o rasa extraterestra de birocrati (surprinzator nu?)
Cu asa un inceput poti fi sigur ca o sa ai parte de o lectura incitanta, amuzanta, plina de ironii si sarcasm. Douglas Adams reuseste o performanta uimitoare de o introduce cel putin o gluma pe fiecare pagina.
Personajele secundare ce populeaza cartea sunt… delicioase, in lipsa unui cuvant mai bun, ofera o a nu-stiu-cata dimensiune unui Univers ce deja este plin de cateva animale/fiinte extraterestre/creaturi greu clasificabile.
As putea sa va dau cateva citate pline de umor, insa farmecul lor incontestabil ma opreste sa le scot din context, mai ales daca inca nu aveti cartea in biblioteca.
Un mic pont: In carte veti afla Raspunsul la marea Intrebare despre Viata, Univers si tot Restul.
Ce v-ati putea dori mai mult?
Poate sa stiti care este scopul Pamantului in Univers?
Lectura placuta!
Ovidiu Covaciu
[ratings]
Philip Jose Farmer – Labirintul Magic
On January 29, 2008 in SF
Seria Lumii Fluviului a incantat de zeci de ani cititorii de SF, iar povestirile plasate in acest univers erau intr-o vreme o prezenta constanta in revistele de anticipatie.
Ultimul volum al seriei aduce mult asteptatul deznodamant si ofera cititorului o perspectiva noua asupra lumii.
De-a lungul anilor Sam Clemens in vasul sau Nu se inchiriaza si Regele Ioan in Rex Grandissimus s-au urmarit de-a lungul raului, insa lupta ce trebuia sa se desfasoare intre ei nu s-a materializat datorita distantei ce ii despartea. Ura lui Sam insa ramane intensa si razbunarea il motiveaza kilometru cu kilometru. Intre timp colaboratorii lui isi dau seama ca toti cei care spun ca sunt nascuti dupa 1983 sunt agenti ai Eticilor povestile lor despre viata pe Pamant sunt doar un mod de a se recunoaste intre ei.
Lumea Fluviului incepe sa isi piarda din putere iar pietrele ce aduceau hrana zilnica celor ce traiau aici sufera defectiuni. Malul drept al fluviului este complet afectat si nici o piatra nu mai functioneaza. In urmatoarele 24 de ore toata populatia de pe malul drept avanseaza pe malul stang in cautarea hranei. Jumatate din populatia planetei moare in luptele ce urmeaza. In cazul in care nu va dati seama de magnitudine, asta inseamna 18 miliarde de oameni de trei ori populatia Pamantului.
Cele doua vapoare, ultimele constructii navale din istoria omenirii, ajung in sfarsit unul in apropierea celuilalt si comandantii se pregatesc pentru lupta finala. Totusi pericolele ce pasc cele doua nave vin si din alte directii: pe fiecare vas se afla agenti ai eticilor care ar putea sabota lupta, iar navele se afla pe teritoriul credinciosilor Bisericii Celei de-a Doua Sanse ce ar putea recurge la scufundarea unuia dintre vapoare pentru a preveni varsarea de sange.
Lupta efectiva este magistral descrisa, rasturnarile de situatie, curajul si motivatia pe care o au personajele razbat puternic din paginile cartii. Richard Burton apare din nou in acest volum, de data aceasta pe vasul Regelui Ioan, si participa intr-o scena de capa si spada de mare finete, o lupta serioasa si amuzanta in acelasi timp cu Cyrano de Bergerac. Dupa marea lupta supravietuitorii hotarasc sa continue in incercarea lor de a ajunge la capatul fluviului.
Pas cu pas de-a lungul unui drum presarat cu primejdii si resuscitatii observa ca cineva le-a usurat drumul. In cele din urma patrund in Turn si acolo il intalnesc pe Eticul ce le poate dezvalui adevarul.
Cine sunt supravietuitorii marii lupte navale? Care este acest adevar? Cu ce pret vine el? Care este motivul opririi resuscitarii? De ce a fost planul initial al celor ce au creat Lumea Fluviului sabotat? Mai pot fi salvati cei ce au murit? Aveau membrii Bisericii Celei de-a Doua Sanse dreptate? Toate acestea sunt intrebari ce isi gasesc raspunsul in acest volum.
Totusi autorul a lasat si cateva mistere nerezolvate si pentru aceasta a revenit la serie scriind Gods of Riverworld – o carte pe care o astept cu nerabdare – aflata aproape de publicarea in limba romana.
Ovidiu Covaciu
[ratings]
Iain M. Banks – Spectrul lui Phlebas
On January 29, 2008 in SF
Dacă citeşti pe spatele cărţii intitulată Spectrul lui Phlebas de la Nemira, afli că autorul, Iain M. Banks este “iniţiatorul renaşterii genului space opera”. Recunosc, până să cumpăr această carte, nu ştiam ce înseamnă space opera. Între timp am aflat că este vorba despre un subgen de literatură ştiinţifico-fantastică care accentuează aventuri romantice (adesea melodramatice, chiar) şi că o importantă caracteristică o reprezintă dimensiunile enorme ale peisajelor, luptelor etc. Suficient de interesant ca să mă determine să citesc respectiva carte. La rândul ei, aceasta a fost suficient de interesantă ca să ma determine să scriu despre ea.
Acţiunea romanului se învârte în jurul unui conflict galactic între două civilizaţii antagonice - a Culturii şi cea Idirană . În timp ce idiranii sunt fanatici religioşi, extratereştrii pe care evoluţia i-a condus spre eficacitatea în luptă , Cultura este o civilizaţie umană , autosuficientă , care a reuşit să învingă adversităţile vieţii (inclusiv bolile sau chiar moartea) folosindu-se exclusiv de tehnologie şi de inteligenţa artificială conştientă de sine.
Eroul prezentat este, contrar aşteptărilor, un inamic al Culturii, un umanoid modificat genetic pentru a-şi schimba înfăţişarea şi a copia trăsăturile altor oameni “un Schimbător mercenar în slujba Idirului. Misiunea sa este să recupereze o Minte pierdută” un computer de pe o navă a Culturii ce s-a refugiat pe una din Planetele Morţilor (teritorii interzise celor două tabere, controlate de fiinţe infinit avansate faţă de celelalte civilizaţii).
Prin aventurile Schimbătorului, Iain M. Banks ne face un tur al Universului, prezentându-ne varii ipostaze ale omenirii şi fragmente de societăţi ale viitorului. Astfel, deşi strâns legat din punct de vedere al acţiunii de personajul principal, cititorul poate analiza războiul din mai multe unghiuri, unele complet neutre faţă de părţile implicate.
Banks reuşeşte să construiască o lume interesantă şi apetisantă pentru cititorul de literatură ştiinţifico-fantastică, introducând unele idei originale, dar păstrând un iz de familiaritate prin adoptarea unor concepte de la alţi autori (spre exemplu, influenţa lui Larry Niven este clară prin prezenţa Orbitalilor).
De asemenea, moralitatea îndoielnică a eroului şi a partenerilor acestuia te ţine tot timpul conectat, lăsând cititorul incapabil să ghicească acţiunile viitoare ale personajelor, care nu fac tot timpul “ceea ce este correct”. Foarte interesant este şi finalul romanului care schimbă, încă o dată, macazul; rezumatul războiului ce a continuat ne arată o lume complet nealterată de evenimentele din carte. Astfel, Banks se rupe de clişeul eroului singular care schimbă soarta naţiunilor, reuşind oricum să ne ţină lipiţi de paginile romanului.
Ca încheiere, îmi propusesem să fac o comparaţie cu alt autor de SF, dar nu reuşesc să găsesc ceva similar. Poate doar ca stil să se asemene cu Orson Scott Card, dar într-o cu totul şi cu totul altă lume. Nu pot spune decât că Spectrul lui Phlebas merită citit şi dacă vă place, mai sunt vreo şase cărţi în aceeaşi serie, iar dacă nu, nu veţi putea spune că a fost timp irosit.
Costin Gamenţ
[ratings]
O pisica, un barbat si doua femei – Jun’ichiro Tanizaki
On January 29, 2008 in Literatura contemporana
“Everybody wants to be a cat…”
Da, toata lumea ar trebui sa vrea sa fie pisica. Motivele sunt numeroase si intemeiate: agilitate, o silueta eleganta, o blanita moale si lucioasa, ochi stralucitori, un instinct dezvoltat pentru vanatoare, multa libertate; ca bonus se adauga fiintele umane, care nu stiu ce sa mai faca pentru a rasfata nobila felina.
Iata povestea lui Lily, o pisica tigrata de rasa europeana, posesoare a doi ochi verzi minunati, nascuta din voia sortii tocmai in Japonia.
Stapanul ei, Shozo, este un barbat nepasator si lenes, care se lasa usor influentat de ceilalti. Posesor al unui mic magazin, prefera sa-si piarda timpul, facand datorii peste datorii. Doar pisica pare sa-l metamorfozeze intr-un barbat grijuliu si iubitor, spre disperarea femeilor din viata lui.
Shinako, prima sotie a lui Shozo, a fost alungata din casa si comploteaza sa obtina pisica, socotind ca astfel gandurile barbatului s-ar intoarce la ea. Femeia a urat-o pe Lily din tot sufletul – atentia care i se cuvenea din partea sotului se ducea nestirbita la felina. In plus, avea mult de curatat in urma ei si se saturase ca orice bucatica lasata nesupravegheata sa dispara ca prin farmec. Un afront in plus, Lily nici ca o baga in seama. Mai apoi, in singuratatea camerei din casa surorii ei, cu pisica pe genunchi, Shinako se mira si singura cum de putuse sa nu iubeasca micuta faptura care acum ii tinea de cald noaptea.
Fukuko, a doua sotie a lui Shozo, s-a distrat mult pe seama geloziei lui Shinako fata de pisica. Intrata in familie, nu rezista insa mult si se infurie si ea, asistand in fiecare seara la reprezentatia data de cei doi: Shozo ii tot cerea sotiei sale sa pregateasca niste pestisori, pretinzand ca moare de pofta dupa ei, ca apoi sa-i dea pisicii unul cate unul, jucandu-se si cate o ora. Si asta nu era decat varful aisbergului. Fukuko reuseste sa-l forteze sa-i cedeze pisica lui Shinako, insa nici nu banuieste cat de mult il afecteaza pe acesta decizia luata si ce furtuna se pregateste…
Cartile lui Tanizaki sunt usor de citit pentru cititorul european, dovada a talentului recunoscut al maestrului.
Sper ca editura Nemira va traduce in curand si “Sasameyuki” – “Surorile Makioka”.
Florenta Draghicescu
[ratings]
